Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 573/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 573/R-CM
Ședința publică din 24 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Paula
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.440/CM din data de 21.05.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru intimații-reclamanți și pentru intimatul-intervenient în nume propriu, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind recurenta-pârâtă
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimați, invocă excepția nulității recursului, acesta fiind nesemnat. În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Precizează că drepturile salariale în litigiu nu au fost incluse în salariul de încadrare pe perioada 2003-2007. La solicitarea instanței, precizează că toți reclamanții domiciliază în județul
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14 august 2007 reclamanții, G, G, A, G, G, au chemat în judecată pe pârâta A, solicitând:
- obligarea pârâtei să le plătească drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paști și C, stabilite potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate pentru perioada 2004-2007;
- actualizarea acestor drepturi în raport cu indicele de inflație;
- acordarea dobânzii legale potrivit OG 9/2000, pentru drepturile salariale neacordate, ambele de la nașterea dreptului până la plata efectivă;
- plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de muncă pe unitate urmau ca de Paști și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, însă aceste drepturi salariale nu le-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamanții au mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă prevederea din a Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost
La data de 23.04.2007 se formulează, în contradictoriu cu aceeași pârâtă, o cerere de intervenție în interes propriu de către numitul, acesta solicitând aceleași suplimentări salariale cuvenite pentru Paști și C, pentru perioada 2005-2007, actualizate cu indicele de inflație, acordarea dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.
La data de 28.11.2007 pârâta depune întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele considerente:
- upă intrarea în vigoare a CCM, prevederile acestuia s-au aplicat la nivelul întregii societăți și, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea 130/1996, au produs efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate iar începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin CCM, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paști (art. 168 alin. 1 din CCM) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat; în acest sens fiind negociat și inserat în CCM art. 168 alin. 2;
- pentru anul 2004, textul art. 168 alin. 2 din CCM a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003 iar în fiecare an părțile CCM au procedat la "republicarea" CCM, după negocierile purtate anual, textul art. 168 din CCM fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005;
- prin Decizia nr. 3793/18.06.2007,Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori. Comisia menționând în mod expres faptul că intenția reală a părților la negocierea CCM a fost aceea de a include bonusurile de C și de Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003, însă, pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților precum și pentru a complini orice pretins viciu formal, Comisia Paritară a adoptat la data de 31.08.2007 Decizia nr. 5140/2007 intitulata "Nota asupra precizării situație primelor de Paste si C, prevăzute in art. 168 din CCM al SA ", rin p. care s-a confirmat faptul că intenția reala a pârtilor semnatare a CCM a fost ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse in salariul lunar de baza al angajaților, precum si ca, începând cu 2003, părțile au înțeles ca art. 168 alin. 1 rămas fără obiect, luând in considerare faptul ca primele nu mai erau individualizate in mod distinct, ci erau parte a salariului de baza ca întreg;
- cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, în scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, prevederile CCM au fost modificate, întrucât s-a intenționat ca noua reglementare să prevadă cu certitudine faptul că operațiunea includerii drepturilor salariate mai sus-menționate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci continuă să producă efecte și în anii următori, fiind prevăzut în mod expres că "în anul 2003 suplimentările salariate de la alin. (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. ";
- s-a invocat xcepția PRESCRIPȚIEI dreptului la acțiune potrivit art. 283 alin. 1 lit. e din muncii, considerându-se că, "Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulateîn termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.";
- promovarea prezentei acțiuni la momentul de față este nejustificată, prematură în raport cu prevederile contractuale ce impuneau o procedură prealabilă care avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins, drept afectat de îndeplinirea a cinci condiții, respectiv: valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile si mai ales beneficiarii;
- simpla lectură a textului indicat, raportată la inexistenta oricărei negocieri și, pe cale de consecință, a inexistentei unui acord de voință în sensul stabilirii condițiilor legale din textul indicat, relevă, la acest moment, că valoarea creanței nu este stabilită, orice sumă pretinsă neavând un temei legal (lipsă caracter lichid al creanței), modalitatea de acordare (plată eșalonată, integral, etc.) nu a fost stabilită, neexistând cunoscută o scadență a creanței (lipsă exigibilitate), condițiile de acordare nu au fost stabilite, criteriile de acordare nu sunt cunoscute (lipsă caracter cert al creanței) iar beneficiarii nu au fost stabiliți, astfel că, în ceea ce privește această ultimă condiție nu se poate afirma dacă reclamanții de față au sau nu calitatea de beneficiari; pe cale de consecință, sumele pretinse ca drept salarial nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide si exigibile, pe de-o parte, si, pe de altă parte, reclamanții nu pot face proba calității de titulari ai unui drept;
- alte instanțe învestite cu soluționarea unor acțiuni similare formulate de către alți salariați au apreciat că, "aceste drepturi au fost în întregime incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003 ", motiv pentru care au respins acțiunea ca neîntemeiată;
- modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate si nu raportat la fiecare subiect procesual activ in parte.
