Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 575/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 575/R-CM
Ședința publică din 24 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Ion Rebeca
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, cererea de completare a deciziei civile nr.420/R-CM din data de 14 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, formulată de petenta .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru intimatul Consiliul Județean V, în baza delegației de la dosar, lipsind petenta și intimații Ministerul Educației, Cercetării și T, Liceul Teoretic, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar al Județului V, Direcția -ă a Finanțelor Publice V, Primarul Comunei, Primarul Comunei Popești și Primarul Comunei.
Procedura este legal îndeplinită.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că a fost atașat dosarul de fond.
Curtea constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Consilier juridic, pentru intimatul Consiliul Județean V, pune concluzii de respingere a cererii de completare a deciziei.
CURTEA:
Examinând cererea de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 7 ianuarie 2008, reclamanții și au chemat în pe pârâții Liceul Teoretic, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII -, Inspectoratul Școlar al județului V și Ministerul Educației Cercetării și T pentru ca, prin hotărârea pronunțată, să fie obligați la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1.10.2001 până la data încetării activității, sume actualizate în funcție de rata inflației, de la data scadenței și până la data plății efective și integrale.
În motivarea acțiunii s-a susținut că, potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Reclamanții au susținut că la data de 1.10.2001, îndeplineau deja condițiile impuse de textul de lege menționat pentru a beneficia de acest drept.
S-a invocat Acordul din data de 28.11.2005 (semnat inclusiv de Ministerul Educației și Cercetării) prin care Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001- 2004, pentru întreg personalul didactic și că acest acord a fost și legiferat prin OUG nr.17/2006.
Prin urmare, pe lângă faptul că există o recunoaștere a necesității acordării acestor drepturi, obligația de plată este impusă chiar prin Ordinul nr.1350/2007 al Ministrului Educației și Cercetării, care prevede inclusiv modalitatea în care se vor plăti cu ora persoanele aflate în ipoteza prevăzută de dispozițiile art.45 alin.1.
Reclamantul a susținut că în perioada 1.09.2001 - 31.08.2003 a funcționat ca învățător la Școala cu clasele I-VIII -, începând cu 1.09.2003 a funcționat ca învățător la Școala cu clasele I-VIII, iar din 1.09.2005 până la 31.08.2007 - la Liceul Teoretic din comuna.
Reclamanta a susținut că a lucrat la Școala cu clasele I-VIII în perioada 1.10.2001 - 31.08.2007.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat, în temeiul dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă, întâmpinare prin care a invocat următoarele apărări:
Excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în susținerea căreia a invocat faptul că acest minister nu este angajatorul reclamanților și că între el și reclamanți nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, în temeiul cărora să poată fi obligat la plata unor drepturi salariale.
S-a invocat, de asemenea, că Ministerul Educației, Cercetării și T nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și că, potrivit dispozițiile art.13 din OUG nr.32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea acestea. Potrivit art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin HG nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În al doilea rând, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la perioada începând cu anul 2001.
În acest sens, s-a susținut că potrivit dispozițiilor art.166 din Legea nr.53/2003, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, iar termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
S-a învederat că prevederile art.166 alin.2 din Legea nr.53/2003 nu sunt incidente în cauză, deoarece Acordul încheiat de către Guvernul României cu principalele federații sindicale din învățământ nu se referă la salariile solicitate prin acțiune.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că potrivit art.27 din HG nr. 281/1993, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor, acordarea gradațiilor, sporurilor, premiilor și a altor drepturi care se stabilesc potrivit prevederilor acestei hotărâri este de competența consiliului de administrație sau, după caz, a altor organe de conducere similare, respectiv, a organului ierarhic superior fiecărei unități bugetare. S-a susținut că actul normativ prevede un termen de 5 zile de depunere a contestațiilor, un alt termen de 30 de zile în care organele abilitate trebuie să răspundă contestațiilor și un alt termen de 30 de zile în care cei interesați se pot adresa cu contestație la instanță împotriva măsurii adoptată de către unitate.
În acest context, s-a susținut că reclamanții nu au depus contestație cu privire la modul de stabilire a salariului și nu au solicitat până în prezent plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, consecința fiind aceea a decăderii lor din dreptul menționat.
