Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 624/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 624/R-CM
Ședința publică din 27 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de reclamanții A, A, C, A, G, G A, G, G, A, A, A, A, OG, G, G, G, V, toți cu domiciliul ales la av., Pitești b-dul -, -1,.C,.8, județul A și de pârâții SC SA B, Calea nr.239, sector 1 și SC SA,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.1148/CM din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în data de 20 martie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 29.01.2008, reclamanții, A, C, A, G, G A, G, G, A, A, A, A, G, G, G, G, V, V, u chemat în judecată pe pârâta A, solicitând obligarea pârâtei să le plătească drepturile salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și C pentru perioada 2005 - aprilie 2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că, potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de muncă pe unitate urmau ca de Paști și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, însă aceste drepturi salariale nu le-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamanții au mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază, însă prevederea din a Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată începând cu anul 2004.
La data de 02 .04.2008 pârâta depune întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele considerente:
- upă intrarea în vigoare a CCM, prevederile acestuia s-au aplicat la nivelul întregii societăți și, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea 130/1996, au produs efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate iar începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin CCM, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paști (art. 168 alin. 1 din CCM) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat; în acest sens fiind negociat și inserat în CCM art. 168 alin. 2;
- pentru anul 2004, textul art. 168 alin. 2 din CCM a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003 iar în fiecare an părțile CCM au procedat la "republicarea" CCM, după negocierile purtate anual, textul art. 168 din CCM fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005;
- prin Decizia nr. 3793/18.06.2007,Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori. Comisia menționând în mod expres faptul că intenția reală a părților la negocierea CCM a fost aceea de a include bonusurile de C și de Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003, însă, pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților precum și pentru a complini orice pretins viciu formal, Comisia Paritară a adoptat la data de 31.08.2007 Decizia nr. 5140/2007 intitulata "Nota asupra precizării situație primelor de Paste si C, prevăzute in art. 168 din CCM al SA ", rin p. care s-a confirmat faptul că intenția reala a pârtilor semnatare a CCM a fost ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse in salariul lunar de baza al angajaților, precum si ca, începând cu 2003, părțile au înțeles ca art. 168 alin. 1 rămas fără obiect, luând in considerare faptul ca primele nu mai erau individualizate in mod distinct, ci erau parte a salariului de baza ca întreg;
- cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, în scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, prevederile CCM au fost modificate, întrucât s-a intenționat ca noua reglementare să prevadă cu certitudine faptul că operațiunea includerii drepturilor salariate mai sus-menționate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci continuă să producă efecte și în anii următori, fiind prevăzut în mod expres că "în anul 2003 suplimentările salariate de la alin. (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. ";
- s-a invocat xcepția PRESCRIPȚIEI dreptului la acțiune potrivit art. 283 alin. 1 lit. e din muncii, considerându-se că, "Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulateîn termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.";
- promovarea prezentei acțiuni la momentul de față este nejustificată, prematură în raport cu prevederile contractuale ce impuneau o procedură prealabilă care avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins, drept afectat de îndeplinirea a cinci condiții, respectiv: valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile si mai ales beneficiarii;
- simpla lectură a textului indicat, raportată la inexistenta oricărei negocieri și, pe cale de consecință, a inexistentei unui acord de voință în sensul stabilirii condițiilor legale din textul indicat, relevă, la acest moment, că valoarea creanței nu este stabilită, orice sumă pretinsă neavând un temei legal (lipsă caracter lichid al creanței), modalitatea de acordare (plată eșalonată, integral, etc.) nu a fost stabilită, neexistând cunoscută o scadență a creanței (lipsă exigibilitate), condițiile de acordare nu au fost stabilite, criteriile de acordare nu sunt cunoscute (lipsă caracter cert al creanței) iar beneficiarii nu au fost stabiliți, astfel că, în ceea ce privește această ultimă condiție nu se poate afirma dacă reclamanții de față au sau nu calitatea de beneficiari; pe cale de consecință, sumele pretinse ca drept salarial nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide si exigibile, pe de-o parte, si, pe de altă parte, reclamanții nu pot face proba calității de titulari ai unui drept;
- alte instanțe învestite cu soluționarea unor acțiuni similare formulate de către alți salariați au apreciat că, "aceste drepturi au fost în întregime incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003 ", motiv pentru care au respins acțiunea ca neîntemeiată;
- modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate si nu raportat la fiecare subiect procesual activ in parte.