- inexistenta debitului conduce la inexistenta oricăror daune, așa încât urmează a fi respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale.
În cadrul ședinței din data de 23.04.2008 a fost pusă în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu formulată de, fiind încuviințată în principiu.
În temeiul art. 137 alin. 1.pr.civ. tribunalul a pus în discuția părților excepția prescrierii derptului la acțiune, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare, aceasta fiind respinsă la data de 23.04.2008, reținându-se că, potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat între părți, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații - vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA -". După cum s-a prevăzut chiar în contractul încheiat între părți s-a menționat dreptul salariaților de a primi cu ocazia acestor două sărbători suplimentări ale drepturilor salariale. Discuția s-a purtat asupra textului legal aplicabil acestora, pentru calcularea termenului de prescripție.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale.
Litera "e" a art. 283 alin. 1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit. caa celuiași text legal.
Prin sentința civilă nr.440/CM din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeșa fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamanții.
S-a reținut astfel că reclamanții și intervenientul sunt sau au fost salariați ai societății pârâte, dar la începutul anului 2004 toți erau salariații acesteia.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art. 168 că, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SA, pe anii 2004, 2005 și 2006 au menținut dispozițiile art. 168 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse
în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004, 2005 și 2006, suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 969 civ. voința părților semnatare a Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art. 168 din acest contract și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
În acest sens se poate observa că în procesul verbal încheiat pentru ședințele din perioada 01.03.2005-06.05.2005 între patronat și sindicat, s-a convenit, la pct. 8, modificarea alineatului 2 al art. 168 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Analizând gramatical textul se constată că nu s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
S-a susținut de către pârâtă prin întâmpinare că pentru clarificarea intenției reale a părților în acest sens a fost creată Comisia Paritară, forată din reprezentanții părților semnatare și că prin Decizia nr. 3793/18.06.2007 aceasta ar fi confirmat faptul că intenția părților s fost aceea "de a include bonusurile cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 203, cât și pentru anii următori".
Tribunalul nu a putut analiza acest înscris care, deși se susține că a fost depus la dosar în anexa 5, nu există totuși în setul de acte ce a însoțit întâmpinarea.
La dosar există totuși o "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art. 168 din Contractul colectiv de muncă al SA ", care ar fi emisă de Comisia Paritară, care este însă nedatată și nesemnată de toți cei ce ar fi participat la discuții.
Tribunalul apreciază că nu poate să o aibă în vedere din moment ce, potrivit art. 31 alin. 2 din Legea 130/1996, coroborat cu art. 244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
După cum rt. 168 alin. 2 prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
S-a mai susținut de către pârâtă prin întâmpinare că acțiunea este nejustificată întrucât era prevăzută o procedură prealabilă ce avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins. Se poate observa foarte ușor că există contradicție între această susținere și invocarea excepției prescrieri dreptului la acțiune, susținându-se că dreptul salariaților nici nu ar fi născut, una excluzând-o pe cealaltă.