În concluzie, în ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaf ormulat, în temeiul dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că, potrivit dispozițiilor art. 13 din OUG nr.32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Au fost invocate în susținerea aceleiași excepții și dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 privind aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
S-a susținut că, potrivit dispozițiilor legale, obligația repartizării sumelor pentru cheltuielile de personal din unitățile de învățământ preuniversitar de stat revine Direcției -e a Finanțelor Publice V, după consultarea Consiliului Județean V și a localităților în care se află unitățile de învățământ preuniversitar, aceleași prevederi fiind menționate și în Legea nr.388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 la art.7 alin.5.
S-a menționat că ordonator terțiar de credite este unitatea de învățământ preuniversitar de stat la care cadrul didactic își desfășoară activitatea și, în aceste condiții, Inspectoratul Școlar Județean V nu poate plăti diferențe salariale niciunui cadru didactic, situație față de care s-a invocat faptul că reclamanții ar fi trebuit să cheme în judecată și Direcția -ă a Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V, precum și pe primarii localităților în a căror rază se află unitatea de învățământ preuniversitar unde lucrează.
Prin aceeași întâmpinare, pârâtul a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada octombrie 2001 - decembrie 2004, în temeiul dispozițiilor art. 166 alin.1 și 2 din Legea nr.53/2003.
În acest context s-a susținut că Acordul la care s-au referit reclamanții prin acțiune nu privește drepturile salariale solicitate în cauză și nu constituie o recunoaștere din partea debitorului, în sensul dispozițiilor art.166 alin.2 din Legea nr.53/2003.
Pe fondul cauzei, Inspectoratul Școlar Județean Vas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că reclamanții nu și-au exercitat dreptul de a li se reduce norma didactică cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului, astfel că unitatea de învățământ și cu atât mai puțin Inspectoratul nu aveau obligația reducerii normei didactice.
Pe de altă parte, salariul personalului din învățământ este stabilit prin lege, astfel că el nu poate face obiectul vreunei negocieri, situație față de care reclamanții erau îndreptățiți la plata orelor solicitate numai dacă exista un act adițional la contractul individual de muncă al acestora, care să privească efectuarea orelor în regim de plată cu ora.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaf ormulat cerere de chemare în garanție a Direcției -e a Finanțelor Publice V, a Consiliului Județean V și a localităților în a căror rază se află unitățile de învățământ preuniversitar de stat, respectiv, Popești,.
În motivarea cererii de chemare în garanție s-a susținut că, în temeiul dispozițiilor art. 13 din OUG nr.32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, art. 16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 2192/2004, ale Legii bugetului de stat pentru fiecare dintre anii pentru care s-a formulat acțiunea, obligația repartizării sumelor pentru cheltuielile de personal pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat revine Direcției -e a Finanțelor Publice, după consultarea Consiliului Județean și a localităților în care se află unitățile de învățământ preuniversitar.
În aceste condiții, Inspectoratul Școlar Județean V nu poate plăti diferențe salariale niciunui cadru didactic, neavând calitate de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, instanța trebuind să oblige la plata acestor drepturi și chemații în garanție.
Consiliul Județean Vaf ormulat întâmpinare, în calitate de chemat în garanție, solicitând respingerea cererii ca fiind neîntemeiată pentru următoarele motive:
În raport de caracterul consultativ al obligației impusă de lege consiliului județean, cererea de chemare în garanție a Consiliului Județean V este neîntemeiată.
S-a susținut că potrivit legislației în vigoare, calitatea de angajator al personalului didactic o au unitățile de învățământ cu care s-au încheiat și contractele individuale de muncă și că, potrivit prevederilor art. 167 alin.5 din legea învățământului, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic din unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de stat și nu din bugetul unităților administrativ-teritoriale.
Prin urmare, între Consiliul Județean V și reclamanți nu există nici un raport juridic de natură contractuală, motiv pentru care s-a cerut să se constate că cererea de chemare în garanție este neîntemeiată.
Prin aceeași întâmpinare s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților.
Direcția -ă a Finanțelor Publice a județului Vaf ormulat și ea întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, a cerut respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind neîntemeiată.
Sub aspectul excepției invocate, Direcția -ă a Finanțelor Publice Vas usținut că nu are calitate de ordonator principal de credite pentru angajații Ministerului Educației, Cercetării și T, mai mult, ea are doar un rol bancar, prin trezoreria proprie, răspunzând la ordinele de plată formulate de ordonatorul de credite, în speță Ministerul Educației, Cercetării și
Pe fondul cauzei, s-a susținut că în mod greșit s-a îndreptat pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V împotriva Direcției -e a Finanțelor Publice V deoarece, nu este dovedită în nici un mod existența culpei procesuale a acesteia pentru a cădea în pretenții.
