Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 621/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.621/2008
Ședința publică de la 19 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria judecător
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții -, -, -, -, -, -, -, u, -, -, și, împotriva sentinței civile numărul 135/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de ședință din 12 mai 2008. și 19 mai 2008, ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr-, reclamanții -, -, -, -, -, -, -, u, -, -, și au chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Public - Centrul Financiar Creșe Sibiu solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligat pârâtul la plata, în favoarea fiecărui reclamant, a sumei de 550 RON pe lună, reprezentând drepturi salariale speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii, pe perioada 1.08.2005 la zi, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective;
- să fie obligat pârâtul la plata indemnizației anuale pentru refacerea capacității de muncă echivalentă cu salariul de bază al alunii anterioare plecării în concediu de odihnă, de către fiecare reclamant în parte;
- să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii lor au arătat că cei 63 de reclamanți sunt salariați, cu contract individual de muncă, ai Serviciului Public - Centrul Financiar Creșe Sibiu, ce funcționează în cadrul Primăriei mun. Sibiu, pe posturile de asistentă, infirmieră, spălătoreasă, bucătăreasă și femeie de serviciu și că în calitatea lor de salariați ai sectorului bugetar sunt îndreptățiți să primească, potrivit art.24 din încheiat la nivel local și înregistrat sub nr.1658/2005, drepturile salariale speciale lunare pentru menținerea sănătății și securității muncii, în sumă de 550 RON lunar pentru fiecare.
Totodată au mai susținut că sunt îndreptățiți să primească anual o indemnizație pentru refacerea capacității de muncă, care se acordă din fondurile destinate îmbunătățirii condițiilor de muncă.
Au mai arătat că interdicțiile prevăzute la art.24 alin. 4 din nu le sunt aplicabile și că de la data încheierii raporturilor de muncă, angajatorul nu le-a achitat nici unul din aceste drepturi speciale deși executarea dispozițiilor este obligatorie pentru părți, conform art.243 Codul muncii iar nerespectarea clauzelor contractuale atrage, după sine, răspunderea celui vinovat de aceasta.
În drept, au invocat art.24, art.67- 68 din la nivel local nr.1658/2005, Sibiu nr.164/2005 de aprobare a și art.243 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă, în condițiile art.115-118 Cod proc.civ. pârâtul Serviciul Public Centrul Financiar Creșe Sibiu a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, invocând, sub un prim aspect, prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune privind plata drepturilor speciale pentru perioada anterioară anului 2006 și a indemnizației pentru refacerea capacității de muncă pe anii 2005 și 2006.
Astfel, a susținut că potrivit art.283 alin.1 lit. e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Cum, invocat de către reclamanți a fost aprobat prin L Sibiu nr.164/24.05.2005, plata acestor drepturi trebuia făcută lunar, iar acțiunea a fost introdusă pe rolul instanței de fond la 4.05.2007, pârâtul a apreciat că plata drepturilor speciale este prescrisă pentru perioada anterioară lunii decembrie 2006 iar cea a indemnizației pentru perioada 2005-2006.
Pe fondul cauzei, a susținut că pretențiile reclamanților sunt nefondate întrucât potrivit art.24 alin.5 din, acordarea acestor drepturi speciale este condiționată de dobândirea abilităților necesare operării pe calculator iar reclamantele ocupă posturile de asistente medicale, îngrijitoare, infirmiere, spălătorese și muncitoare, efectuând activități de îngrijire a copiilor cu vârste de până la 3 ani, nicidecum activitate administrativă care să impună munca pe calculator.
De asemenea a mai arătat că o parte dintre reclamante nu sunt îndreptățite la plata acestor drepturi și indemnizații deoarece pe perioada în litigiu s-au aflat fie în concediu medical, fie în concediu pentru creșterea copilului, fie în concediu fără plată, situații în care aceste drepturi nu se acordă.
La termenele de judecată din 5.07.2007 și 12.09.2007, reclamantele au depus o precizare de acțiune indicând zilele în care s-au aflat în incapacitate temporară de muncă precum și câtimea indemnizației de refacere a capacității de muncă pe anii 2005-2007 (140-143 și 161-163).
Prin sentința civilă nr.135/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, s-au respins excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune al reclamantelor invocată de pârât și excepția nulității absolute parțiale a contractelor individuale de muncă invocată de reclamante.
