Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 561/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 561/R/2008 | |
Ședința publică din 06 martie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu | - - |
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel | - - --- |
GREFIER: |
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și intervenienții, G, -, și recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.2161/08.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru toți reclamanții-recurenți și intervenienții-recurenți, avocat din Baroul Cluj și pentru pârâta- recurentă, avocat din Baroul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal. De asemenea, constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 18 febr.2008, Tribunalul Cluja trimis la dosarul cauzei, recursul declarat la data de 14 febr.2008 de pârâta împotriva sentinței civile nr.2161/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- (care a fost comunicat la domiciliul procesual ales din C-N, respectiv la cabinetul d-lui avocat - reprezentantul reclamanților-recurenți și al intervenienților- recurenți), iar la data de 21 febr. 2008, reclamanții-recurenți și intervenienții- recurenți, prin avocat din Baroul Cluj au depus întâmpinare (prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.2161/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj și obligarea pârâtei-recurente la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs).
Se înmânează reprezentantului pârâtei-recurente un exemplar din întâmpinarea depusă de reclamanții-recurenți și intervenienții- recurenți.
Reprezentantul pârâtei-recurente depune la dosar copii după următoarele înscrisuri: notă de cheltuieli, 452 RON-onorariu avocațial, contract de asistență juridică nr.17/03 dec.2007, factura nr.40/24 ian.2008 care atestă plata sumei de 28,259.94 lei, extras conturi din 18.02.2008 emis de Banca Transilvania, raportul de expertiză întocmit de expert contabil și înscrisul intitulat "Punct de vedere" întocmit de expert contabil.
Reprezentantul reclamanților-recurenți și al intervenienților- recurenți depune la dosar chitanța care atestă plata onorariului avocațial de 3800 lei.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamanților-recurenți și al intervenienților- recurenți solicită admiterea recursului formulat de reclamanți și intervenienți și în consecință: admiterea acțiunii formulate de reclamanți și admiterea cererilor de intervenție, precum și respingerea recursului declarat de pârâta pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, și obligarea pârâtei-recurente la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs. Invocă disp. art.3, art.7 alin.1 și 2 și art.9 din Contractul colectiv de muncă și arată că interpretarea clauzelor din contractul de muncă se face în favoarea salariaților. Arată că adresa depusă de nu este semnată de Federația Sindicatelor.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului declarat de pârâtă pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs și obligarea reclamanților-recurenți și a intervenienților- recurenți la plata cheltuielilor de judecată. Arată că suplimentarea salarială se calculează raportat la salariul mediu de bază și nu la salariul brut mediu, iar în ce privește adresa depusă de este adevărat că nu este semnată de Federația Sindicatelor, dar acest fapt nu este relevant în cauză, deoarece dacă s-ar aplica prev. art. 168 din Codul muncii, această adresă este prematură.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2161 din 08.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanții, și de către intervenienții, -, G, și în contradictoriu cu pârâta B și în consecință a fost obligată pârâta să achite fiecărui reclamant și intervenient în interes propriu suma de 799 lei reprezentând primă de C pe anul 2004 și suma de 850 lei reprezentând primă de Paște pe anul 2005, sume ce vor fi actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată parți ale în cuantum de 2.000 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că eclamanții și intervenienții au fost angajați ai reclamantei având funcții diferite in cadrul.
Conform contractului colectiv de muncă pe anul 2004, respectiv art. 168 alin. 1 "cu ocazia sărbătorilor de Paste si de C, salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. făcându-se mențiunea la alin.2 al aceluiași articol că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat
În cursul anului 2003, raportat la cuprinsul contractului colectiv de muncă, drepturile salariale menționate au fost acordate reclamanților și intervenientilor.
Deși contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004, 2005 și 2006 au menținut dispozițiile art. 168 alin. 1, reclamanții și intervenienții nu au beneficiat de drepturile salariale menționate..
Se apreciază că acțiunea este întemeiată, prin prisma faptului că in contractele colective de muncă pe unitate, aplicabile in perioada 2004-2006, drepturile salariale menționate nu au fost acordate, neregăsindu-se nici o dispoziție similară celei din contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003,
conform căruia si in perioada 2004-2006 drepturile salariale menționate au fost incluse in salariul de bază.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei, conform cărora dintr-o eroare dispozițiile art. 168 s-au regăsit în aceeași formă și în contractele colective de muncă din perioada 2004-2006, în condițiile în care, conform art. 236 Codul Muncii, contractul colectiv de muncă implică o negociere colectivă, fiind convenția încheiată în formă scrisă intre angajator sau organizația patronală pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, fiind greu de admis, că o asemenea dispoziție putea să treacă neobservată și să fie ignorată de către cei care participau la negocieri.
