Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 564/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.564/
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Romeo Jirlăeanu
GREFIER -- -
-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de recurenții "CFR" SA B - SUCURSALA REGIONALA CFR G și, împotriva sentinței civile nr.209/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, având ca obiect calcul drepturi salariale.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8.09.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 11.09.2008.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față, înregistrate la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 209/12.03.2008 a Tribunalului Vrancea, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CNCF SA B-Sucursala Regională CFR
A fost obligată pârâta către reclamant la plata drepturilor bănești aferente funcției de impiegat 1A începând cu data de 09 martie 2006 și până la reintegrarea efectivă pe post.
S-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea acelorași drepturi bănești pe perioada 10 octombrie 2005-09 martie 2006 și cel privind obligarea pârâtei la daune cominatorii.
S-au respins ca neîntemeiate excepțiile privind lipsa de interes a reclamantului și lipsa calității procesuale active.
A fost obligată pârâta la cheltuieli de judecată în cuantum de 1301,7 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înreg.la nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SNCF CFR- B - Sucursala Regională G, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata drepturilor bănești corespunzătoare funcției de impiegat 1 A, începând cu 10.10.2005, până la reintegrare și să-i plătească 350 RON pentru fiecare zi de întârziere începând cu data primirii notificării și până la reintegrare.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că, deși prin sentința civilă nr. 307/03.05.2006, a fost desființată decizia de retrogradare, pârâta cu rea-credință a refuzat reintegrarea în postul deținut anterior.
Pârâta, pe cale de excepție a invocat lipsa de interes a reclamantului și lipsa calității procesual active, în condițiile în care acesta nu mai are calitatea de angajat al societății.
In ce privește sumele de bani solicitate arată pârâta, acestea nu se cuvin reclamantului avându-se în vedere că acesta nu s-a mai prezentat la serviciu începând cu 16.01.2006, motiv pentru care i s-a și desfăcut contractul de muncă.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Prin sentința civilă nr. 307/03.05.2006 a Tribunalului Vrancea, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 524/R/11.09.2006 a Curții de APEL GALAȚI, a fost anulată decizia de retrogradare din funcția de impiegat de mișcare și trecerea în funcția de acar, emisă de pârâta la 10.10.2005 și obligată pârâta la plata diferenței de salariu calculată de la data emiterii deciziei și până la data integrării efective în postul deținut anterior.
Prin decizia nr. 707/09.03.2006, a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă al reclamantului, decizie ce a rămas irevocabilă prin respingerea contestației prin sentința civilă nr. 703/18.09.2006 a Tribunalului Vrancea.
Acest fapt nu exonerează însă pârâta de îndeplinirea obligației stabilite prin sentința civilă nr. 307/03.05.2006 a Tribunalului Vrancea, avându-se în vedere că desfacerea contractului de muncă s-a dispus din funcția de acar și nu de impiegat.
Pentru aceste considerente, apare întemeiată cererea reclamantului privind plata drepturilor bănești aferentă funcției de impiegat.
Cum însă pentru intervalul de timp cuprins între momentul retrogradării și 09.03.2006 când s-a i desfăcut contractul de muncă, reclamantul are deja un titlu executoriu în sentința civilă nr. 307/03.05.2006 a Tribunalului Vrancea, drepturile bănești nu i se cuvin în speță, decât pentru intervalul de timp cuprins între data desfacerii contractului de muncă prin decizia nr. 707/09.03.2006 și până la reintegrarea în funcția de impiegat.
Nu poate fi reținut nici dreptul pretins de reclamant la daune cominatorii, avându-se în vedere că potrivit art. 5803al.5 cod proc.civilă, sunt interzise aceste daune în cazul neexecutării obligației de a face.
Nu pot fi reținute nici excepțiile invocate de pârâtă, în condițiile în care reclamantul - în baza sentinței civile nr. 307/03.05.2006 - este titularul dreptului în reintegrare și parte în raportul juridic dedus judecății.
Așa fiind, acțiunea este privită ca întemeiată în parte, fiind admisă ca atare.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata drepturilor bănești aferente funcției de impiegat începând cu data de 09.03.2006 și până la reintegrare.
Au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata de drepturi bănești pe perioada 10.10.2005 - 09.03.2006 și la cel privind daunele cominatorii.
Au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesual active invocate de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta CFR SA B-Sucursala Regională CFR G, considerând-o nelegală pentru următoarele considerente:
În mod eronat instanța a admis în parte acțiunea, omițând faptul că reclamantul nu mai are calitatea de angajat al societății încă din data de 09.03.2006, când s-a emis decizia nr. 707/375/09.03.2006 privind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Sentința recurată nu poate fi pusă în executare motivat de faptul că există deja o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care s-a menținut decizia desfacerii disciplinare a contractului de muncă al reclamantului.
