Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 60/R/2008 | |
Ședința publică din 10 ianuarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu | - - |
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Antoaneta | --- - - - |
GREFIER: |
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE S și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr.1795 din 10 sept. 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL, BIROUL TERITORIAL HUNEDOARA, -, -, SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL, BIROUL TERITORIAL SĂLAJ având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru toți reclamanții-intimați, avocat din Baroul Hunedoara, lipsă fiind reprezentanții pârâților-intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen legal și a fost comunicat intimatei.
Întrebat fiind, reprezentantul reclamanților-intimați arată că nu s-a făcut dovada excepției de lucru judecat referitor la capătul de cerere privind plata primelor de vacanță potrivit sentinței civile nr. 2684/27 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-. De asemenea, arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților-intimați solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat cu privire la reclamantele și și respingerea recursurilor declarate de pârâții Inspectoratul Județean de Poliție S și Ministerul Administrației și Internelor, fără cheltuieli de judecată. Arată că potrivit disp. art. 49 din Legea nr.138/1999 personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, beneficiază de aceleași sporuri ca și personalul militar. De asemenea, arată că din actele depuse la dosar rezultă că personalul contractual din cadrul Ministerul Administrației și Internelor primește sume de bani pentru hrană și alte sume de bani, fiindu-le recunoscute anumite drepturi, dar dreptul la prima de concediu nu li se recunoaște, deși personalului militar li se recunoaște acest drept. Depune la dosar cu titlu de practică judiciară, copii după: decizia civilă nr. 632/22 august 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, sentința nr. 4/ 03.09.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1795 din 10.09.2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost dmisă acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul TERITORIAL SĂLAJ, pentru și în numele membrilor de sindicat ai Inspectoratului Județean de Poliție S:, Timea, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor B și Inspectoratul de Poliție S, și în consecință: au fost obligați pârâții să plătească fiecărui membru de sindicat salariat civil a sporului de fidelitate cuvenit, procentual funcție de vechimea fiecăruia de la data de.05.2004 și până în prezent.
Au fost obligați pârâții să plătească fiecărui membru de sindicat personal civil prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea sa precizată de către completul de contencios administrativ, formulată în scris, și înregistrată la data de 27.05.2007, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului contractual, Biroul TERITORIAL SĂLAJ în numele membrilor de sindicat, -, Timea, -, a chemat în judecată pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean de Poliție S, solicitând instanței obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate fiecărui reclamant, procentual în funcție de vechimea fiecăruia de la data de 01.05.2004 până în prezent; la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru perioada 2004 - 2006 și obligarea pârâtului de rândul 1 să cuprindă în buget sumele necesare plății primelor de concediu și a sporului de fidelitate.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat faptul că reclamanții îndeplinesc fiecare din condițiile prevăzute de legislația în vigoare pentru a li se atribui aceste drepturi salariale. Susține că reclamanții primesc indemnizație de dispozitiv, spor de condiții de pericol deosebit, norma de hrană și spor pentru acces la informații clasificate, toate aceste drepturi în procente similare cu cele ale polițiștilor de unde rezultă similaritatea dintre condițiile În care reclamanții își desfășoară activitatea cu cea a cadrelor militare.
Reclamanții arată că în conformitate cu art. 49 din Legea nr. 138/1999 "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale din Ministerul Administrației și Internelor, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de sporurile, primele și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate". Aceștia consideră că potrivit art. 6 din nr.OG 38/2003 si art. 49 din Legea nr. 138/1999 sunt îndreptățiți să beneficieze de aceste drepturi deoarece își desfășoară activitatea în condiții perfect similare cu cele ale polițiștilor.
Cu privire la plata primelor de concediu reclamanții invocă prevederile Legii nr. 503/2003, Legii nr. 511/2004, precum și ale Legii nr. 379/2005 din perspectiva dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 24/2000, de unde rezultă faptul că suspendarea aplicării normelor ce reglementează dreptul la prima de vacanță și-a produs efectele până la 31 decembrie 2004, pentru drepturile aferente anului 2004, până la 31 decembrie 2005 pentru drepturile aferente anului 2005, și până la 31 decembrie 2006 pentru drepturile aferente anului 2006, astfel că susținerea pârâților că și în prezent aplicarea acestor dispoziții legale ar fi suspendată nu are suport legal.