Pe fondul cauzei, s-a respins ca nefondată acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanții -, -, -, -, -, -, -, u, -, -, și împotriva pârâtului Serviciul Public - Centrul Financiar Creșe Sibiu.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a constat, în ce privește excepția prescripției parțiale a acțiunii reclamantelor, că nu poate fi primită cu motivarea că obiectul pricinii dedusă judecății îl constituie plata unor drepturi de natură salarială și că în atare situație termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului, conform art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii.
Referitor la excepția nulității absolute parțiale a contractelor individuale de muncă, invocată de reclamanți și întemeiată pe prevederile art.8 alin.3 din Legea nr.130/1996, s-a constatat de asemenea că este nefondată deoarece drepturile salariale speciale sunt prevăzute doar în, astfel că nu poate fi reținut nici un motiv de nulitate.
Pe fond, a susținut că pretențiile reclamantelor nu au temei legal deoarece acestea desfășoară activități de îngrijire a copiilor, nu muncă administrativă, fiind asistente medicale, infirmiere, îngrijitoare, bucătărese, spălătorese ori femei de serviciu iar acordarea lor este condiționată de dobândirea abilităților necesare operării pe calculator.
Totodată a mai constatat că prin Acordul la. încheiat la nivelul instituției pârâte, pe anii 2005-2006 și 2007 s-au stabilit expres și limitativ funcțiile și numărul de personal contractual care beneficiază de aceste drepturi salariale speciale, în condițiile art.24 alin. 1 și 2 din la nivel de unitate aprobat prin nr.164/2005, iar funcțiile reclamanților nu se regăsesc.
Sub un ultim aspect, instanța de fond a reținut că, pentru activitatea pe care o desfășoară, reclamantele beneficiază de un spor de 10% pentru încordare psihică, în condițiile art.8 lit. b din nr.HG 28/1993 precum și de un concediu de odihnă suplimentar în baza nr.100/2002.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamantele -, -, -, -, -, -, -, u, -, -, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, au susținut că soluția instanței de fond se întemeiază pe interpretarea greșită a legii deoarece art.9 din Legea nr.130/1996 prevede că dispozițiile produc efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data la care au fost angajați sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate.
Prin urmare, recurentele susțin că față de această normă de nediscriminare și față de art.6 din Codul muncii, instanța de fond trebuia să admită pretențiile reclamantelor întemeiat pe prevederile încheiat la nivel de unitate și înregistrat la. Sibiu sub nr.1658/27.07.2005.
Cum acest nu a fost modificat ori denunțat, el produce efecte juridice în continuare și constituie legea părților până la data de 27.07.2007, când se împlinește termenul până la acre a fost încheiat.
Actul modificator de care s-a prevalat pârâtul este, în opinia recurenților, lovit de nulitate absolută deoarece nu a fost înregistrat la. și încalcă dispozițiile art.9 din Legea nr.130/1996 astfel că el nu poate constitui legea părților.
Referitor la sporul de încordare psihică de 10% acordat reclamantelor în temeiul art.8 din nr.HG281/1993, au învederat că acesta este diferit de indemnizația pentru refacerea capacității de muncă și că nu se poate reține o eventuală compensare a celor două categorii de drepturi.
În întâmpinarea depusă, pârâtul intimat a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamante, cu motivarea că Acordul la. a intrat în vigoare la data de 27.07.2005, când a fost înregistrat la. și că prevederile acestui acord sunt aplicabile reclamantelor care, în calitate de personal contractual, își desfășoară activitatea în cadrul instituției pârâte.
În apărare, pârâtul a mai susținut că acest acord reglementează drepturi care se acordă necondiționat tuturor salariaților și drepturi care se acordă în condiționat de îndeplinirea unor cerințe. Criteriile de acordare a acestor ultime drepturi au fost stabilite, conform Codului muncii, în raport de condițiile concrete în care se desfășoară munca, de complexitatea atribuțiilor, de competența profesională - elemente ce țin de funcția ocupată și nu de persoana salariatului.
