Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 559/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 559/2008
Ședința publică din 15 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă Victor Crețoiu
- - - vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 3: Maria Ofelia Creța
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 50/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, având ca obiect calcul drepturi salariale
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimată consilier juridic care depune delegație la dosar lipsind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta intimatei declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică pentru motivele invocate în întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea formulată de, și, a fost chemată în judecată Sibiu, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sporului pentru condiții deosebit de periculoase în procent de 100% din salariul de bază al fiecăruia pe o perioadă de 3 ani anteriori înregistrării acțiunii și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, se arată că reclamanții sunt angajați cu contracte de muncă la pârâtă, care este o unitate bugetară, care a preluat activitatea de recuperare și reabilitare neuropsihică din țară (fostele cămine spital) introducându-se în mod suplimentar și o puternică componentă de reabilitare socială.
Reclamanții arată că, prin activitatea lor asigurau asistarea bolnavilor neuropsihici în mod continuu, situație care presupune o mare încordare psihică și eforturi deosebite similare celor depuse într-o unitate spitalicească neuropsihiatrică.
Temeiul juridic al pretențiilor formulate pe perioada permisă de art.283 Codul muncii, de 3 ani, îl constituie dispozițiile art.8 din nr.HG281/1993 modificată prin FG. nr.1471/9.04.2004, care menține acordarea sporului pentru munca prestată în condiții deosebit de periculoase, care este de 50 - 100% din salariul de bază, precum și a dispozițiilor art.13 lit.e din nr.OUG115/24.11.2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice.
Reclamanții arată că, necuprinderea în buget a sumelor solicitate de ei nu poate justifica neacordarea dreptului, deoarece pârâta avea obligația să cuprindă în buget, sumele necesare plății tuturor drepturilor salariale ale angajaților săi.
Apreciind că pentru a nu se aplica un tratament discriminatoriu reclamanților, care nu primesc acest spor față de cei aflați în condiții similare, care primesc sporul, în considerarea dispozițiilor art.154 Codul muncii, care interzice discriminarea pe orice criterii de plata salariului, au promovat acțiune în justiție.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, se arată că reclamanții sunt angajați ai acesteia, iar prin Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care interzice plasarea copiilor sub 2 ani în centre de tip rezidențial, fostul leagăn pentru copii, unde lucrează reclamanții, a fost transformat în Complex de Servicii Comunitare care are în componență Centrul pentru copii cu handicap, Centrul maternal, Centrul de consiliere și Centrul de primire în regim de urgență.
Plata unui spor de până la 100% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase pentru reclamanți, este nejustificată deoarece condițiile de lucru nu se încadrează în această categorie.
Pârâta, arată că este inadmisibilă analogia invocată de reclamanți cu sistemul sanitar în baza nr.OUG115/2004, deoarece componenta principală a activității reclamanților nu este una medicală, ci una socială, acești copii fiind lipsiți de protecția familiei biologice.
De asemenea, se arată că serviciile sociale furnizate de pârâtă nu pot dezvolta activități paralele rețelei publice medicale existente, iar serviciile medicale pentru beneficiarii centrului sunt asigurate de spitalele de specialitate din județ.
Pârâta solicită să fie respinsă acțiunea, întrucât reclamanții beneficiază în condițiile artr.8 lit.b din nr.HG281/1993, de un spor de încordare psihică de 10 - 15% din salariul de bază, spor aprobat de ordonatorul principal de credite prin Hotărârea nr.114/2006 a Consiliului Județean.
Prin sentința civilă nr.50/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- acțiunea a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajați ai subordonate pârâtei, fapt dovedit cu contractele de muncă depuse în copie la dosar.
Din conținutul contractelor de muncă, precum și din atribuțiile ce revin fiecărui angajat din fișa postului rezultă că, activitatea reclamanților este una socială și nu una medicală.
Raportat la munca prestată, reclamanții beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, reprezentând spor pentru încordare psihică aprobat prin Hotărârea Consiliului Județean nr.144/2006, în condițiile dispozițiilor art.8 lit.b din nr.HG281/1993.
Categoriile de sporuri prevăzute de art.13 lit.6 din nr.OUG115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, nu sunt aplicabile reclamanților, astfel încât, tocmai pentru că activitatea lor nu se subscrie celei de asistență medicală.
