Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 577/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 577/R/2008
Ședința publică din data de 11 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Adrian Repede Marta Carmen
---
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta SC SA -. GRUP împotriva sentinței civile nr. 2485 pronunțată de Tribunalul Sălaj la data de 17.12.2007, în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentei-pârâte, avocat în substituirea d-nului avocat, cu împuternicire avocațială de substituire la dosar și reprezentanta intimatei-reclamante, avocat, în substituirea d-nului avocat, care depune împuternicire avocațială de substituire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul recurentei-pârâte depune la dosar copie de pe raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de d-nul expert, în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița, pricină cu obiect similar prezentei cauze, prin care expertul și-a exprimat poziția referitor la introducerea primelor de Paști și C în salariul de bază al angajaților, în cursul anului 2003 și ulterior.
Totodată, reprezentantul recurentei-pârâte depune la dosar punctul de vedere al expertului contabil în privința primelor de Paști și C incluse în salariul de bază lunar al unui salariat oarecare, copie de pe contractul de asistență juridică, anexa la acest contract, notă de cheltuieli și extras de cont, un exemplar de pe aceste acte comunicându-se în ședință reprezentantei intimatei-reclamante.
Apărătoarea intimatei-reclamante depune la dosar întâmpinare în două exemplare, un exemplar comunicându-se în ședință reprezentantului recurentei-pârâte și chitanța reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentanta intimatei-reclamante învederează că rapoartele de expertiză depuse la dosar de către reprezentantul pârâtei constituie probe extrajudiciare, precum și că s-a stabilit în fața instanței de fond, de către un expert avizat, faptul că primele de Paște și C nu au fost incluse în salariul de bază al angajaților.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței civile atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, pentru motivele cuprinse în memoriul depus la dosar.
Reprezentanta intimatei-reclamante solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii civile atacate pentru motivele arătate în întâmpinare, precum și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 100 lei, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă 2484/17 dec.2007, Tribunalul Sălaja respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta SC SA
A admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâta SC SA B să achite reclamantei suma de 6264,06 lei reprezentând prima de Paști și de C cuvenite pentru perioada 2004-2006, actualizată în raport cu indicele de inflație la data plății.
Pârâta a fost obligată și la 100 lei cheltuieli de judecată către reclamanta.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta a fost salariata pârâtei pe durată nedeterminată potrivit contractului individual de muncă încheiat între părți.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantei invocată de către pârâtă și întemeiată pe prevederile art. 283 alin. 1 din Codul muncii care stipulează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia, instanța a reținut că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în prezenta cauză.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Chiar pârâta prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei a învederat instanței de judecată că prin decizia nr. 5140 din 31 august 2007 emisă de către Comisia Paritară la nivelul "s-a confirmat fără putință de tăgadă faptul că intenția reală a părților semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă a fost ca începând cu 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și totodată că începând cu 2003 părțile au înțeles că art. 168 alin. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg".
Instanța a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantei este nefondată câtă vreme și pârâta recunoaște că aceste prime salariale au fost incluse în salariul de bază, având astfel incidente în cauză prevederile art. 166 din Codul muncii, care stipulează un termen de prescripție de 3 ani, în ceea ce privește plata drepturilor salariale și a daunelor rezultate în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că acțiunea reclamantei este fondată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților. Potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, dispoziție prevăzută și de art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 42 alin. 1 lit. c din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel național pe anii 2007-2010 nr. 2895 din 29 decembrie 2006, adaosurile la salariul de bază sunt alte adaosuri convenite la nivelul unităților și instituțiilor.
De asemenea, potrivit art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază pe, astfel că pârâta avea obligația de a-i plăti reclamantei suplimentările salariale cu ocazia Sărbătorilor de Paști și de
Având în vedere caracterul obligatoriu, imperativ al prevederilor din Contractul Colectiv de Muncă, care este rezultatul voinței juridice a părților, clauza privind plata primei de C și Paști, face parte din conținutul contractului individual de muncă și conferă reclamantei dreptul de a pretinde angajatorului plata acestor prime și, corelativ, obligația de executare ce incumbă acestuia din urmă.
Susținerile pârâtei potrivit cărora aceste prime salariale au fost incluse în salariul de bază au fost infirmate de către expertiza contabilă efectuată în cauză.
Din analiza statelor de plată și a carnetului de muncă a reclamantei reiese cu certitudine că reclamantei nu i-au fost plătite suplimentările salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul, suplimentări salariale care nici nu au fost incluse în salariul de bază așa cum susține pârâta.
Faptul că în anul 2003 suplimentările prevăzute de art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul nu i-au fost acordate reclamantei prin introducerea în salariu a acestora a făcut ca pe toată perioada anilor 2003-2006 reclamanta să nu beneficieze de aceste suplimentări salariale.