Prin completările la motivele de recurs, recurenta pârâtă a mai precizat că reclamantului nu i s-a desfăcut contractul de muncă din funcția de acar sau de impiegat ci din calitatea de salariat al unității, care nu s-a prezentat la serviciu în mod nejustificat.
Măsura desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului a intervenit într-un moment în care părțile încă se mai judecau în cadrul cererii prin care intimatul contesta decizia prin care fusese înlocuit din funcția de impiegat în funcția de acar.
În momentul în care s-a pronunțat hotărârea de repunere pe funcție, aceasta a rămas fără efect.
Astfel, prima instanță a nesocotit disp. art. 304 pct. 6.pr. civilă în sensul că, practic, o obligă să reintegreze pe reclamant, deși tot Tribunalul Vranceaa menținut ca legală și temeinică decizia de desfacere a contractului de muncă al acestuia.
Instanța, deși investită cu o cerere privind acordarea de drepturi bănești, s-a pronunțat ca o instanță investită cu cerere de reintegrare.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței de fond iar, în rejudecare să se dispună respingerea cererii ca nefondată.
În drept, a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 6 și 9.pr. civilă.
Împotriva aceleiași sentințe civile a declarat recurs și reclamantul, considerând-o în parte nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
1. Hotărârea este nelegală și netemeinică sub aspectul respingerii cererii sale de obligare la daune în cuantum de 350 lei/zi.
Astfel, instanța a interpretat greșit cererea întrucât a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune interese și nu la plata de daune cominatorii. Deși a solicitat plata daunelor pentru fiecare zi de întârziere, valoarea acestora reprezintă prejudiciul încercat ca urmare a actelor pârâtei, iar nu o amendă civilă.
A considerat cererea ca fiind întemeiată întrucât, potrivit contractului colectiv de muncă încheiat între Compania Națională de Ferate CFR și Sindicat pentru anii 2005-2006 și 2007-2008, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea companiei la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
2. deși prin expertiza efectuată s-a stabilit care este cuantumul sumei la care pârâta urmează a fi obligată, drepturile salariale ce i se cuvin fiind determinat, instanța nu a cuprins în dispozitivul hotărârii nici o referire la această sumă.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, obligarea pârâtei la plata de daune interese în cuantum de 350 lei/zi și precizarea în dispozitiv a sumei la plata căreia a fost obligată pârâta.
Nu a indicat nici un temei de drept al cererii de recurs.
Reclamantul a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtă, solicitând respingerea acestuia ca nefundat.
A susținut că sentința nr. 703 cu privire la concedierea din funcția de acar a fost admisă la data de 19.09.2006 când la dosar exista deja putere de lucru judecat irevocabil încă din data de 11.09.2006 prin decizia nr. 524 pentru reintegrarea în serviciu pentru funcția deținută anterior de impiegat de mișcare I
Angajatorul a refuzat să îl reintegreze pe funcția deținută anterior conform hotărârii judecătorești irevocabilă.
Față de susținerea recurentei pârâte în sensul că ar fi două hotărâri potrivnice, a arătat reclamantul că Înalta Curtea d e Casație și Justiție a stabilit că nu sunt hotărâri potrivnice deoarece obiectul dosarului diferă unul față de celălalt.
Nici susținerea pârâtei în sensul că a fost concediat din calitatea de salariat nu ar putea fi reținută deoarece, în decizia de concediere nr. 707/09.03.2006 este specificată funcția de acar iar sancțiunile sunt clasificate pe funcții.
A depus la dosar copia sentinței civile nr. 209/2008 a Tribunalului Vrancea, dispozitivului deciziei civile nr. 524/2006 a Curții de APEL GALAȚI, sentinței civile nr. 703/2006 a Tribunalului Vrancea, dispozitivului deciziei civile nr. 64/2007 a Curții de APEL GALAȚI, cererile pârâtei de suspendare a executării silite și a contestației la executare, notificarea emisă de reclamant pentru aplicarea sentinței civile nr. 307/2006, adresele emise de Biroul Executorului Judecătoresc, raportul de expertiză contabilă, alte acte care se regăsesc și în dosarul de fond, contract colectiv de muncă 2005-2006, raport de expertiză contabilă în cadrul dosarului de executare silită, decizia nr. 5849/19.09.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, răspunsul pârâtei la notificarea adresată acesteia, decizia nr. 707/09.03.2006, dispozitivul deciziei civile nr. 848/2007, deciziile civile nr. 297/2007, 24/14.01.2008, 371/2007, 392/2007 ale Curții de APEL GALAȚI.
