Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 623/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 623/2009
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- - - judecător
- grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului promovat de pârâta Curtea de Conturi a României B împotriva sentinței civile nr. 408/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Procedura este completă, fiind îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 14 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr- reclamanții, u și au chemat în judecată pârâta Curtea de Conturi a României solicitând obligarea pârâtei la calcularea și la plata către fiecare reclamant a sporului de stres și suprasolicitare în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare prevăzută de art. 37 din Legea 50/1996, republicată și modificată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, începând cu luna ianuarie 2005 și până la data preluării fiecăruia dintre reclamanți de către Ministerul Public, (29.07.2005 și u, respectiv 27.07.2005 ) și să fie obligată pârâta la reactualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație pe perioada de la data la care s-a născut dreptul până la plata efectivă a acestor drepturi.
În motivarea acțiunii se arată că, în perioada pentru care solicită drepturi salariale, reclamanții și-au desfășurat activitatea la Curtea de Conturi ca procurori financiari pe lângă Camera de Conturi S ( și ), respectiv Camera de Conturi A I ( ), fiind preluați în anul 2005 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, unde în prezent funcționează ca procurori.
Reclamanții precizează că au fost salarizați potrivit acelorași acte normative care au reglementat salarizarea judecătorilor și procurorilor, respectiv legea nr.50/96 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și au beneficiat de aceleași drepturi salariale cu cele ale magistraților, funcția de judecător și procuror financiar fiind asimilată celei de judecător și procuror.
Potrivit art.47 din legea nr.50/96 republicată cu modificările și completările ulterioare "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar", sume de care au beneficiat până în anul 2000.
Ulterior, prin art.50 din OUG177/2002 a fost abrogat și art.47 din legea nr.50/96, abrogare care a fost înlăturată prin art.41 din OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor. Acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG177/2002. În această situație, reclamanții apreciază că drepturile prev. de art.47 din Legea 50/96 au rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care le reglementează și au formulat acțiune în justiție pentru acordarea lor.
În drept, acțiunea este întemeiată pe disp. art.67 și 68 din Legea nr.168/69 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Curtea de Conturi a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamanților motivat de faptul că pretențiile acestora au fost fundamentate pe dispozițiile unui articol de lege abrogat, respectiv art.47 din legea 50/96.
Pârâta precizează că dispozițiile actului normativ invocat sunt neechivoce și prin urmare foștii procurori financiari din cadrul Curții de Conturi, nu puteau beneficia de sporul beneficiat neavând bază legală de acordare, textul art.47 din legea 50/96 fiind expres abrogat încă din anul 2000.
Prin sentința civilă nr. 408/2008 Tribunalul Sibiua admis acțiunea formulată de reclamanții:, și împotriva pârâtei Curtea de Conturi a României și în consecință:
A fost obligată pârâta la plata sporului de stres și suprasolicitare în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare a reclamanților și pentru perioada ianuarie 2005-29 iulie 2005 și reclamantului pentru perioada ianuarie 2005-27 iulie 2005, în valoare actualizată până la data plății efective.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanții au îndeplinit în perioada pentru care solicită drepturi salariale, funcția de procurori financiari pe lângă Camera de Conturi S ( și ), respectiv Camera de Conturi A I ( ), fiind preluați în anul 2005 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, unde-și desfășoară în prezent activitatea.
Potrivit art.47 din legea nr.50/96 republicată cu modificările și completările ulterioare, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
Reclamanții, au beneficiat până în anul 2000 de sporul amintit mai sus, dar ulterior prin art.50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art.47 din legea nr.50/96, abrogare înlăturată prin art.41 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor și altor categorii de persoane din sistemul justiției.
Cum față de aceste acte normative succesive Legea nr.50/96 nu a fost abrogată explicit, ea continuă să producă efecte de la apariția ei astfel încât și dreptul prev. de art.47 din această lege trebuie acordat. De asemenea, cum reclamanții au fost salarizați potrivit acelorași acte normative care reglementează salarizarea judecătorilor și procurorilor, drepturile solicitate de aceștia sunt legale, ele trebuie acordate în continuare astfel încât, acțiunea reclamanților s-a găsit a fi fondată și a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit prima instanță a respins cererea de chemare în garanție pe motiv că nu există raport obligațional între pârâtă și MEF, în condițiile în care nicio cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevedere bugetară.
Pe fondul cauzei se susține că drepturile salariale ale reclamanților sunt stabilite prin Legea nr. 154/1998 și OUG nr. 177/2002.
Este greșită susținerea instanței de fond că textul de lege ce abrogă în mod expres art. 47 din Legea nr. 50/1996, respectiv art. 1 pct.42 din OG nr. 83/2000, ar fi nelegal și nu ar produce efecte juridice pe considerent că ordonanța est un act normativ inferior legii.
Recurenta face referire în acest sens la prevederile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000.
Intimatul MEF prin DGFP Sad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Intimații reclamanți au depus concluzii scrise.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este neîntemeiat.
În mod corect prima instanță a respins cererea de chemare în garanție.
Cererea de chemare în garanție întemeiată pe dispozițiile art. 60-63 Cod procedură civilă este o cerere inadmisibilă în dreptul muncii, câtă vreme această ramură de drept vizează soluționarea unor conflicte de muncă ivite între salariat și angajator pe baza unui raport de muncă (art. 3 din Legea nr. 168/1999).
Or, între Curtea de Conturi și chematul în garanție nu există astfel de raporturi de muncă, iar raporturile de drept administrativ fiscal derulate între instituțiile în litigiu, exced acestui cadru procesual.
Pe fondul cauzei, de asemenea, critica este neîntemeiată.
Prin Decizia XXI /10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-secțiile unite, obligatorie pentru instanțe, acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu a fost limitat în timp, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat în această decizie, abrogarea unor drepturi de natură salarială din Legea 50/1996 nu se poate face decât printr- nouă lege de salarizare și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. În acest sens, în considerentele deciziei pronunțate în interesul legii se reține că "sporul în discuție a fost introdus prin art. 47 din Legea 50/1996, republicată, fiind efectiv plătit și fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. 1 pct. 42 din OG 83/2000, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat. OG 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. a pct. 1 din Legea 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, iar nu să și abroge această lege, nici total, nici parțial.
În acest fel, prin emiterea OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României.
În aceste condiții art. I pct. 42 din OG 83/2000, adoptat cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt neconstituționale conform art. 147 salin. 1 din Constituția României și își încetează efectele. De acea se impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și după intrarea în vigoare a OG 83/2000. În consecință,normele care reglementează acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice".
Având în vedere această Decizie, și întrucât pe perioada în litigiu dispozițiile art. 47 din Lega nr. 50/1996 erau aplicabile și procurorilor financiari, categorie profesională din care făceau parte reclamanții, este evident că nu se poate reține că pentru categoria profesională a magistraților dispozițiile art. 47 au continuat să-și producă efectele, iar pentru reclamanți acestea au fost abrogate, astfel cum susține recurenta.
Pentru considerentele expuse, curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, așa încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999, va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 408/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Tehnored. /11.06.2009, 2 ex.IM
Jud.fond:,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