- inexistenta debitului conduce la inexistenta oricăror daune, așa încât urmează a fi respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale.
În temeiul art. 137 alin. 1.pr.civ. tribunalul a pus în discuția părților excepția prescrierii dreptului la acțiune, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare, aceasta fiind respinsă la data de 02.04.2008, reținându-se că, potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat între părți, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații - vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA -". După cum s-a prevăzut chiar în contractul încheiat între părți s-a menționat dreptul salariaților de a primi cu ocazia acestor două sărbători suplimentări ale drepturilor salariale. Discuția s-a purtat asupra textului legal aplicabil acestora, pentru calcularea termenului de prescripție.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale.
Litera "e" a art. 283 alin. 1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit. caa celuiași text legal.
La data de 26.06.2008 se formulează de către și G o cerere completatoare a acțiunii inițiale, aceștia solicitând chemarea în judecată a, motivat de faptul că sunt angajații acestei societăți.
La data de 23.10.2008 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că din anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1148/CM din 27 octombrie 2008 a admis acțiunea completată și a obligat pe pârâta SC SA să plătească reclamanților G și, drepturile salariale suplimentare prevăzute de art.157 aslin.1 din CCM, în cuantum de un salariu de bază mediu, omologând raportul de expertiză efectuat de expert în varianta B, lucrare ce face parte din prezenta hotărâre.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta SC SA să plătească restului reclamanților drepturile salariale suplimentare prevăzute de art.168 alin.1 din CCM, omologând același raport de expertiză, în aceeași variantă, cu 12510 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții din acțiunea inițială au fost salariați ai SC SA, așa după cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetele de muncă ale acestora.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat pe anii 2004 - 2007, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de societate. În alineatul 2 al art.168 s-a prevăzut că în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări, pârâta nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004 - 2007 suplimentările prevăzute de alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare a Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contract și în cursul anilor 2004 - 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004 - 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Analizând gramatical textul art. 168 alin.2 din contractul colectiv de muncă, rezultă că nu s-a specificat că " în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor.
S-a reținut de asemenea că Decizia nr.3793/18.06.2007 și "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C, prevăzute în art.168 din Contractul colectiv de muncă al SA", nu pot fi avute în vedere, din moment ce potrivit art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art.31 din Legea nr.130/1996 contractele pot fi modificate de părți potrivit acordului de voință al acestora, doar pe parcursul executării lui, interpretare și modificarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efectele până la momentul încetării contractului. În speță, înscrisurile de mai sus au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract anual și în contradicție cu textul clar al prevederii.
Totodată, dreptul pretins de reclamanți s-a născut în momentul în care părțile au convenit asupra acestuia și a fost înserat în cuprinsul contractului colectiv de muncă începând cu anul 2003 și fiind preluat în toate contractele colective de muncă ale anilor următori.
În raport de dispozițiile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, art.236 alin.4 Codul muncii și art.969 Cod civil, tribunalul a constatat că reclamanților li se cuvin drepturile salariale suplimentare neacordate de către pârâta SC SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Pentru determinarea cuantumului concret al acestor drepturi de natură salarială, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize contabile, lucrarea fiind efectuată de către expert, care a întocmit două variante, una dintre acestea având ca bază de pornire adresele nr.830 și 831/5 februarie 2008 emise de către pârâtă, în care se specifică salariul de bază mediu pe SA, iar cea de-a doua variantă a avut în vedere salariul mediu brut pe SA.
Întrucât art.168 alin.1 din CCM stabilește că salariaților li se cuvine câte o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, tribunalul a apreciat că varianta corectă în baza căreia urmează a li se acorda reclamanților drepturile salariale este cea prevăzută de către expert în varianta B, întrucât din cuantumul salariului de bază mediu au fost reținute contribuțiile corespunzătoare impozitului și bugetelor de asigurări sociale.
În ceea ce privește acțiunea reclamanților și G, s-a reținut că aceștia au fost salariați la SC o SA, iar potrivit art.157 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2004, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA. La alin.2 al acestui articol s-a precizat că pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate pe anii 2005 - 2008 au menținut dispozițiile art.157 alin.1 însă alin.2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Urmare acestor modificări, pârâta nu a mai acordat salariaților, după anul 2003, suplimentările salariale prevăzute de art.157 alin.1 din
S-a conchis de către prima instanță, că voința părților semnatare aaf ost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.157 alin.1 din CCM și în cursul anilor 2004 - 2007, cu atât mai mult cu cât în acest articol din CCM s-a specificat că " în anul 2003" și nu " din anul 2003", ceea ce înseamnă că suplimentul salarial a fost inclus în salariul de bază al salariaților numai pentru anul 2003 și nu începând cu acest an, pentru viitor, sens în care s-a admis și această acțiune, drepturile ce se cuvin acestor reclamanți, fiind cele cuprinse în varianta B din expertiză, pentru aceleași considerente avute în vedere anterior, cu privire la acțiunea inițială.