Din expertiza contabilă efectuată în cauză a rezultat cuantumul suplimentărilor salariale pe care pârâta le datorează reclamantei în baza art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă respectiv suma de 5630 lei pentru anii 2004 - 2006, la care se adaugă daune de 634,06 lei reprezentând aplicarea ratei inflației la suplimentările salariale cuvenite reclamantei, deci în total suma de 6264,06 pe care pârâta trebuie să o achite reclamantei, însușită de către aceasta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA B, solicitând modificarea ei în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
În motivele aflate la 2-5 s-a arătat în esență că, în anul 2003 primele de Paști și de C au fost achitate salariaților, prin includerea în salariul de bază, iar în anii ulteriori, sumele ce reprezintă primele de mai sus au fost împărțite la 12, și au fost de asemenea introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, determinând astfel, majorarea salariului. Prin urmare, greșit prima instanță a reținut că suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază numai în anul 2003, nu și în anii 2004-2007, deși suma inițial atribuită (în anul 2003) nu a mai fost redusă niciodată. Astfel fiind dacă introducerea unor noi sume în salariul de bază în anii următori (2004-2007) s-ar fi dispus, ar fi însemnat ca angajații să beneficieze de mai multe ori de suplimentările salariale, inclusiv de cele primite anterior.
Faptul că în contractele colective de muncă pentru anii 2004-2007 nu s-a abrogat alin.1 al art.168, duce la concluzia că angajații au avut dreptul și în anii următori la suma cuprinsă în salariul de bază pentru anul 2003, în caz contrar, acel salariu ar fi scăzut, prin eliminarea sumei ce reprezintă suplimentarea dispusă.
S-a mai arătat că, suma stabilită de prima instanță este și eronată, câtă vreme s-a avut în vedere salariul mediu brut pe, deși conform art.168 alin.1 din CCM suplimentările se calculeazăîn raport de salariul de bază mediupe SNP SA, în consecință, în subsidiar se impune recalcularea sumelor solicitate în raport de acest salariu.
S-a arătat de asemenea că, acțiunea reclamantei este prescrisă, în raport de dispozițiile art.283 alin.1 din muncii, care arată că, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, indiferent de natura obiectului cauzei.
Prin întâmpinarea de la 24-26, reclamanta solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține că acesta nu este întemeiat.
Astfel, în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune se constată că excepția formulată de societatea comercială pârâtă este neîntemeiată.
Așa cum a reținut și prima instanță, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.166 din Codul muncii, conform cărora, acțiunile vizând drepturi salariale sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani. Având în vedere data la care
s-a formulat acțiunea (31 aug.2007) rezultă că pretențiile pentru anul 2004 cu titlu de drepturi de natură salarială au fost formulate în termen.
În ceea ce privește fondul cauzei se constată că motivele de recurs formulate nu sunt întemeiate.
Din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității comerciale rezultă că, partenerii sociali au convenit ca salariații SNP SA să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C decâte o suplimentarea drepturilor salariale încuantum de un salariu mediu pe SNP SA.
Valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii urmau a fi stabilite prin negocieri între patronat și (art.168 alin.1).
S-a mai precizat în art.168 alin.2 din că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul articolului 168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde
1.regulaobligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații -stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP- sumă ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și
2.excepțiareferitoare la anul 2003 când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare, susținerea pârâtei în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2006 nu se mai cuvin,ele fiind deja introduseîn salariul fiecărui angajat în anul 2003 nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin.1 din art.168 nu ar avea nici o finalitate, ea legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
În consecință, cu totul corect prima instanță a reținut că suplimentările de salariu cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C se cuvin angajaților, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul textului art.168 alin.1 rezultă că la evenimentele respective se plăteștecâtesuplimentare, făcând excepție doar anul 2003, când plata s-a făcut eșalonat pe întregul an (alin.2).
Sub acest aspect nu are nici o relevanță faptul că în acest mod salariul fiecărui angajat a crescut putându-se reține eventual un consens al partenerilor sociali în acest sens.
În ceea ce privește suma la care a fost obligată SA, critica formulată în recurs este de asemenea, nefondată, prima instanță stabilind prima pentru C 2004-2006 la suma de 5630 lei, plus daune de 634,06 lei.
Față de cele de mai sus se constată că nici unul din motivele de recurs formulate de societatea pârâtă nu este întemeiat, iar sentința fiind legală și temeinică, va fi menținută în întregime.
Văzând și dispozițiile art.274 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA GRUP împotriva sentinței civile nr. 2485 din 17.12.2007 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 100 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red.AR
Dact./2ex./17.03.2008
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Adrian Repede Marta Carmen