Ori, acordarea drepturilor speciale în sumă de 550 RON lunar, conform art.24 alin.1 din Acordul la. este condiționată de dobândirea abilităților necesare operării pe calculator iar reclamanții nu îndeplinesc această cerință, ei desfășurând activitate de îngrijire a copiilor cu vârste de până la 3 ani și nu muncă de birou.
ulterioare încheiate la nivelul pârâtului, în 5.09.2005 și 12.07.2007, exemplifică doar funcțiile care îndeplinesc criteriile de acordare a drepturilor speciale prevăzute la art.24 alin.1 din Acordul la. și nu au caracterul unor acorduri modificatoare.
Cât privește sporul de 10 % pentru încordare psihică acordat reclamanților conform art.8 din nr.HG281/1993 și concediul de odihnă suplimentar prevăzut de nr.100/2002, pârâtul a susținut că aceste drepturi se acordă doar reclamantelor, în considerarea muncii pe care o prestează zilnic, nu și personalului administrativ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, atât prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantele sunt salariate ale instituției pârâte, conform contractelor individuale de muncă depuse la dosar la filele 166-177, 188-264, 267-384, ocupând posturile de asistente medicale, infirmiere, îngrijitoare, spălătorese, bucătărese, femei de serviciu.
Potrivit art.24 alin.1 din Acordul la. încheiat la nivel local, aprobat prin Hotărârea nr.164/28.04.2005 a Consiliului Local la Mun. Sibiu și înregistrat la. sub nr.1658/27.07.2005, funcționarilor publici, respectiv salariaților din cadrul instituției pârâte, li se acordă lunar drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii în cuantum de 5.500.000 Rol, care se actualizează în luna noiembrie, cu rata inflației comunicată de
La art.24 lin.2 lit. c din acord rezultă că funcționarii publici și salariații beneficiază, o dată pe an, de o indemnizație pentru refacerea capacității de muncă, echivalentă cu salariul de bază a lunii anterioare plecării în concediu, și care constituie măsură de protecție socială.
Acordarea acestor drepturi speciale este însă condiționată, așa cum corect a reținut și instanța de fond de dobândirea abilităților necesare operării pe calculator iar evaluarea personalului se face de către un specialist desemnat prin dispoziție emisă de primar sau decizie a conducătorului instituției, după 6 luni de la semnarea acordului.
Prin urmare, susținerile recurentelor, conform cărora aceste drepturi speciale trebuie acordate de către instituția pârâtă tuturor salariaților, fără nici o discriminare, nu pot fi primite din moment de Acordul la. condiționează acordarea lor, de dobândirea cunoștințelor de operare pe calculator.
Ulterior, prin la. încheiate la 5.09.2005, sub nr.1112/2005 și la 12.10.2007, sub nr.1225/2007, s-a stabilit în mod clar că drepturile speciale prevăzute la art.24alin.1 și 2 se acordă personalului tehnic-administrativ, respectiv salariaților care desfășoară muncă de birou și nu salariaților care prestează activitate de îngrijire a copiilor în vârstă de până la 3 ani, cum sunt reclamantele. Este adevărta că nu au fost înregistrate la. Sibiu, însă acest fapt nu este de natură a atrage după sine nulitatea lor deoarece nu sunt acte modificatoare ale inițial ci acorduri de punere în aplicare a prevederilor Acordului / aprobat prin Sibiu nr.164/2005.
În consecință, s-a apreciat în mod corect că în cazul recurentelor reclamante aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile, fiind vorba despre drepturi stabilite în funcție de condițiile concrete de desfășurare a muncii, de complexitatea atribuțiilor și de competența profesională.
De altfel, din cuprinsul contractelor individuale de muncă depuse la dosar rezultă că reclamantele beneficiază, funcție de specificul muncii pe care o depun, de un spor de încordare psihică de 10% lunar precum și de un concediu suplimentar de odihnă de 4 zile, drepturi de care nu beneficiază și personalul administrativ. Prin urmare, nu există nici o discriminare față de recurente, deoarece ne aflăm în prezența a două categorii de drepturi speciale, acordate pentru două categorii de personal care desfășoară activități diferite.
În raport de cele ce preced se constată că soluția primei instanțe este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamantele -, -, -, -, -, -, -, u, -, -, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantele -, -, -, -, -, -, -, u, -, -, și, împotriva sentinței civile numărul 135/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.05.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.SM
Tehnored.TM/2 ex
Jud.
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Stoica Manuela, Doriani Ana