Prin încheierea din ședința camerei de consiliu din 18 decembrie 2008, Tibunalul Aaa dmis cererea privind îndreptarea erorii materiale și completarea sentinței civile nr.1148/CM/27 octombrie 2008 formulată de toți reclamanții și a dispus îndreptarea erorii materiale în sensul că numele corect al reclamantei "" este și a îndreptat și omisiunea din sentință, în sensul că va fi menționat și numele reclamantei, alături de ceilalți reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal reclamanții A, A, C, A, G, G A, G, G, A, A, A, A, G, G, G, G, V, V, precum și pârâtele SC SA B și SC SA Pitești.
Reclamanții critică sentința pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 3041Cod pr.civilă în sensul că, în mod greșit instanța a stabilit că plata se va face în raport de adresele 830 și 831/2008 din care se vor face deduceri corespunzătoare prevederilor Codului fiscal. medii de bază prezentate în aceste adrese reprezintă valoarea netă, ci nu cea brută și astfel se ajunge în situația deducerii de două ori.
Cotele de 9,5%, 5,5%, 0,5% și 16% au fost aplicate la cuantumul salariilor de bază medii nete, ci nu la salariul de bază mediu brut, cum ar fi legal.
Prin soluția adoptată sunt grav prejudiciați, întrucât drepturile saalriale suplimentare sunt mult diminuate comparativ cu ale colegilor lor, care au primit pentru aceeași perioadă aceste prime în raport de adresele comunicate an de an de către pârâtă, iar în acest mod s-a încălcat principiul egalității de tratament și chiar dreptul de un proces echitabil.
Pârâta SC SA B critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct.9 și 3041Cod pr.civilă, după cum urmează:
1.- În mod greșit a fost respinsă prescripția dreptului la acțiune, apreciindu-se că obiectul acțiunii îl reprezintă drepturi salariale ale reclamanților, deși în realitate este vorba despre un ajutor social acordat salariaților pentru repaus în zilele de Paști și de
Art.154 Codul muncii condiționează existența drepturilor salariale de îndeplinirea a două condiții: menționarea acestora în contractul individual de muncă și nașterea lor ca o contravaloare a muncii prestate, condiții care nu sunt îndeplinite în speță, în timp ce art.155 definește salariul.
2.- Promovarea în acest moment a acțiunii este nejustificată și prematură față de disp.art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, dispoziții ce impuneau o anumită procedură prealabilă și stabilirea a cinci elemente: valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii, condiții neîndeplinite în cauză, ceea ce înseamnă că reclamanții nu pot face dovada de titulari ai dreptului pretins, fiind lipsiți de calitate procesuală activă.
3.- Greșit s-a admis acțiunea și pentru considerentul că sumele au fost încorporate în salariul de bază, situație ce rezultă din redactarea textului art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă.
Instanța nu trebuia să analizeze din punct de vedere gramatical textul art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă, ci trebuia, în aplicarea principiului voinței reale a părților reglementat de art.977 Cod civil, precum și a principiului interpretării clauzei îndoielnice în sensul în care aceasta produce un efect (978 Cod civil), să interpreteze textul respectiv în sensul că încă din anul 2003 suplimentările salariale de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază.
Pârâtul SC SA Pitești invocă, în dezvoltarea recursului tot dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, astfel:
1. Greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Termenul de prescripție aplicabil în speță este cel prevăzut de art.283 lit.e din Codul muncii, respectiv de 6 luni de la data nașterii dreptului material la acțiune, iar nu termenul de 3 ani prevăzut de art.283 lit.c din același act normativ, întrucât obiectul acțiunii nu îl reprezintă drepturi salariale, ci un ajutor social acordat salariaților pentru repaus în zilele de Paști și de
2.- Soluția este greșită și pe fondul cauzei, deoarece respectivele sume au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003 și în continuare, situație ce rezultă din redactarea textului art.158 alin.2 din
3.- Greșit a fost obligată să plătească reclamanților prima de C 2007, în condițiile în care prin Adițional, la data de 25 octombrie 2007 s-a reglementat această problemă a primelor.
