Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 596/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 596/R-CM
Ședința publică din 07 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.573/CM din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă Pitești, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Cabinet de avocatură - Baroul P și avocat pentru intimații-reclamanții, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Cabinet de avocat - Baroul A, lipsind intimata-pârâtă
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat pentru intimații-reclamanții depune la dosar întâmpinare, comunicând un exemplar apărătorului recurentei-pârâte.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune la dosar raport de expertiză contabilă efectuat într-o altă cauză absolut identică și o adresă emisă de recurentă cu salariile de bază medii în perioada 2003-2007.
Avocat pentru intimații-reclamanții, susține că este o expertiză extrajudiciară și solicită să nu fie luată în considerare.
Reprezentanții părților, pe rând având cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă A, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate și admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, urmând a respinge acțiunea ca atare.
În situația în care se va trece peste excepția invocată, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Solicită, totodată, a se aprecia și asupra unei casări cu trimitere spre rejudecare pentru a se face și o expertiză care să stabilească sumele cuvenite reclamanților, pentru a nu se mai ivi probleme cu ocazia executării.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-reclamanții, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Argeș ca legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral în ședință.
Solicită ca expertiza depusă la dosar la acest termen de recurentă, să nu se ia în considerare, fiind extrajudiciară.
Nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul tribunalului Argeș, reclamanții, a, C ta, G, a, -, -, și au chemat în judecată pe pârâtele A și, solicitând obligarea pârâtelor să le plătească drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paște și C, stabilite potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru perioada 2004-2007, actualizarea acestor drepturi în raport cu indicele de inflație, acordarea dobânzii legale potrivit nr.OG9/2000, de la nașterea dreptului până la plata efectivă, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, potrivit art.158 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe unitate urmau ca de Paște și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, însă aceste drepturi salariale nu le-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamanții au mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă prevederea din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, având în vedere că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit. e din Codul muncii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că și după anul 2003 aceste prime de Paști și C au continuat să fie introduse în salariul de bază.
La termenul de judecată din 9.04.2008, pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. întrucât nici unul dintre reclamanți nu au sau nu au avut locul de munca la.
La același termen de judecata reclamantul -, a arătat că înțelege să renunțe la judecarea cauzei, renunțare de care tribunalul a luat act.
Instanța a analizat cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de către pârâta, excepție pe care a respins-o la data de 12.06.2008, reținând că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat între părți, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații - vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA -".
După cum s-a prevăzut chiar în contractul încheiat între părți s-a menționat dreptul salariaților de a primi cu ocazia acestor două sărbători suplimentări ale drepturilor salariale.
Întrucât drepturile solicitate au caracterul de supliment al drepturilor salariale, tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3 ani.
Litera "e" a art.283 alin.1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit. caa celuiași text legal.
La același termen de judecată, respectiv 12. 06. 2008, instanța, în temeiul art.137 cod procedură civilă, a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a
Prin sentința civilă nr. 573/CM/16 iunie 2008 fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a și a fost respinsă acțiunea reclamanților față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C pentru perioada 29.01.2005 - decembrie 2007, proporțional cu timpul lucrat de fiecare dintre reclamanți, actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective.
A fost respinsă cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de parata, reținând că a fost dedus judecății un raport juridic de dreptul muncii, aspect față de care devin incidente dispozițiile art.10 din Codul muncii, în raport de care termenul de "angajator" desemnează persoana fizică sau juridică pentru și sub autoritatea căreia salariatul se obligă sa presteze munca.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv carnetele de muncă ale reclamanților, raporturile de muncă ale acestora au fost încheiate cu, și nu cu parata, ceea ce însemnă că reclamanții nu au fost salariați ai pârâtei
Angajator al reclamanților a fost și/sau este, iar nu, astfel că tribunalul a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei este întemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că eclamanții sunt sau au fost salariați ai, conform carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește in cuprinsul art.158 alin.1: "cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul pe anii 2004, 2005 și 2006 au menținut dispozițiile art.158 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Urmare a acestei modificări a alineatului 2 al art.158 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004 - 2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.158 din contractul colectiv de muncă.
A reținut instanța că, potrivit art.969 cod civil, voința părților semnatare a Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.158 din acest contract și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Analizând gramatical textul alin. 2 al art. 158 se constată că s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, in raport de timpul gramatical indicat"au fost introduse"în locul viitorului"vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
După cum rt.158 alin.2 a prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003 că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Mai mult, pârâta nu a produs nici o dovadă din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba potrivit art.287 din Codul muncii
Drepturile salariale respective nu au fost cuantificate prin efectuarea unei expertize tehnice, dar tribunalul a apreciat că cuantumul concret al drepturilor ar urma să se facă prin aplicarea la aceste sume brute a cotei de impozitare corespunzătoare normelor legale în materie și a efectuării reținerilor cuvenite bugetelor speciale consolidate ale statului (CAS. CASS, etc.)
Coroborând dispozițiile art.158 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă cu dispozițiile art.236 alin.4 Codul muncii și cu cele ale art.969 cod civil, instanța a admis acțiunea pentru drepturile suplimentare eacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C în perioada 29.01.2005 - decembrie 2007, proporțional cu timpul efectiv lucrat de fiecare dintre reclamanți.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii, a admis și solicitarea reclamanților privind actualizarea acestor drepturi acordate cu indicele de inflație la data plătii efective.
În privința solicitării reclamanților a dobânzii prevăzută de OG9/2000, tribunalul a apreciat că această cerere nu este întemeiată, cu motivarea că reclamanților urmează a li repara prejudiciul produs prin neplata la termen a suplimentărilor salariale prin actualizarea drepturilor cuvenite cu indicele de inflație, iar a li se acorda acestora și dobânda solicitată ar echivala cu o dublă reparare a acestui prejudiciu, ajungându-se în final la o îmbogățire fără justă cauză.