De asemenea, reclamanții arată că și prin Decizia nr. XII din 05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite a statuat că primele de concediu acordate polițiștilor pentru anii 2004-2006 se cuvin așa cum au fost reglementate de art. 37 din nr.OUG 38/2003.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamanților ca fiind neîntemeiată.
Pârâtul invocat lipsa capacității procesuale active a reclamantului, având în vedere prevederile Legii nr. 54/2003, art. 27 alin. 1, de asemenea, invocă și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui a, deoarece, în calitate de ordonator principal de credite, formulează numai propuneri pentru proiectul de buget.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean S formulează în data de 15.06.2007 întâmpinare prin care solicită instanței respingerea acțiunii reclamanților ca fiind neîntemeiată.
Acesta precizează faptul că prevederile legilor invocate de către reclamanți nu sunt aplicabile acestora deoarece polițiștii nu mai sunt cadre militare ci funcționari publici cu statut special (Legea nr. 360/2002) și, de asemenea, funcțiile ocupate de reclamanți nu se regăsesc în anexa nr. 6 din Legea nr. 138/1999, anexa care cuprinde funcțiile specifice pentru personalul civil încadrat în structurile unor ministere cu atribuții privind apărarea, ordine publică, și siguranța națională. Nu este prevăzut dreptul reclamantelor la plata unei prime de vacanță sau a sporului de fidelitate, și în consecință acestea nu au dreptul la plata acestora. De asemenea, pârâtul invocă prevederile art. 1201 din Codul Civi1.
Asupra cauzei de față, instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța reține faptul că între reclamanți și pârâți există raporturi de serviciu, ministerul fiind ordonator principal de credite, iar inspectoratul ordonator secundar de credite, prin urmare a respins excepția invocată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată în întâmpinare de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative se reține că potrivit prevederilor art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.
Cu privire la invocarea art. 1201 Codul Civil, instanța a constatat că aceste prevederi nu sunt aplicabile prezentei cauze.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții sunt angajați ai Inspectoratului Județean de Poliție S, iar potrivit prevederilor art. 49 din Legea nr. 138/1999 "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale din Ministerul Administrației și Internelor, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de sporurile, primele și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".
Polițiștilor care la data promulgării legii mai sus menționate erau cadre militare, însă ulterior prin Legea nr. 360/2002 au devenit funcționari publici civili cu statut special, dar păstrându-și toate drepturile prevăzute de legea anterioară în calitate de cadre militare, li s-a acordat prin OG nr.38/2003 sporul de fidelitate de până la 20% din salariu, în funcție de vechime, precum și prima de concediu egală cu un salariu din luna anterioară plecării în concediu.
În consecință, văzând prevederile celor două texte de lege, nu se poate reține diferențierea între personalul contractual civil și personalul cu statut de funcționar public atâta timp cât ambele categorii de personal desfășoară activități similare.
Cu privire la al doilea capăt de cerere al reclamanților, prima de concediu, instanța a reținut faptul că aceste prevederi legale au devenit neaplicabile anterior anului 2002 prin procedura suspendării instituită inițial prin prevederile art. 3 alin. 1 din OUG nr. 33/2001, urmată ulterior de menținerea acestei măsuri prin legile anuale ale bugetului de stat, respectiv prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 precum și art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004.
Art. 38 din Legea nr. 53/2003 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 19/1972 prevăd în mod imperative că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Astfel, fiind un drept câștigat, derivate dintr-un raport de muncă, prima de concediu ar putea fi anulată prin actele normative sus menționate, aceste dispoziții neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar suspendarea exercițiului ori la prelungirea termenului de punere în aplicare. Curtea Constituțională prin decizia nr.38/25.01.2005 a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din legile bugetului de stat pe 2004 și 2005 care au suspendat acordarea drepturilor respective, suspendarea exercițiu lui dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Nu se poate considera că și după perioada expirării suspendării aplicării unui act normativ dispozițiile acestuia nu își produc efectele. O astfel de interpretare contravine dreptului la proprietate consacrat în art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care consacră dreptul fiecărei persoane de a se bucura de respectul bunurilor sale, noțiunea de bun cuprinzând nu numai bunurile corporale ci și drepturile și interesele care constituie active.
