Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 571/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 571/2009
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- - - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor promovate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 346 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, văzând că nu sunt cereri formulate în cauză, în raport de actele dosarului și împrejurarea că se solicită judecarea pricinii în lipsă de către recurenți, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Sibiu la data de 19.11.2007, formulată și precizată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoaras -a solicitat obligarea acestora la plata sporului de stres și suprasolicitare în procent de 50% calculat la îndemnizația brută de încadrare începând cu luna noiembrie 2004 până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, actualizat cu indicele de inflație, iar pârâta 2 să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă.
In motivare arată că acest spor a fost reglementat de art. 47 din nr.50/1996, iar dispozițiile ulterioare de abrogare cuprinse în nr.OUG177/2002 au fost înlăturate prin art. 41 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției. Prin urmare dreptul este în vigoare încă de la data apariției legii și în consecință trebuia acordat.
Arată că condițiile de risc și suprasolicitare avute în vedere la stabilirea acestui spor nu s-au schimbat ci s-au acutizat odată cu intrarea în Uniunea Europeană, condițiile de muncă sunt inadecvate etapei actuale, justițiabilii abuzează de dreptul lor la petiționare chiar dacă sesizările, reclamațiile și plângerile penale se dovedesc nejustificate, volumul de activitate a crescut, iar sistemul legislativ stufos și câmpul infracțional tot mai complex presupune implicit suprasolicitare neuropsihiatrică și un risc sporit. Consideră că nu există nici un argument legal pentru sistarea plății acestui spor.
Prin întâmpinare Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulias -au opus admiterii acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
Acțiunea a fost înregistrată inițial la ribunalul Hunedoara și a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Sibiu prin încheierea civ. nr.8/F/CC din 28.01.2008 a Curții de Apel Alba Iulia.
Prin sentința civilă nr. 346/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost admisă. Pârâții au fost obligați la plata către reclamanți a sporului de stres și suprasolicitare în procent de 50 % calculat la indemnizația brută de încadrare începând cu luna noiembrie 2004 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, actualizat cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective. Pârâta Curtea de Apel Alba Iulia a fost obligată la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții, G, sânt încadrați ca personal auxiliar la Judecătoria, conf. adresei comunicată la dosar de Curtea de Apel Alba Iulia (37).
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".Prin art.1, pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 prevederile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate expres, dar procedându-se în această modalitate au fost încălcate normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe. Astfel, potrivit art.108, alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de acesta. Ori, prin art.1, pct.1 din Legea nr.125/2000, guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie operațiuni legislative distincte. Ori de câte ori legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. De altfel, abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât nr.OG83/2000 este un act normativ inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și Legii nr.24/2000.
Actul normativ ulterior, respectiv nr.OUG177/2002 prin care s-a abrogat integral 50/1996 a fost abrogat la rândul lui prin nr.OUG 27/2006, așa încât dreptul prev. de art. 47 din 50/1996 a rămas și este în vigoare.
Instanța a considerat că în soluționarea prezentei cauze sunt incidente și prevederile art.1 din protocolul adițional nr.1 la convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale care prevede că "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional", or, drepturile salariale sunt drepturi de creanță și reprezintă bunuri în sensul reglementărilor acestui Protocol. Prin abrogarea prevederilor art.47 din Legea nr.50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea acestui bun care nu s-a afectat pentru utilitate publică.
De asemenea, instanța a constatat că este neconcordanță între Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19, pct.3 stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice. Acesta implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi prin legea internă, dar nu se poate aprecia că înlăturarea acestor sporuri a fost justificată de apărarea securității naționale și ordinii publice.
Dealtfel, prin decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de J, - Secțiile Unite - în recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aplicarea și interpretarea unitară a disp.art.47 din nr.50/1996 s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații -asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate din cadrul organelor judecătorești au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihiatrică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin nr.334/2001.
Pentru cele ce preced, instanța a admis acțiunea reclamanților, respectiv a acordat drepturile solicitate în valoare actualizată cu indicii de inflație, până la data efectuării plății și a obligat pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze înscrierea lor în carnetele de muncă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Alba Iulia.
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate.
În expunerea de motive arată că prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare.
Hotărârea, mai arată recurentul, este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres prin nr.OG 83/2000 care a fost aprobată de Parlamentul României prin Legea nr. 334/2001, astfel încât prima instanță s-a substituit voinței legiuitorului.
Pârâta Curtea de Apel Alba Iuliaa solicitat în principal modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, iar în subsidiar a solicitat admiterea în parte a acțiunii în sensul acordării sporului în discuție doar pe perioada 01.11.2004-01.01.2007.
În expunerea de motive arată că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres prin art. I pct.42 din nr.OG 83/2000. De la data de 01.01.2007 personalul auxiliar a fost salarizat în baza nr.OG 8/2007 prin care a fost abrogată Legea nr. 50/1996, ale cărei dispoziții nu mai pot constitui temei pentru acordarea drepturilor pretinse de reclamanți.
Deliberând asupra recursurilor de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu în conformitate cu prevederilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate.
Prin Decizia nr.21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosar nr.5/2008 la data de 10.03.2008, a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, republicată prin Legea nr.334/2001.
S-a reținut, contrar opiniei exprimate de pârâții din prezenta cauză, că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Acest spor a fost efectiv plătit, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 s-a dispus că art.42 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.344/2001, publicată în Monitorul Oficial la 9 iulie 2001.
OG nr.34/2000 a fost emisă în baza art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996, iar nu să și abroge această lege, nici total și nici parțial.
În acest fel, prin emiterea nr.OG83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
Legea nr.92/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.142/1997, lege organică, în vigoare la data emiterii nr.OG83/2000, prevedea în art.81 că magistrații beneficiază inclusiv de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, nu poate fi asimilată modificării unui act normativ. Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art.I pct.42 din nr.OG83/2000, lege ordinară prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
abrogării dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, norme abrogate în prezent, poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicată în fața instanțelor judecătorești.
Curtea Constituțională are însă competență numai pentru controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revine, prin interpretarea per a contrario a art.147 alin.1 cu referire la art.126 alin.1 din Constituție, instanțelor judecătorești.
Or, art.I pct.42 din nr.OG83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituționale, conform art.147 alin.1 din Constituția României și își încetează efectele. De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art.I pct.42 din nr.OG83/2000, impune ca instanțele de judecată să considere rămas în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000.
În consecință normele care reglementează acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice.
În conformitate cu prevederile art.329 alin.3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondate recursurile de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 346/1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
(continuarea minutei deciziei civile nr. 571/2009)
*****
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. CV, 2 ex. IM 09.07.2009
Jud.fond.
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
