Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 562/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 562/R/2008 | |
Ședința publică din 06 martie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu | - - |
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel | - - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, G, și de intervenientul împotriva sentinței civile nr.2187 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtele PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul-recurent asistat de reprezentantul reclamanților-recurenți, avocat din Baroul Cluj, lipsă fiind intervenientul-recurent și reprezentanții pârâtelor-intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursul a fost formulat și motivat în termen legal, și a fost comunicat intimatelor.
Întrebat fiind, avocat din Baroul Cluj arată că reprezintă pe toți reclamanții-recurenți, inclusiv pe.
Reprezentantul reclamanților-recurenți arată că în motivarea hotărârii instanței de fond se spune că s-au acordat toate drepturile salariale ale reclamanților, motiv pentru care solicită efectuarea unei adrese către Casa județeană de Pensii C pentru a depune la dosarul cauzei, dosarele de pensii ale reclamanților-recurenți, sau dacă nu, copii după fișele care au fost comunicate la data pensionării, pentru fiecare reclamant-recurent.
Întrebat fiind, reprezentantul reclamanților-recurenți, arată că unii dintre reclamanții-recurenți s-au pensionat după anul 2002, iar până în anul 2000, reclamanții-recurenți au primit indemnizație, spor de vechime în magistratură, spor de vechime și alte sporuri. De asemenea, arată că în perioada 2001-2006 nu s-au acordat reclamanților-recurenți aceste sporuri, deși există o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție din care rezultă că niciodată nu a fost abrogat actul normativ care prevede aceste sporuri.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul reclamanților-recurenți, având în vedere că nu s-a contestat de către Casa Județeană de Pensii C, faptul că sporurile de 25%, respectiv de 40% nu au fost trecute în adeverințele eliberate reclamanților-recurenți și nu este utilă efectuarea acestei adrese, care să confirme încă odată un fapt necontestat.
Reprezentantul reclamanților-recurenți arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților-recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că există un motiv pentru modificarea hotărârii instanței de fond și solicită trimiterea cauzei la instanța de fond, deoarece hotărârea primei instanțe este motivată superficial. Invocă disp. OUG27/2006 și disp. OUG100/2007, art.4 indice 1, din care rezultă că sporurile solicitate, care nu au fost acordate, trebuie imediat calculate și să se acorde reclamanților-recurenți. Arată că există două decizii date de Înalta Curte de Casație și Justiție care prevăd că drepturile salariale solicitate de reclamanții-recurenți existau și înainte de anul 2000.
Instanța reține cauza în pronunțare, inclusiv cu privire la aceste motive de casare invocate de reprezentantul reclamanților-recurenți.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 2187 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, G, intervenient în nume propriu VOICU împotriva pârâților PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect litigiu de muncă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 și 2 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților în vigoare la data pensionării reclamanților, magistrații au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și
cu vechimea în magistratură. Art.2 din același act normativ prevedea că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în Anexa nr.1 la prezenta ordonanță de urgență. Valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. 1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților. În conformitate cu dispozițiile art.4 alin.1 și 3, magistrații beneficiază, în raport cu vechimea efectivă, de o majorare a indemnizației stabilită potrivit art. 3 alin.2.
În ce privește sporul de 30 respectiv 40 %, natura sa juridică fiind aceea a unui spor iar nu ca parte a indemnizației brute lunare sau ca și criteriu de stabilire a acesteia. Această natură rezultă din toate actele normative ce l-au reglementat în acest fel, chiar cu această denumire, atât anterior art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002, în forma de la data pensionării reclamanților, cât și ulterior acesteia.
Analizând dispozițiile legale, rezultă că indemnizația de încadrare brută lunară a magistraților era stabilită exclusiv pe baza funcțiilor deținute, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură, și nu cuprindea alte sporuri decât sporul de fidelitate.
La data pensionării, atât reclamanții cât și intervenientul nu beneficiau de sporul de vechime și nici de sporul de 40 %, acestea fiind acordate doar ulterior magistraților, astfel că se constată că au fost luate în calcul, cu ocazia stabilirii pensiei de serviciu, veniturile de care au beneficiat reclamanții și intervenientul, fiind corect calculate, neputând fi incluse și sporul de vechime și cel de 40 % deoarece la vreme a aceea nu au fost acordate.
În raport cu cele menționate mai sus, s-a constatat că actiunea înaintată nu este întemeiată, motiv pentru care în baza art.285 și următoarele Codul Munciia fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, G, intervenient în nume propriu. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare se arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, nu este motivată in sensul cerințelor art. 261 pct. 5 din Codul d e procedură civilă deoarece nu arată motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile formulate in acțiune n raport de dispozițiile Legii nr. 303/2004,.OUG nr. 27/2006 modificată prin Legea nr. 45/2007 i nr.OUG l00/2007, precum și a practicii judiciare stabilită de ÎCCJ prin deciziile nr.VI din 15 ianuarie 2007 și XXXVI din 1 mai 2007.