Având în vedere această perspectivă, dreptul reclamanților la prima de concediu constituie fără îndoială un bun la care aceștia au dreptul în mod licit, trebuind să se bucure de respectul și de protecția legii.
Chiar și Constituția României prin art. 41 statuează că salariații au dreptul la protecție socială a muncii printre care și concediul de odihnă plătit, iar potrivit art. 53 restrângerea exercițiului unui drepturi sau a unor libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului. Prin această suspendare succesivă la plata primei de concediu dreptul la această primă nu a fost restrâns ci a fost îngrădit, operand în mod concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv, de vreme ce reclamanții nu au beneficiat niciodată de acest drept stabilit în favoarea lor.
Față de cele ce preced, instanța admis cererea reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Inspectoratul de Poliție Județean S și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Prin recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean S s-a solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, s-a reiterat excepția autorității de lucru judecat cu privire la reclamantele și în raport de sentința civilă nr.2684/27.11.2006 a Tribunalului Sălaj.
În privința fondului, s-a arătat că reclamantele sunt angajate ale IPJ S ca și personal civil contractual în funcțiile de secretar dactilograf, referent și respectiv telefonistă.
Conform prevederilor art.37 alin.2 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițistului, intrată în vigoare la data de 01.01.2004, s-a stabilit că la plecarea în concediu de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu. Articolul 1 al aceleiași ordonanțe prevede de asemenea faptul că "Dispozițiile prezentei ordonanțe se aplică funcționarilor publici cu statut special", denumit în continuare polițist, din unitățile MAI aflate sub incidența Legii nr.360/2002 privind Statutul polițistului. Într-adevăr anterior, art.49 din Legea nr.138/1999 prevedea faptul că "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prev la art.47 care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".
Prevederile acestui articol nu sunt însă aplicabile reclamantelor deoarece polițiștii nu mai sunt cadre militare ci funcționari publici cu statut special (Legea nr.360/2002) și de asemenea funcțiile ocupate de acestea nu se regăsesc în anexa nr.6 din Legea nr.138/1999, anexă ce cuprinde funcțiile specifice pentru personalul civil încadrat în structurile unor ministere cu atribuții privind apărarea, ordinea și siguranța națională. În cuprinsul acestei ordonanțe nu este însă prevăzut dreptul reclamantelor la plata unei prime de vacanță sau a sporului de fidelitate și în consecință acestea nu au dreptul la plata acestora.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de recurent în temeiul excepției lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare de fapt și de drept, asimilând astfel categoria personalului contractual cu categoria funcționarilor publici cu statut special pe motivul că ambele categorii de personal desfășoară activități similare. Astfel, instanța de fond a reținut în cauză că membrilor intimatului reclamant - salariați civili le sunt aplicabile dispozițiile art. 49 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare.
Însă, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de dispozițiile nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare și nu de cele ale Legii nr. 138/1999.
Este adevărat faptul că potrivit dispozițiilor act. 49 din Legea nr.138/1999, cu modificările și completările ulterioare, personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, însă în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzut nici dreptul la sporul de fidelitate și nici la prime de concediu astfel încât este evident că personalul civil din nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
Mai mult, dispozițiile nr.OUG 24/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu instituie dreptul la primă de concediu, respectiv spor de fidelitate, pentru această categorie de personal.
Instanța de fond în mod eronat a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a privitoare la includerea în buget a sumelor necesare plății primelor de concediu și a sporului de fidelitate, motiv pentru care s-a reiterat ținând cont de următoarele considerente:
Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar.
Potrivit art. 28 din legea sus-menționată, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza.lit. e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite.
Art. 34 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, instituie obligația în sarcina ordonatorilor principali de credite ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Economiei și Finanțelor propunerile pentru proiectul de buget.
Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern.
După însușirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare și de buget, acesta le supune spre adoptare Parlamentului, care le aprobă pe ansamblu, pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și alineate, după caz, și pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar.