Pentru toate aceste motive se solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate.
Verificând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, având în vedere și prevederile art. 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul declarat de pârâta SC SA B este nefondat, pentru următoarele:
Primul motiv de recurs este neîntemeiat.
Conform art.154 alin.1 și art.155 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Salariul de bază reprezintă partea fixă și principală a salariului și în același timp un element de referință în raport de care se calculează celelalte drepturi ale angajaților, iar adaosurile și sporurile formează partea variabilă a salariului și se plătesc numai în raport de performanțele individuale ale fiecărui salariat, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale.
Art.154 alin.1 Codul muncii, contrar susținerilor recurentei, nu condiționează salariul de cuprinderea acestuia în contractul individual de muncă, ci doar în definește ca fiind contraprestația muncii, aceasta din urmă fiind executată în baza contractului individual de muncă.
Drepturile salariale pot fi cuprinse și în contractul colectiv de muncă, ale căror clauze sunt obligatorii pentru părțile semnatare.
De altfel, art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă prevede pentru reclamanți "suplimentarea drepturilor salariale" cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Chiar recurenta a recunoscut caracterul de drept salarial al acestor prime, prin următoarele critici în cadrul cărora arată că aceste "drepturi suplimentare" s-au inclus în salariile de bază.
Fiind vorba de drepturi salariale, în mod corect instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, care instituie un termen de prescripție de trei ani pentru acțiunile privind plata unor drepturi salariale neacordate, fără distinge între drepturile salariale cuprinse în contractul individual de muncă și cele cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Întrucât art.283 alin.1 lit.c instituie un termen special de prescripție în cazul acțiunilor având ca obiect plata unor drepturi salariale, rezultă că, termenul de prescripție de 6 luni reglementat de art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii se aplică în cazul nerespectării unor clauze din contractul colectiv de muncă, altele decât cele referitoare la salarii.
A doua critică este de asemenea, nefondată.
Este adevărat că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, cu minim 15 zile înainte de Paști sau de C vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Pe de altă parte, același articol arată că beneficiarii drepturilor salariale suplimentare sunt salariații SA, ceea ce înseamnă că este vorba despre toți salariații, tuturor acestora fiindu-le opozabil Contractul colectiv de muncă din momentul înregistrării acestuia.
Așadar, dreptul la prime s-as născut pentru reclamanți odată cu înscrierea acestui drept în CCM, iar pârâta nu poate invoca neparcurgerea procedurii prealabile a negocierii, deoarece și-ar invoca propria culpă.
Nici următorul motiv de recurs nu poate fi reținut de către instanța de control judiciar.
Din acest punct de vedere, Curtea constată că în contractele colective de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, art.168 alin.2 cuprinde aceeași mențiune ca în contractul din 2004, în sensul că, în anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază. Această formulare este neechivocă astfel că textul nu poate fi interpretat gramatical, în sensul că suplimentarea ar fi inclusă "din anul 2003".
Prin decizia nr.3793/18.06.2007 se confirmă faptul că în redactarea art.168 alin.1 și 2, în momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 aceste prime să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Așa cum bine a reținut și instanța de fond, un astfel de înscris nu respectă dispozițiile art.244 Codul muncii și art.31 din Legea nr.130/1996, texte de lege potrivit cărora clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, iar modificările aduse contractului se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
În speță, această interpretare s-a făcut în iunie 2007, deci nu poate fi aplicată unei perioade anterioare, iar pe de altă parte, din acest înscris nu rezultă contractul colectiv de muncă la care se referă această interpretare.
Chiar și în situația în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plăților de către angajator.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.291 Codul muncii și art.312 Cod pr.civilă se va respinge recursul ca nefondat.
Aceeași soluție se impune și cu privire la recursul declarat de pârâta SC SA Pitești.
Astfel, referitor la prima și a doua critică invocată, acestea nu se verifică, pentru aceleași considerente avute în vedere și cu ocazia analizării recursului declarat de pârâta SC SA. S-a stabilit că acțiunea nu este prescrisă, din moment ce obiectul acesteia vizează drepturi salariale, iar în atare condiții termenul de prescripție este cel de 3 ani prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, iar în ceea ce privește fondul cauzei, față de actele dosarului, s-a stabilit, așa cum bine procedat și instanța de fond că aceste suplimente de drepturi salariale au fost incluse în salariul reclamanților numai în anul 2003, nu și în anii următori.