Simpla referire la dispozițiile OUG nr.177/2002 a cărei legalitate a fost contestată atât de dispozițiile legale cât și de practica judiciară nu constituie o motivare așa cum cere textul de lege la care se referă.
De asemenea, hotărârea este lipsită de temei legal deoarece așa cum se prevede in Hotărârea nr.185/2005 a CNCD, aplicarea prevederilor OUG nr.177/2002 a fost discriminatorie recomandând măsuri de eliminare, realizate prin OUG nr.27/2006.
Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.VI in 15 ianuarie 2007, analizând dispozițiile art. 11 din OUG nr.177/2002 și art. 28 in OUG nr. 43/ 2002 stabilește că drepturile salariale stabilite în aceste acte normative se cuvin tuturor magistraților.
Cu privire la sporul de vechime în muncă menținut după anul 2000 prin OUG nr.83/2000 numai pentru o anumită categorie de salariați de asemenea s-a constatat prin hotărârea nr.170/06.07.2006 a CNCD că măsura a fost
discriminatorie defavorizând în mod nejustificat categoria profesională a magistraților.
Înalta Curte de Casație și Justiție luând in discuție aplicarea dispozițiilor art.33 din Legea nr.50/1996 prin Decizia nr.XXXVI din 7 mai 2007 luată în Secțiile Unite a stabilit că acest text nu poate fi considerat abrogat expres și nici implicit prin OUG nr.83/2000 care nu conține dispoziții contrare ci complimentare. Ca urmare, s- decis că procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul pentru vechime in muncă in cuantumul prevăzut de lege. Oricum însă, întrucât la data pensionării reclamanților beneficiau de sporul de vechime, care a fost avut în vedere la calculul pensiei, acesta fiind un drept câștigat, el nu putea fi eliminat prin norme ulterioare și nici prin interpretarea eronată a dispozițiilor legale. Astfel prin modul de abordare a instanței au fost încălcate prevederile art. 187 din Legea nr. 19/2000.
În fine, prin recunoașterea acestor drepturi tuturor magistraților in activitate, ca fiind drepturi salariale neacordate datorită interpretării greșite a legii, și prin respingerea acelorași pretenții fața de magistrați pensionari se practică o evidentă discriminatorie și o nesocotire a dispozițiile art. 85 din Legea nr. 303/2004.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, urmând să îl admită pentru următoarele considerente:
Hotărârea primei instanțe nu conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, așa cum prevede în mod expres art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă.
Astfel, deși recurenții și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 103 din Legea 92/1992, art. 85 din Legea 303/2004, Legii 50/1996, OUG 27/2006 modificată prin Legea 45/2007, OUG 100/2007 și pe Deciziile nr. VI și XXXVI pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unor recursuri în interesul legii, prima instanță a omis să analizeze acțiunea în raport de aceste dispoziții legale, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
Simpla referire în considerentele hotărârii la dispozițiile OUG 177/2002 nu satisface exigențele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă. Mai mult, contrar celor reținute de prima instanță, această ordonanță nu era în vigoare la pensionarea tuturor recurenților-reclamanți.
De asemenea, dispozițiile legale referitoare la salarizarea și pensionarea magistraților au fost modificate în mod substanțial de mai multe ori în perioada pentru care s-a solicitat plata drepturilor de pensie, respectiv începând cu 01.09.2004 și până la zi. Dar, deși aceste acte normative au fost invocate de recurenții-reclamanți în acțiune ele nu au fost analizate de prima instanță din perspectiva aplicării legilor în timp, cu toate că o astfel de analiză era necesară.
Drept urmare, apreciind că motivarea insuficientă a hotărârii echivalează cu nemotivarea acesteia, Curtea reține că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă au fost edictate atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie sa inspire justițiabililor cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de realiza controlul judiciar. Obligația instanțelor de a-și motiva în mod corespunzător deciziile reprezintă și una dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că absența motivării poate impieta asupra dreptului menționat anterior mai ales în situația în care decizia nemotivată este susceptibilă de a fi atacată pe fond la o instanță superioară.
Pentru aceste considerente, constatând că împotriva hotărârii recurate nu se poate realiza în mod eficient controlul judiciar în temeiul art. 304 pct.7 și 312 alin. 3 și art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să dmită recursul declarat de reclamanții, G, și de intervenientul împotriva sentinței civile nr.2187 din 12 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe pentru a se soluționa pe fond cererea reclamanților și intervenientului în raport de toate dispozițiile legale invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, G, și de intervenientul împotriva sentinței civile nr.2187 din 12 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red./
3 ex./03.04.2008
Jud.fond,
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