Prin sentința nr. 173/26.02.2008 au fost respinse excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratului Școlar Județean V, Ministerului Educației, Cercetării și T, precum și excepția privind prescripția dreptului la acțiune.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamante și au fost obligați pârâții Liceul Teoretic, Școala Cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII -, Inspectoratul Școlar al Județului V și Ministerul Educației, Cercetării și T să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1.10.2001 și până la încetarea activității, dar nu mai târziu de data pronunțării sentinței, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație începând cu scadența fiecărei sume și până la data plății efective și integrale, pârâtele - unități școlare fiind obligate astfel: Liceul Teoretic, Școala cu clasele I-VIII și Școala cu clasele I-VIII - - în favoarea reclamantului, iar Școala cu clasele I-VIII, în favoarea reclamantei.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar Județean V împotriva Direcției -e A Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V, Primarii localităților, Popești și, cu sediile în aceste comune din județul
Au fost obligați pârâții Liceul Teoretic, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII -, Inspectoratul Școlar al Județului V și Ministerul Educației, Cercetării și T să plătească reclamanților suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Ministerul Educației Cercetării și T, criticând-o pentru netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit prima instanță a respins excepția calității sale procesuale pasive.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că nu are calitate de angajator față de reclamanți, deoarece nu poate încheia contracte individuale de muncă și nu poate plăti salarii, o astfel de calitate având-o numai directorul unității de învățământ, conform art.10 și 14 din codul muncii, art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.7 și 8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Mai arată recurentul că nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și că în temeiul art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea acestor instituții se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
2. În mod greșit instanța de fond a reținut incidența Acordului încheiat de guvern cu principalele federații sindicale din învățământ, precum și a nr.OUG17/2006, deoarece acestea nu au ca obiect plata drepturilor aferente efectuării unor ore suplimentare, peste norma didactică.
Se mai arată că, potrivit art.17 din anexa 1 la nr.OG11/2007, aprobată prin Ordinul nr.1350/2007 în cadrul personalului didactic care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal se regăsesc și învățătorii, institutorii și educatorii.
În fine, arată recurentul că în conformitate cu art.27 din nr.HG281/1993, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor, acordarea gradațiilor, sporurilor, premiilor și altor drepturi care se stabilesc potrivit respectivei hotărâri de guvern este de competența consiliului de administrație, textul de lege prevăzând și termenele și procedura aplicabilă în această situație. Cum reclamanții nu au depus în termenul prevăzut de lege contestație cu privire la modul de stabilire a salariilor, respectiv nu au solicitat plata drepturilor salariale pentru munca prestată în plus, ei sunt decăzuți din acest drept.
Prin decizia civilă nr.420/R-CM din 14 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI recursul a fost respins ca nefondat, reținându-se în esență că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru că îndeplinesc cele 2 condiții și, că pentru orele pe care le prestează în plus față de norma didactică redusă la care ar avea dreptul li se cuvine o plată suplimentară.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat o cerere prin care a solicitat completarea acesteia în sensul de a obliga pe recurentă să plătească intimatei cheltuieli de judecată.
Analizând această cerere se constată că este întemeiată.
Potrivit disp.art.2812(1) Cod procedură civilă, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.
În speță, reclamantele au fost reprezentate de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-, fiind achitat onorariul de 600 lei cu chitanța din data de 12 mai 2008 (95).
În practicaua deciziei civile nr.420/R-CM din 14 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTIs -a menționat că apărătorul intimatelor - reclamante solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, cheltuieli care nu au fost acordate.
Având în vedere că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, cererea urmează a fi admisă dispunându-se completarea deciziei civile nr.420/R-CM din 14 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în sensul că obligă pe recurentul Ministerul Educației Cercetării și T să plătească intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
DECIDE
Admite cererea înregistrată la data de 28 iulie 2008, formulată de, domiciliată în comuna Popești, județul
Dispune completarea deciziei civile nr. 420/R-CM din 14 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în sensul că obligă pe recurentul Ministerul Educației, Cercetării și T cu sediul în B--30, să plătească către suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
8.10.2008
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Paulina Ghimișliu, Ion Rebeca