Nu poate fi reținut nici ultimul motiv de recurs, atâta timp cât recurenta nu a produs la dosar dovezi care să ateste că prima de C pe anul 2007 a fost plătită salariaților săi.
În consecință, în baza art.291 Codul muncii și art.312 alin.1 Cod pr.civilă se va respinge și acest recurs.
Recursul declarat de reclamanți este fondat și conduce la modificarea deciziei, pentru cele ce preced.
Pentru stabilirea cuantumului acestor drepturi de natură salarială, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize contabile, lucrarea fiind efectuată de către expert, în două variante.
În prima variantă, A, expertul a avut în vedere adresele comune SC SA și sindicatului prin care se stabilesc salariile brute medii pe pentru intervalul 2003 - 2007, iar în a doua variantă B, omologată de către instanță, a avut în vedere adresele nr.830 și 8312/5.02.2008 emise de Departamentul Resurse Umane al SA, prin care se stabilesc salariile de bază medii pe pentru intervalul 2003 - 2007, sumele stabilite în varianta A fiind diferite față de cele stabilite în varianta B din expertiză.
Recurenții susțin că salariile medii de bază prezentate în aceste adrese reprezintă valoarea netă, ci nu ceas brută, iar în atare situație s-ar deduce de două ori cotele de contribuții către stat și impozitul pe venit.
Cert este însă faptul că din aceste adrese nu rezultă în mod clar dacă este vorba despre valoarea netă sau brută a salariului mediu.
Mai mult decât atât, așa cum a constatat chiar expertul cauzei, respectivele adrese se referă la un salariu de bază mediu pe luna precedentă, ci nu anual, așa cum trebuia să se calculeze un asemenea salariu, nu sunt însușite de și nu au făcut obiectul negocierilor cu.
Prin urmare, nu pot fi avute în vedere aceste adrese, datorită imperfecțiunilor din conținutul lor și astfel este posibil ca salariul menționat să fie cel net, iar în atare condiții se ajunge, într-adevăr, așa după cum susțin recurenții - reclamanți la o dublă deducere.
Nici varianta A din expertiză nu poate fi luată în considerare, întrucât prin aceasta s-au avut în vedere salariile brute medii pe, ci nu salariile de bază medii.
Pentru evita o eventuală stabilire incorectă acestor drepturi salariale, având în vedere și dispozițiile art.168 alin.1 din contractul de muncă, în baza art.291 și art.312 alin.1 și 3 Cod pr.civilă, se va admite acest recurs și se va modifica în parte sentința, în sensul că va fi obligată pârâta SC SA să plătească recurenților - reclamanți drepturile salariale suplimentare prevăzute de art.168 alin.1 din, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, drepturi din care vor fi deduse contribuțiile corespunzătoare impozitului și bugetelor de asigurări sociale - CAS, CASS și șomaj și care vor fi reactualizate raportat la coeficientul de inflație la data plății efective pe perioada 1 mai 2005 - 27.04.2008, înlăturând din dispozitivul sentinței adresele nr.830 și 831/2008 emise de către intimată.
Trebuie precizat și faptul că nu se impunea, în mod obligatoriu, stabilirea cuantumului acestor drepturi salariale, această operațiune putând fi făcută și în cursul executării hotărârii, în raport de prevederile art.168 alin.1 din M, care precizează clar cuantumul ca fiind cel al unui salariu de bază mediu pe unitate.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței recurate, iar în baza dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă va fi obligată intimata - pârâtă SC SA să plătească câte 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în recurs, următorilor recurenți:, -, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții A, A, C, A, G, G A, G, G, A, A, A, A, OG, G, G, G, V, împotriva sentinței civile nr.1148/CM din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pe pârâta SC SA să plătească recurenților - reclamanți drepturile salariale suplimentare de la art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, drepturi din care vor fi deduse CAS, CASS și șomajul și care vor fi reactualizate raportat la coeficientul de inflație la data plății efective pe perioada 1 mai 2005 - 27 aprilie 2008, înlăturând din dispozitiv adresele 830 și 831/2008 emise de intimată.
Menține în rest sentința recurată.
Respinge ca nefondate recursurile declarate împotriva aceleiași sentințe de pârâtele SC SA B și SC SA
Obligă pe pârâtele SC SA să plătească câte 200 lei cheltuieli de judecată fiecăruia dintre următorii recurenți - reclamanți., -, ȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
8.04.2009
jud fond.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