Întrucât recurentul în calitate de ordonator principal de credite, formulează numai propuneri pentru proiectul de buget, rezultă că nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursurile pentru următoarele considerente:
În privința recursului declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean S, Curtea reține că prima instanță a dat o greșită rezolvare excepției autorității de lucru judecat invocată la fond și în recurs.
Astfel, prin sentința civilă nr.2684/27.11.2006 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- (28-30) a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantele și (având aceeași calitate și în prezenta cauză) în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor (fosta denumire a Ministerului Internelor și Reformei Administrative) și Inspectoratul de Poliție Județean S având ca obiect plata primelor de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006.
În acest sens s-a reținut de către aceeași instanță că reclamantele nu sunt îndreptățite, în raport de dispozițiile art.37 pct.2 și art.1 din OG nr.38/2003 și art.49 din Legea nr.138/1999 să beneficieze de acordarea primei de concediu, nefiind funcționari publici cu statut special.
Or, litigiul dedus judecății în prezenta cauză se poartă parțial între aceleași părți, are parțial același obiect (acordarea primei de concediu) și are aceeași cauză juridică (dispozițiile art.37 alin.2 din OG nr.38/2002 și art.49 din Legea nr.138/1999), astfel, încât sunt întrunite condițiile prevăzute de art.166 pr.civ. și art.1201 civ. referitoare la autoritatea de lucru judecat.
În consecință, Curtea constată că un prim aspect sub care este întemeiat recursul declarat se referă la acțiunea reclamantelor și a căror acțiune având ca obiect acordarea primei de concediu pentru anii 2004-2006 va fi respinsă ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.
În privința acțiunii celorlalte reclamante pentru acordarea primei de concediu, precum și a acțiunii tuturor reclamantelor pentru plata sporului de fidelitate instanța de recurs instanța de recurs că nu există un temei legal care să le îndreptățească pe reclamante să beneficieze de drepturile pretinse.
Astfel, dispozițiile art.37 alin.2 din OG nr.38/2002 privind acordarea primei de concediu sunt aplicabile conform art.1 din același act normativ funcționarilor publici cu statut special, respectiv polițiștilor în categoria cărora nu intră reclamantele care sunt angajate ca personal contractual, după cum chiar acestea au recunoscut.
Acestora le sunt aplicabile, în speță, prevederile art.49 din Legea nr.138/1999 potrivit cărora "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.47 care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".
Or, Curtea reține că polițiștii nu sunt asimilați, în prezent, cadrelor militare, fiind funcționari publici cu statut special, conform Legii nr.360/2002, ceea ce lipsește de fundament solicitarea reclamantelor de a beneficia de unele drepturi salariale cuvenite unei alte categorii decât cea menționată expres în norma de trimitere.
De asemenea, legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare (Legea nr.138/1999) nu reglementează dreptul cadrelor militare la prima de concediu și spor de fidelitate, astfel încât acțiunea reclamantelor apare ca neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse anterior Curtea de Apel va admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean S în baza art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 pr.civ. va modifica hotărârea în sensul respingerii acțiunii cu distincțiile menționate.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative va fi admis ca o soluție ce decurge în mod firesc din soluția dată asuprea primului recurs, având în vedere că acțiunea formulată împotriva acestui pârât-recurent s-a întemeiat pe calitatea sa de ordonator de credite și are ca obiect obligarea sa să cuprindă în buget sumele necesare drepturilor pretinse.
Or, cererea având ca obiect recunoașterea dreptului a fost respinsă astfel încât capătul de cerere ce vizează asigurarea fondurilor bugetare necesare plății sumele pretinse are în mod evident un caracter accesoriu putând fi examinat doar în condițiile admiterii cererii principale de care depinde.
Prin urmare și recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative va fi admis în baza art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții Inspectoratul Județean de Poliție și Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr.1795 din 10.09.2007 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL, BIROUL TERITORIAL SĂLAJ pentru:, -, -, având ca obiect plata sporului de fidelitate; respinge cererea privind prima de concediu aferentă anilor 2004-2006 ca urmare admiterii excepției autorității de lucru judecat pentru reclamantele și și ca nefondată pentru celelalte reclamante.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red./
3 ex./29.01.2008
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Antoaneta