După cum se poate remarca în contactele colective de muncă pe unitate din anii 2004,2005,2006, la art. 168 alin.2 se regăsește mențiunea că "pentru anul 2003 drepturile salariale suplimentare vor fi introduse in salariul de bază al fiecărui salariat.", fără a se regăsi nici o dispoziție legală potrivit căreia drepturile salariale menționate ar fi fost incluse in salariul de bază al angajaților și în perioada 2004-2006.
Mai mult, conform art. 244 din Codul Muncii, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, in condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Astfel, deși legal exista posibilitatea ca părțile să înlăture dispozițiile art. 168 alin. 1 din CCM, cu ocazia negocierilor, acestea au omis să o facă.
Potrivit dispozițiilor art. 239 din Codul muncii, prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor al o organizație sindicală, iar conform art. 243 din Codul Muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin acesta atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Pretențiile reclamanților, astfel cum au fost formulate, au fost cenzurate dat fiind faptul că baza de calcul luată în considerare la stabilirea primelor o constituie salariul de bază mediu pe, astfel cum rezultă din formularea Contractului Colectiv de Muncă și cum este cuantificat în cuprinsul adresei 2022/04.09.2007, și nu salariul brut, astfel cum a fost solicitat și calculat de către reclamanți prin acțiunea introductivă.
Constatând că reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile salariale menționate, conform art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, instanța in temeiul art. 289 din Codul Muncii coroborat cu art. 78 din Legea nr. 168/1999, a admis acțiunea si a obligat pârâta să achite fiecărui reclamant si intervenient suma de 799 lei reprezentând primă de C pe anul 2004 și suma de 850 lei reprezentând prima de Paște pe anul 2005, sume ce urmează să fie actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății.
În ceea ce privește excepția prescripției invocată prin întâmpinare de câtre pârâtă, instanța a apreciat că este neîntemeiată, prin prisma faptului că sunt incidente dispozițiile a.166 din Codul Muncii, conform cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale. se prescrie in termen de 3 ani, de la data de la care drepturile respective erau datorate, nefiind incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 din Codul Muncii privind prescripția de 6 luni.
În temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, instanța a obligat pârâta, fiind partea căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată parțiale, proporțional cu pretențiile admise, în cuantum de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 122 din 11.10.2007.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții și intervenienții, precum și pârâta.
Prin recursul declarat de reclamanți și intervenienți s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că recurenții au depus copii după, copia după cartea de muncă, copii de pe adresele nr.1666/25.03.2003, 313/25.10.2005, 713/15.05.2006 din care rezultă cuantumul salariului mediu brut la nivel de, calculul corecției sumelor cu indicele de inflație.
Instanța de fond a admis parțial acțiunea în sensul ca a admis pretențiile în ceea ce privește obligația paratei de a achita aceste drepturi salariale suplimentare. În ceea ce privește cuantumul acestor drepturi consideră ca instanța a interpretat greșit actele depuse de către parata.
Astfel, instanța a cenzurat cuantumul pretențiilor reclamanților si intervenienților considerând că baza de calcul a acestora este cea din adresa nr. 2022/04.09.2007 si nu cea din adresele 1666/25.03.2003, 313/25.10.2005, 713/15.05.2006 depuse la dosar.
Conform art. 168 din CCM pe anii 2004 -2007 stabilirea valorii concrete a acestor drepturi salariale se face in urma negocierilor cu. Din aceasta formulare reies doua concluzii: cuantumul sumelor stabilite prin art. 168, în cazul reclamanților un salariu de baza mediu, nu este ceva fix, deoarece se prevede posibilitatea "stabilirii valorii concrete acestor drepturi" și se arata cum se face a stabilirea valorii concrete:"în urma negocierii cu "
În aceste condiții, pentru a putea produce efecte, adresa din anul 2007 ar trebui să poarte viza, însă viza lipsește de pe această adresa ea fiind redactată si semnată de către serviciul resurse umane din cadrul.
Adresele depuse de reclamanți la dosar sunt rezultatul negocierilor anuale dintre conducerea si purtând semnătura conducerii și a președintelui -.
Conform prevederilor art. 3 din CCM:"Prezentul CCM are ca scop, in principal stabilirea drepturilor minime ale salariaților si a obligațiilor corelative, cu privire la protecția sociala a salariaților si alte drepturi" iar art. 7 alin 1 stipulează:"Drepturile salariaților inclusiv cele salariale nu pot sa reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale, care au fost recunoscute anterior". A "(2) Daca pe cale legala sau convenționala anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați se vor aplica acestea."