În aceste condiții, reclamanții nu se pot prevala de existența unei discriminări, astfel încât dispozițiilor art.154 alin.(3) din Codul muncii, referitoare la existența unui tratament discriminatoriu în stabilirea și acordarea salariului pentru munca prestată nu le sunt aplicabile.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea de motive au arătat că sentința este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv art.8 lit.a din nr.HG281/1993 modificată prin nr.HG1471/2004, art.13 lit.e din nr.OUG115/2004 și art.154 alin.3 Codul muncii.
Dispozițiile art.8 lit.a din nr.HG281/1993, modificată, susțin recurenții, au caracter nelimitativ, putând fi asimilate și alte situații de genul celor care creează condiții periculoase de muncă pentru reclamanți.
Dispozițiile art.33 alin.1, 6, 7 lit.g, 9, 10 și anexa la Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile nr.OUG115/2004 aprobată prin Legea nr.125/2005 care stabilesc locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor sunt aplicabile și pentru reclamanți deoarece lucrează în unități medico-sociale cu paturi în care sunt îngrijiți bolnavi psihici. Unitatea de asistență socială la care sunt angajați este asimilată spitalelor, reclamanții îndeplinind, pe lângă activitatea socială, și o activitate medicală.
Sporul în discuție este reglementat în la nivel de ramură sanitară și asistență socială pe perioada 2005 - 2006, astfel că sporul de 50 - 100% se aplică și reclamanților.
Art.8 lit.a din nr.HG281/1993 are caracterul de normă specială în raport cu dispozițiile Codului muncii. Acest spor a fost plătit reclamanților anterior reorganizării de recuperare și reabilitare a bolnavilor neuropsihici, fiind sistat odată cu schimbarea denumirii în unități de asistență medico-socială.
Sporul în discuție se plătește în județul Sibiu doar în Centrul social neuropsihic de la, fapt de natură a crea o discriminare între salariații din această unitate și reclamanți.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Așa cum corect a observat instanța de fond, reclamanții au calitatea de angajați ai subordonate pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu.
Contrar susținerilor acestora, reclamanții nu își desfășoară activitatea în sistemul sanitar ci, așa cum prevăd dispozițiile art.2 din nr.539/2005, în instituții de asistență socială, activitatea lor fiind una socială și nu una medicală.
Persoanele internate în astfel de centre au un anumit grad de handicap mintal și nu suferă de boli psihice care să-i transforme în bolnavi psihici periculoși.
În aceste condiții activitatea desfășurată de reclamanți nu se încadrează în condițiile prevăzute de art.8 lit.a din nr.HG281/1993 modificată prin nr.HG1471/2004, în sensul că nu activează în condițiile deosebit de periculoase menționate de acest act normativ; iar susținerile acestora în sensul că activitatea lor poate fi asimilată acestor condiții deosebit de periculoase este lipsită de suport legal.
Cu toate acestea, condițiile de muncă din aceste centre au fost expertizate, astfel că, raportat la munca prestată, reclamanții beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, reprezentând spor pentru încordare psihică.
În condițiile în care serviciile medicale pentru beneficiarii în care activează reclamanții sunt asigurate de spitalele de specialitate din județ, lipsită de suport legal este și susținerea acestora în sensul că unitățile în care își desfășoară activitatea sunt asimilate spitalelor, aceștia îndeplinind o activitate exclusiv socială și nu și o activitate medicală.
Corect a observat prima instanță și faptul că reclamanților nu le este aplicat un tratament discriminatoriu în stabilirea și acordarea salariului pentru munca prestată. Un tratament discriminatoriu poate fi aplicat numai în privința unor persoane aflate în situații identice cu alte persoane care s-ar bucura de un tratament preferențial. Date fiind condițiile diferite de muncă ale reclamanților față de angajații Centrului social neuropsihic, care beneficiază de un astfel de spor, nu ne aflăm în prezența unii tratament discriminatoriu față de reclamanți.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 50/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
(continuarea minutei deciziei civile nr.559/2008)
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.-.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red. CV
Tehnored. /2ex
,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Alina Lodoabă Victor Crețoiu, Maria Ofelia Creța