Tribunalul nu poate reține acest argument, al inexistenței dreptului reclamanților în lipsa parcurgerii etapelor indicate în Contractului Colectiv de muncă, dat fiind că dreptul s-a născut în momentul în care părțile au convenit asupra acestuia și a fost inserat în cuprinsul Contractului colectiv de muncă începând cu anul 2003 și fiind preluat în toate contractele colective de muncă ale anilor următori, ce au fost înregistrate conform art. 31 alin. 2 din Legea 130/1996.
prevăzute vizează doar stabilirea concretă a cuantumului, fiind indicat chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă modul de determinare, respectiv un salariu de bază mediu pe SNP SA, care este latul de la un an la altul, și nicidecum însăși nașterea dreptului.
De asemenea, nu pot exista dubii în privința beneficiarilor acestor suplimentări salariale, aceștia neputând fii alții decât toți salariații, cărora le este opozabil contractul colectiv de muncă din momentul înregistrări acestuia.
În concluzie, ipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări salariale.
Mai mult, pârâta nu a produs nicio dovadă din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba potrivit art. 287. muncii
Drepturile salariale respective nu au fost cuantificate prin efectuarea unei expertize tehnice, apreciindu-se că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 3712.pr.civ, drepturile bănești putând fi determinate, în cazul admiterii acțiunii, în faza de executare.
Coroborând dispozițiile art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă cu dispozițiile art. 236 alin. 4. muncii și cu cele ale art. 969.civ. urmează a admite cererea reclamanților privind acordarea de către pârâtă drepturilor salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, pe perioada decembrie.2004 - decembrie 2007, raportat însă la perioada lucrată efectiv de fiecare reclamant și intervenient în parte iar pentru intervenient urmează a admite cererea pentru perioada 23.04.2005 (data formulării cererii de intervenție în interes propriu) - decembrie 2007.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 161 alin. 4. muncii, urmează a admite și solicitarea reclamanților și intervenientului, privind actualizarea acestor drepturi acordate cu indicele de inflație la data plătii efective.
În privința solicitării reclamanților și intervenientului a dobânzii prevăzută de OG 9/2000, tribunalul apreciază că nu este întemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Reclamanților și intervenientului urmează a li repara prejudiciul produs prin neplata la termen a suplimentărilor salariale prin actualizarea drepturilor cuvenite cu indicele de inflație. A se acorda acestora și dobânda solicitată ar echivala cu o dublă reparare a acestui prejudiciu, ajungându-se în final la o îmbogățire fără justă cauză.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs SC"" SA, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă sub următoarele aspecte:
- În mod nelegal a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune;
- Instanța nu a avut în vedere că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dispozițiile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, obligau la procedura prealabilă a efectuării de negocieri cu 15 zile înainte de evenimentele de Paști și C, procedură prealabilă ce avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins.
- La nivelul anului 2005 a fost inclusă în Contractul Colectiv de Muncă prevederea referitoare la faptul că în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.(1) al acestui articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce conduce la concluzia menținerii acestei măsuri.
În mod eronat a analizat instanța de judecată din punct de vedere gramatical textul art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă, căci din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, se constată că prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, au fost menținute identic și în contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2004.
Pentru anul 2005, nu s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, părțile stabilind printr-un act adițional prelungirea celui existent, cu unele completări și modificări.
Se constată însă că recursul nu este semnat.
Potrivit dispozițiilor art.3021lit.a Cod pr.civilă, cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității și semnătura.
Lipsa semnăturii se poate împlini în tot cursul judecății recursului în condițiile prevăzute de art.133 alin.2 Cod procedură civilă.
Intimații au invocat lipsa semnăturii la prima zi de înfățișare când recurenta a fost lipsă.
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art.3021Cod pr.civilă, constată nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de SC "" SA cu sediul în B Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 440/CM din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
.
-
Grefier,
Red.
TC/2 ex
Jud fond.
6.oct.2008
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Paula