În urma negocierilor dintre conducerea si, reprezenta prin, au rezultat nivelul cuantumurilor salariilor suplimentare, a adausurilor si indemnizațiilor așa cum rezultă din adresele 1666/25.03.2003, 313/25.10.2005, 713/15.05.2006. Drepturile astfel stabilite deveneau obligatorii pentru sucursale. În redactarea lor, nefiind inclus salariul de baza mediu, s-a ales ca bază de calcul a drepturilor salariale suplimentare salariul mediu brut. Asta deoarece, până în anul 2003, conform practicii, dacă în adrese nu era stabilită valoarea concreta a salariului de baza mediu se acordau angajaților cuantumul salariului mediu brut rezultat din adrese, ținându-se seama atât de prevederile art. 3 cât și de alin 2 al art. 7 din CCM. Mai mult, aceste adrese au produs în anul în care au fost expediate sucursalelor efecte, acordându-se salariaților ajutoare de înmormântare, salarii suplimentare cu ocazia nașterii unui copil,pentru prima nunta, toate la nivelul stabilit de aceste adrese.
De asemenea, s-a solicitat acordarea integrală a cheltuielilor de judecată efectuate la fond de către recurenți.
Prin recursul declarat de pârâta SA se solicită în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312.pr.civ. modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare În judecată și a cererii de intervenție.
În motivare se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât, contrar susținerilor primei instanțe, Contractul colectiv de muncă din anii 2003 și 2004 nu prevede obligația societății de a majora anual salariul de bază n raport cu indicele de inflație, astfel de prevedere fiind adoptată doar în anul 2005. În anul 2005 părțile au modificat alin.2 al art.168, noul text fiind în sensul că "în anul 2003, suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol au fost introduse salariul de bază al fiecărui salariat". Din acest text rezultă cu claritate recunoașterea părților n sensul că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al salariaților. Mai mult, includerea suplimentărilor salariale în salariile de bază rezultă și din Adresele nr. 1154/2003 și nr. 1453/2003 (anexate), ambele semnate și de președintele 5., unde se indică fondul de salarii pe anul 2003 și se precizează că "Fondul de salarii cuprinde și efectele aplicării prevederilor Actului adițional la Contractul Colectiv de Muncă, înregistrat cu nr. 1602/2003, prin care suplimentările salariale de la al. 1 art. 168 din au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat." (Adresa 1453/2003).
S-a mai precizat că includerea primelor în salariul de bază s-a realizat practic prin cumularea primelor de Paști (6.810.000 lei) și C (6.851.000 lei) din anul 2003 și împărțirea sumei la 12, obținându-se rezultatul de 1.140.000 lei vechi, care a fost introdus în salariul de bază a fiecărui angajat, determinând astfel majorarea salariului. Această majorare a salariului a avut loc la data de 01.02.2003, fiind evidențiată în carnetele de muncă cu denumirea de "reașezare a salariului". În concluzie, în condițiile în care art. 128 din CCM (în forma sa din 2003-2004) nu impunea societății SA majorarea anuală a salariilor în raport cu indicele de inflație, rezultă cu evidență că principala cauză a reașezării salariului reclamantului la data de 01.02.2003 a avut ca și cauză introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paști și de
Suma de 1.140.000 lei vechi introdusă în anul 2003 în salariile de bază nu a mai fost scoasă niciodată din salariul de bază, fapt care rezultă din chiar copiile de pe carnetele de muncă depuse de reclamanți la dosar și din statele de plată pentru anii 2004-2007, unde se poate observa că din 2003 și până în prezent salariile reclamanților nu au mai scăzut niciodată (fie au rămas la fel, fie au crescut ca urmare a altor majorări). Prin urmare, din 2003 și până în prezent, salariații încasează în fiecare lună, pe lângă salariul negociat cu ocazia angajării și suma de 1.140.000 lei vechi (inclusă în salariul de bază în 2003 și menținută și în prezent).
După ce aceste prime au fost introduse în salariul de bază în anul 2003 și au fost ulterior menținute în salariul de bază (acest salariu nu s-a mai micșorat niciodată cu suma de 1.140.000 lei vechi), introducerea primelor în salariul de bază din nou în anii 2004. 2005 și 2006 ar fi însemnat ca societatea să plătească aceste prime de mai multe ori în fiecare an.
Recurenta a mai învederat că menținerea în contractele colective de muncă din anii 2004-2007 prevederilor al. 1 din art. 168, potrivit cărora "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C." nu este în contradicție cu prevederile al. 2 al aceluiași articol, potrivit căruia primele au fost incluse în salariul de bază. Abrogarea al. 1 după introducerea primelor în salariul de bază ar fi înlăturat dreptul salariaților la aceste prime și societatea noastră ar fi avut dreptul să scoată din salariul de bază suma de 1.140.000 lei vechi.
