Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 615/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.615/R-CM
Ședința publică din 26 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Paula Andrada
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, sat, județul V, împotriva sentinței civile nr.1110 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, cu sediul în comuna, județul V, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 23 martie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării a fost pronunțată următoarea soluție:
CURTEA
Constată că, rin p. cererea înregistrată la data de 21 octombrie 2008, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, pe perioadele 1.10.2001-1.09.2003 și 12.09.2005-30.06.2006, sume actualizate în funcție de rata inflației, de la data scadenței până la data plății efective și integrale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că potrivit prevederilor art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului. La data de 1.10.2001 îndeplinea deja condițiile impuse de lege pentru a beneficia de acest drept.
S-a mai arătat că prin Acordul din data de 28.11.2005, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru întreg personalul didactic. Acest acord a fost și legiferat, emițându-se nr.OUG17/2006 care reia aceleași principii.
Reclamanta a precizat că în perioada 1.10.2001-1.09.2003 a funcționat ca învățător titular la Școala cu clasele I-VIII, comuna, iar în perioada 12.09.2005-30.06.2006 a fost încadrată ca învățător suplinitor la Școala cu clasele I-VIII.
În susținerea acțiunii au fost invocate prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44 alin.3, art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, nr.OG103/1998, precizările generale pentru aplicarea Statutului personalului didactic nr.19388/14.11.1997, Ordinele Ministerului Educației și Cercetării nr.3343/11.03.2002, nr.4209/2004 și nr.3541/2006.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul că nu este angajatorul reclamantei, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune, față de prevederile art.166 din Legea nr.53/2003.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii întrucât Legea nr.128/1997, pe care reclamanta își întemeiază acțiunea, în art.45(1) se referă la diminuarea normei didactice a personalului didactic, norma didactică fiind modalitatea prin care este normată activitatea didactică a profesorilor și nu a personalului didactic în totalitate.
Dispoziția art.45 (1) din Legea nr.128/1997 pe de o parte, nu se referă la cadrele didactice încadrate pe post, la reducerea postului, iar pe de altă parte norma de drept nu statuează în sensul solicitat de reclamanți.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vad epus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată invocându-se în acest sens dispozițiile art.43 lit.a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.128/1997.
S-a susținut că personalul didactic are dreptul la reducerea normei didactice, iar acestui drept subiectiv îi corespunde obligația persoanei interesate de a solicita conducerii unității de învățământ reducerea normei didactice, în condițiile stabilite de lege, iar în speță, reclamanta nu și-a exercitat acest drept, nici anterior, nici ulterior promovării acțiunii în justiție. În aceste condiții unitățile de învățământ pârâte, nu avea obligația reducerii normei didactice în lipsa unei solicitări din partea persoanelor interesate, astfel încât pârâții nu pot fi obligați la plata drepturilor salariale pretins neacordate pentru o așa zisă muncă prestată în plus față de norma didactică.
Prin sentința civilă nr.1110/8 decembrie 2008, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă - Conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și a Ministerului Educației, T și Cercetării.
A fost respinsă acțiunea față de pârâții Inspectoratul Școlar Județean V și a Ministerului Educației, T și Cercetări, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta și a fost obligată pârâta Școala cu clasele I-VIII, comuna, să plătească reclamantei drepturile salariale, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, pe perioada 12.09.2005 - 30.06.2006, sume actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței până la data plății efective și integrale.
A fost respinsă acțiunea privind acordarea acelorași drepturi pentru perioada 1.10.2001-1.09.2003, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost obligată pârâta Școala cu clasele I-VIII să plătească reclamantei suma de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Asupra excepției prescripției extinctive, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, deoarece prin acordul din 28 noiembrie 2005 semnat inclusiv cu Ministrul Educației, Cercetării și T, Guvernul României a recunoscut necesitatea acordării acestor drepturi, astfel că a fost întrerupt cursul prescripției.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T și Inspectoratul Școlar al Județului V, având în vedere că, potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectoratul școlar județean, s-a apreciat că acești pârâți nu au justifică legitimitate procesuală.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că norma didactică și școlarizarea personalului didactic este reglementată în principal de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare și de nr.OG103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999. Astfel, potrivit dispozițiilor art.4 din nr.OG103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999 norma didactică a personalului de predare din învățământul preuniversitar cuprinde activități didactice de predare, învățare, de educație, de instruire practică și de evaluare și activități de pregătire metodico - științifică și de educație, complementar procesului de învățământ..
