Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 618/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 618/R-CM
Ședința publică din 27 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtulMINISTERUL EDUCATIEI,CERCETARII SI,cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1499/CM din 29 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații-reclamanți prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură întâmpinare.
Curtea, având în vedere că potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă, părțile au solicitat judecata cauzei în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată la data de 17.07.2008 reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia în numele și pentru reclamanții membri de sindicat, ina, și a chemat în judecată pe pârâții Comuna, Școala, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei unitate de învățământ să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore suplimentar, fără diminuarea salariului, pentru educatorii, învățătorii și institutorii cu vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic I;
- obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 17.08.2003, cu actualizarea sumelor în funcție de creșterea indicelui de inflație, până la data efectuării plății.
În fapt, reclamanții, membri de sindicat, arată că sunt încadrați în funcție didactică la Școala.
Potrivit art.45 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic "personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului."
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Reclamanții au mai precizat că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise întrucât, potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958, privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Acțiunea este întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, art.16 și art.17 din Decretul 167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005, nr.OUG17/2006.
Ministerul Educației, T și Cercetării a formulat întâmpinare prin care invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în susținerea căreia a arătat că nu este angajator și nici ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
În conformitate cu dispozițiile nr.HG223/2005, Ministerul Educației și Cercetării conduce sistemul național de educație, învățământ și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate.
Pe fond, apărările pârâtului Ministerul Educației și Cercetării sunt următoarele: potrivit art.43 lit.a și b din Legea nr.128/1997, învățătorii, educatoarele și institutorii sunt încadrați pe post, și nu pe norma didactică care să poată fi redusă cu două ore. Prin urmare, nu este posibil și legal să se reducă postul. Mai mult, postul educatorilor, învățătorilor, institutorilor este format din ore diferite spre deosebire de norma didactică a profesorilor care cuprinde ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării înscrise pe diploma de absolvire sau de licență. Activitatea celor dintâi implică efectuarea de ore diferite de citire, matematică, științele naturii, posturile fiind normate câte unul pentru fiecare grupă de copii, respectiv clase de elevi.
Prin sentința civilă nr.1499/CM din 19 decembrie 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și T și a respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar
A fost admisă în parte, acțiunea formulată de reclamanți și a fost obligată pârâta Școala să plătească reclamanților, ina, și, diferențele de drepturi salariale, reprezentând plata cu ora a două ore efectuate suplimentar săptămânal, pentru perioada octombrie 2001-17.08.2003, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligate pârâtele Școala la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților, iar pârâta Comuna să vireze pârâtei Școala fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin prezenta acțiune.
A fost respinsă cererea privind reducerea normei didactice și obligată pârâta Școala la plata către reclamanți a sumei de 757, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
1.Potrivit art.137 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat că pârâtul Ministerul Educației și Cercetării are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect stabilirea normei didactice diminuată cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I și includerea orelor ce depășesc norma didactică astfel determinată cu forma de retribuire - plată cu ora.
În acest sens, instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației și Cercetării potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborate cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
2. În ce privește excepției prescripției extinctive invocată instanța reține că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, iar potrivit dispozițiilor art.17 din același act normativ, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, după întrerupere începând să curgă o nouă prescripție.
Prin Acordul încheiat între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ la data de 28 noiembrie 2005 s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, prin Ministerul Educației Cercetării și T, să se stabilească o reglementare unitară care să împiedice apariția de discriminări între salariații aflați în aceeași situație, iar urmarea acestui acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Potrivit art.1 din nr.OUG17/2006, plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 personalului didactic din învățământul de stat, rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, se face conform prevederilor acestei ordonanțe. Atât prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 între Comisia de a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ, cât și prin nr.OUG17/2006, s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor.
Această recunoaștere a întrerupt cursul prescripției, astfel încât după data de 28 noiembrie 2005, respectiv 28 februarie 2006 (când s-a publicat în Monitorul Oficial nr.OUG17/2006), a început să curgă o nouă prescripție de 3 ani.
Acțiunea care formează obiectul prezentei judecăți a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 17.07.2008, astfel încât termenul de prescripție de 3 ani nu se împlinise la data introducerii acțiunii.
3. Pe fond, examinând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține în fapt următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal didactic intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare, curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește, potrivit art.43 alin.1 lit.a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic. Față de prev.art.43 alin.1 lit.c din lege norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar. Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice se referă și la învățământul preșcolar și școlar. A se vedea în acest sens art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1 fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului. Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr. 128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I cum este și cazul reclamantului beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, data fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, cu presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, care o critică pentru nelegalitate, invocând prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.3041Cod procedură civilă, Legea nr.128/1997, Legea nr.84/1995, nr.OUG17/2005 și nr.3351/2006.
În dezvoltarea recursului, pârâtul susține, în esență, că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este angajatorul reclamanților, nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, iar începând cu anul 2001, conform art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Printr-un al doilea motiv de recurs arată că instanța a soluționat greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât nici Acordul, nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore potrivit art.45(1) din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore, deci nu există nicio recunoaștere din partea ministerului în ceea ce privește plata celor două ore efectuate suplimentar față de norma didactică și în atare situație acțiunea este prescrisă, nefiind întrerupt cursul prescripției extinctive.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile invocate, având în vedere și prevederile art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește prima critică invocată, așa cum bine a reținut și instanța de fond, Ministerul Educației, Cercetării și T are calitate procesuală pasivă, aceasta în raport de obiectul acțiunii; precizat la primul capăt de cerere, respectiv asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică. Norma didactică este cuprinsă în planul de învățământ, iar întocmirea acestuia intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 și art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic, situație ce îi conferă calitate procesuală pasivă, chiar dacă nu are calitate de angajator față de reclamanți.
Nici următoarea critică nu poate fi reținută de instanța de control judiciar, cursul prescripției fiind întrerupt, în condițiile art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1958, prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
În concret, prin Acordul încheiat la data de 27 noiembrie 2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și Federațiile sindicale reprezentative din învățământ, în calitate de parteneri sociali, s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, debite ce reprezintă diferențe salariale cuvenite acestora ca urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001-octombrie 2004. Acest acord s-a reflectat ulterior în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Deși Codul muncii nu cuprinde dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive, în art.83 alin.1 lit.c stipulându-se numai că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul contractului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate, dispozițiile Codului muncii se întregesc, potrivit art.295 alin.1 din acesta cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile, respectiv cu dispozițiile din Decretul nr.167/1958 referitor la întreruperea cursului prescripției.
După cum s-a arătat anterior, cursul prescripției a fost întrerupt prin Acordul semnat la data de 27 noiembrie 2005, iar după această dată, conform art.17 alin.1 și 2 din Decretul nr.167/1958 a început să curgă o nouă prescripție.
Deci, acțiunea nu este prescrisă, astfel că și această excepție a fost legal soluționată de către instanța de fond.
În consecință, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI,CERCETĂRII ȘI,împotriva sentinței civile nr.1499/CM din 29 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR "MUNTENIA în numele și pentru membrii săi de sindicat, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./30.03.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