Al treilea motiv de recurs invocat se referă la prescrierea acțiunii. Invocându-se dispozițiile art. 283, al. 1 lit. c) din Codul Munciis -a arătat că textul legal nu face nici o distincție în privința obiectului clauzelor contractului colectiv de muncă. Prin urmare, el este susceptibil să se aplice și cazul neexecutării acelor clauze care prevăd suplimentări salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C(ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).Mai mult, în raport cu prevederile art. 283 al. 1 lit.c, cele de la lit. e au un caracter special și prin urmare se aplică cu prioritate în raport cu primele(specialia generalibus deroganl).
În concluzie, având în vedere faptul că dreptul reclamantului la suplimentările salariale solicitate rezultă din contractul colectiv de muncă și că cererea acestuia privește suplimentările care i s-ar fi cuvenit cu ocazia sărbătorilor de Paști și C din anii 2004, 2005 și 2006, în opinia recurentului acțiunea reclamantului este în prezent prescrisă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, 312 și 274 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
În privința recursului declarat de pârâtă, întrucât conform art. 137 Cod procedură civilă excepțiile procesuale se soluționează prioritar față de aspectele relative la fondul cauzei, se va analiza în primul rând motivul de recurs referitor la prescrierea acțiunii, respectiv termenul în care trebuia formulată acțiunea.
Art. 283 alin. (1) din Codul muncii prevede că "Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia".
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca", dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)-d) din Codul munciia reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
În consecință, întrucât acțiunea reclamantei a fost înregistrată în 04.09.2007 și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anilor 2004, 2005, 2006, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă.
Referitor la motivele de recurs care privesc fondul cauzei, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2004, 2005 și 2006 salariații SNP SA vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP SA, stabilirea valorii concrete, modalitățile de acordare, condițiile și criteriile și beneficiarii urmând să fie stabilite prin negociere între și patronat.
(2) al art. 168 din Contractele colective de muncă menționate anterior prevede că pentru anul 2003, suplimentările de la alin. (1) se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat, fapt ce reprezintă în opinia Curții de Apel o modalitate concretă de acordare a suplimentărilor salariale valabilă pentru anul 2003.
Așa cum în mod judicios a reținut și prima instanță includerea celor două prime, de Paști și de C, în salariul de bază în anul 2003 nu înseamnă că pârâta ar fi făcut plata acestor drepturi și în anii 2004-2006. În caz contrar dispozițiile alin.(1) din art. 168 menționat anterior ar fi inutile întrucât ar prevedea o obligație care a fost executată încă din anul 2003.
Având în vedere aceste considerente și reținând că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă invocat de recurentă, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1 ) Cod procedură civilă Curtea urmează să respingă recursul declarat de pârâtă.
În privința recursului declarat de reclamanți și intervenienți, vizând în esență cuantumul sumei la care a fost obligată SA, critica formulată în recurs este întemeiată, prima instanță nestabilind prima la suma ce rezultă din actul emis de pârâtă (adresa nr. 1666/25.03.2003, adresa nr. 313/25.10.2005, adresa nr. 713/15.05.2006), ce menționează salariile medii brute care sunt rezultatul negocierilor anuale între patronatul și și reflectă atât voința părților, manifestată în cadrul procedurii prevăzută de, cât și cutuma până în anul 2003.
De asemenea, acceptând că termenii folosiți în M nu sunt suficienți de clari și reprezintă un motiv de controversă, Curtea reține că potrivit art. 9 teza finală din "clauza se interpretează, conform dreptului muncii, în favoarea salariatului", ceea ce justifică luarea în considerare a salariului brut.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 3.pr.civ. va admite recursul, va modifica sentința în sensul admiterii integrale a acțiunii reclamanților și a cererii de intervenție, inclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată în cuantum de 3800 lei.
Conform art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, pârâta, căzută în pretențiile sale, va fi obligată să plătească reclamanților și intervenienților suma de 3.800 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța depusă ( 70).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.2161 din 08.11. 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-.
Admite recursul declarat de reclamanții, și intervenienții, G, -, împotriva sentinței civile nr.2161 din 08.11.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în întregime acțiunea.
Obligă pârâta să plătească fiecărui reclamant și intervenient suma de 980 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2004, suma de 1.400 lei reprezentând primă de Paște aferentă anului 2005, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâta să plătească reclamanților și intervenienților suma de 3.800 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Obligă intimata să plătească recurenților suma de 3.800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data 06.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red.//3 ex./28.03.2008
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