De asemenea, a respins cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere că la dosarul cauzei nu există nici un înscris doveditor în acest sens.
În termen legal pârâta a declarat recurs împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o pentru netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greșit instanța de fond a respins excepția de prescripție, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art.283 litera c din Codul muncii, deși suplimentările de Paști și C nu sunt drepturi salariale. Aceste suplimentări nu au caracter periodic și nu sunt cuprinse în Contractul individual de muncă al fiecărui salariat și nici înscrise în carnetele de muncă ale acestora.
Textul de lege aplicabil în speță este art.283 litera e din Codul muncii, întrucât în speță este vorba de neexecutarea unei clauze din contractul colectiv de muncă.
2. Prima instanță a soluționat greșit și fondul cauzei, interpretând gramatical textele din contractul colectiv de muncă, cu excluderea interpretării gramaticale susținută de recurenta-pârâtă.
Astfel, art.158 alin.2 din CCM, conform potrivit căruia în anul 2003, primele de Paște și C au fost introduse în salariul fiecărui angajat nu ar mai fi avut niciun rost în anii următori dacă părțile semnatare ale contractului nu ar fi urmărit un anume scop prin menținerea ei în contract: acela de a indica modalitatea de urmat în privința acordării acestor prime pentru anii 2004-2006.
Această argumentație este întărită și de actul adițional din 25.10.2007, care cuprinde voința reală a părților.
La termenul de judecată din data de 7.10.2008, recurentul a depus două înscrisuri, în susținerea recursului, respectiv un raport de expertiză contabilă efectuat într-o altă cauză absolut identică și o adresă emisă de recurentă cu salariile de bază medii în perioada 2003-2007.
Analizând sentința recurată în raport de criticile aduse, curtea constată următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Conform art.154 alin.1 și art.155 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizație, sporurile precum și alte adaosuri.
Salariul de bază reprezintă partea fixă și principală a salariului și în același timp un element de referință în raport de care se calculează celelalte drepturi ale angajaților, iar adaosurile și sporurile formează partea variabilă a salariului și se plătesc numai în raport de performanțele individuale ale fiecărui salariat, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale, etc.
Art.168 alin.1 din prevede pentru reclamanți suplimentarea drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, ceea ce înseamnă că însuși semnatarii acestui contract au recunoscut caracterul de drept salarial al primelor de Paști și
Fiind vorba de drepturi salariale, în mod corect instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 litera c din Codul muncii, care instituie un termen de prescripție de trei ani pentru acțiunile privind plata unor drepturi salariale neacordate.
Al doilea motiv de recurs este, de asemenea, nefondat.
Art.158 alin.1 din contractul colectiv de muncă a prevăzut pentru reclamanți "suplimentarea drepturilor salariale" cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Art.158 alin.2 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 a stipulat că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În Contractele colective de muncă pentru anii 2004, 2005 și 2006, art.158 alin.1 a fost menținut, iar art.158 alin.2 a prevăzut că "în anul 2003" suplimentările salariale pentru Paște și C au fost introduse în salariul de bază. Această formulare este neechivocă, astfel că textul nu poate fi interpretat gramatical în sensul că suplimentarea ar fi inclusă "din anul 2003", iar în fiecare din contractele colective de muncă din anii următori nu s-a consemnat faptul că suplimentările salariale au fost incluse în salariile de bază pentru fiecare din anii precedenți.
Pe de altă parte este sarcina pârâtei, care invocă neconcordanța dintre conținutul art.158 alin.2 și voința reală a semnatarilor contractului colectiv de muncă, să facă dovezi în sensul celor pretinse, ceea ce înseamnă că recurenta trebuia să dovedească împrejurările în care s-a încheiat contractul, tratativele și discuțiile care au fost purtate, adică elemente extrinseci contractului, deoarece în speță nu există elemente intrinseci care să ducă la această concluzie.
Recurenta-pârâtă a invocat în recurs actul adițional din 25.10.2007, care atestă voința internă a părților, însă astfel de apărare nu a formulat-o și în prima instanță (filele 465-466 dosar fond), astfel că tribunalul nu a analizat-
Acest înscris (filele 467-468 dosar fond) prevede că art.158 alin.1 și 2 va fi interpretat în sensul că începând cu anul 2003 și până la data când părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale reprezentând prime vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților, sub această formă.
Un astfel de înscris însă nu respectă dispozițiile art.244 din Codul muncii și art.31 din Legea nr.130/1996, texte de lege potrivit cărora lauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, iar modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Interpretarea dată prin acest act adițional, după încetarea efectelor contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2007 este lipsită de eficiență și nu-și produce efecte decât pe viitor, fără să afecteze drepturile cuvenite reclamanților pe perioada 2004-2007.
Mai mult, chiar și în situația în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plății lor de către angajator.
nu se regăsește în veniturile salariale ale reclamanților, așa cum sunt evidențiate în carnetele de muncă, știut fiind că includerea acesteia în salariul de bază determină o creștere considerabilă a salariului brut (toate sporurile aplicându-se la această bază mărită) și, pe cale de consecință, a salariului net, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, Curtea apreciază că această interpretare invocată de recurentă ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.4 Codul muncii.
În aceste condiții, curtea apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de fond în sensul că prima de Paște și de Caf ost inclusă în salariul de bază numai în anul 2003, iar nu și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007, așa cum greșit a susținut pârâta.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 cod procedură civilă și art.291 Codul muncii, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr.573/CM din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, A, C TA, G, A, și pârâta A
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. /
Ex.2/13.10.2008.
Jud. fond:.
.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Daniel Radu