Pârâta nu a formulat întâmpinare la recursul promovat de către recurentul reclamant.
Examinând recursurile declarate din prisma motivelor invocate de recurenți cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ., Curtea apreciază acestea sunt fondate față de următoarele considerente:
Instanța de fond nu a analizat fondul cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată de către reclamantul, interpretând greșit petitul acțiunii.
Astfel, reclamantul a precizat clar, în primul capăt al cererii sale, faptul că solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale corespunzătoare funcției de impiegat 1 începând cu data de 10.10.2005,respectiv la plata sumei de 780 lei lunar, circa 17 160 lei până în luna septembrie 2007, sumă ce urmează a fi stabilită exact la data pronunțării hotărârii.
De asemenea, la capătul de cerere nr. 3, precizat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei decâte 350 lei pentru fiecare zi de întârziere, ca urmare a relei-credințe și a refuzului de reintegrare efectivă în postul deținut anterior retrogradării, respectiv suma de 73.500 lei până la data de 07.09.2007, sumă ce urmează a fi stabilită cu exactitate la data soluționării cauzei pe fond (suma solicitată reprezentând daune-interese).
La termenul de judecată din data de 28.11.2007, prima instanță admite proba cu expertiză contabilă având ca obiectiv tocmai calcularea drepturilor salariale așa cum au fost solicitate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată și prin precizările făcute la data de 27.11.2007.
În cauză s-a întocmit raportul de expertiză contabilă de către expert prin care concluzionat că, totalul drepturilor salariale aferente intervalului 10.10.2005-30.09.2007 este de 35.014 lei fără bonuri de masă, s-a arătat care este cuantumul salariului de care ar fi beneficiat reclamantul lunar, s-a calculat totalul daunelor interese solicitate.
Pronunțând hotărârea recurată, prima instanță nu a analizat în nici un fel pretențiile deduse judecății de către reclamant, așa cum au fost arătate mai sus, întrucât acesta a solicitat, în primul rând,stabilirea unei sume clare, a unei creanțe determinate, lichide și exigibileși nu pronunțarea a încă unui titlu executoriu așa cum greșit a susținut instanța de fond atunci când a respins capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale pe perioada 10.10.2005-09.03.2006.
De altfel, apare și o contradicție între considerente și modul de instrumentare al dosarului deoarece, așa cum s-a arătat anterior, cu toate că prima instanță a admis și administrat proba cu expertiză contabilă tocmai pentru a stabili un cuantum cert al drepturilor salariale solicitate, în hotărârea recurată nu se arată nici un motiv pentru care nu a fost reținut raportul de expertiză ci se arată că nu se cuvin drepturile salariale deoarece se deține deja un titlu executoriu, ori nu acesta era petitul acțiunii.
De asemenea, nu a fost interpretat și analizat corect nici capătul de cerere nr. 3 al acțiunii, instanța precizând că este vorba de daune cominatorii iar, în realitate, caracterul juridic al cererii era daune interese reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de pârâtă.
Față de această situație, instanța de recurs constată că prima instanță nu a analizat fondul cauzei așa cum corect a susținut reclamantul recurent prin cererea de recurs, nu a arătat motivele pentru care nu a reținut proba cu expertiză efectuată în cauză, încălcându-se prevederile art. 261 pct. 5.pr. civilă și art. 129 alin. 6.pr. civilă, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8, 9.pr. civilă.
Însă instanța apreciază că, în recurs nu se poate analiza pentru prima oară fondul cauzei întrucât s-ar încălca dreptul părților la un grad de jurisdicție și, implicit, la un proces echitabil, astfel se va face aplicare art. 315 alin. 5.pr. civilă.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2, 3, 5.pr. civilă, se vor admite ambele recursuri pentru a se asigura o judecată unitară și se va casa sentința civilă recurată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, se va analiza petitul acțiunii întocmai așa cum a fost formulat de reclamant, se vor analiza toate probele din dosar, se va motiva corespunzător hotărârea și se va ține cont de toate motivele invocate înaintea instanței, conform art. 315 alin. 4.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul și pârâta CNCF CFR SA B-Sucursala Regională G împotriva sentinței civile nr.209/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr.209/12.03.2008 a Tribunalului Vrancea și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/22.09.2008
FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Romeo Jirlăeanu