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului. In același sens, la pct.4 din Precizările -e pentru aplicarea Statului personalului didactic nr.19388/14.11.1999 emis de Ministerul Educației și Cercetării se prevede ca personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără reducerea salariului poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 ore. De asemenea, în același punct se mai prevede faptul că nu se aplică reducerea de 2 ore pentru personalul didactic prevăzut la art.43 lit.f și g din Legea nr.128/1997.
Având în vedere prevederile legale susmenționate s-a reținut că art.45 din Legea nr.128/1997 se referă la întregul personal de predare, personal în care sunt incluși și învățătorii și, pe cale de consecință, și aceștia beneficiază de plata orelor efectuate în plus față de norma didactică stabilită potrivit legii,
Mai mult, în aceste precizări emise de Ministerul Educației și Cercetării se prevede în mod expres că nu beneficiază de reducerea de 2 ore personalul didactic prevăzut la art.43 lit.f și g din Legea nr.128/1997, respectiv personalul didactic din învățământ special și casele de copii și personalul didactic din învățământul special integral, din centrele logopedice interșcolare, personalul didactic itinerant și profesorii psihopedagogi din casele de copii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamanta, criticând-o pentru următorul motiv, întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, astfel:
În mod greșit a fost respinsă acțiunea privind acordarea drepturilor salariale pentru perioada 1.10.2001-1.09.2003 ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală, respectiv împotriva Școlii.
În motivarea soluției de respingere a acțiunii, tribunalul a reținut că reclamanta a prestat activitate pe această perioadă la Școala, persoană juridică care a avut calitatea de angajator al reclamantei și care trebuia chemată în judecată, ci nu la Școala care are calitate de pârâtă.
În realitate, în mod corect reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta Școala care a reprezentat-o pe Școala, unitate fără personalitate juridică, așa cum rezultă și din adresa depusă la dosar.
Prin înscrisul nou depus în recurs, adeverința nr.7/8 ianuarie 2009, recurenta a arătat că face dovada că a chemat în judecată pe persoana juridică care a avut calitatea de angajator al său, respectiv Școala, chiar dacă a prestat activitate la Școala în perioada 2001-2003.
Recursul este fondat pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, prima instanță a respins acțiunea privind acordarea drepturilor salariale către reclamantă pentru perioada 1.10.2001-1.09.2003, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, respectiv împotriva Școlii cu clasele I-VIII pe considerentul că pe această perioadă de timp reclamanta a funcționat ca învățător titular la Școala cu clasele I-VIII din comuna și aceasta din urmă a avut calitatea de angajator.
Cu actul nou depus în recurs, în condițiile art.305 Cod procedură civilă, reclamanta a făcut însă dovada că Școala cu clasele I-IV comuna nu are personalitate juridică și în perioada 2001-2006 a fost arondată Școlii cu clasele I-VIII, iar după 1.09.2006 este arondată Școlii cu clasele I-VIII din comuna.
Așadar, calitatea de angajator al reclamantei, a fost Școala și în perioada 1.10.2001-1.09.2003, astfel că aceasta este unitatea școlară care are calitate procesuală pasivă, fiind obligată să asigure reducerea normei didactice potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997.
În consecință, în mod corect reclamanta a formulat acțiunea și pentru perioada 1.10.2001-1.09.2003 împotriva Școlii cu clasele I-VIII, astfel că acțiunea se impune a fi admisă și să fie obligată această unitate la plata acelorași drepturi salariale ce au fost acordate reclamantei pentru perioada 12.09.2005-30.06.2006 și pentru perioada 1.10.2001-1.09.2003.
Această soluție se impune ca urmare a admiterii recursului în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă și modificării sentinței în sensul sus arătat, constatându-se întemeiat motivul de recurs conform actului nou depus în condițiile art.305 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.1110 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI.
Modifică sentința, în sensul că admite acțiunea în tot și obligă pe pârâta Școala cu clasele I-VIII la plata acelorași drepturi salariale și pentru perioada 1.10.2001-1.09.2003.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./24.04.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu, Paula Andrada
