Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 626/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 626
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
Judecător
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÎNGĂ INALTA CUERTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 162 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de apel Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că s-a depus prin compartimentul arhivă la dosar concluzii scrise de către recurentul - pârât prin care arată că solicită judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 cod pr.civilă de către recurentul - pârât prin cererea de recurs, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 162 din 19.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea și cererea de chemare în garanție.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% la salariul de bază brut lunar al fiecărui reclamant astfel:
începând cu 01.09.2007 și pe viitor;
începând cu 01.09.2007 și pe viitor;
, începând cu 03.03.2008 și pe viitor;
-, începând cu 01.08.2008 și pe viitor;
, începând cu 01.07.2008 și pe viitor;
, începând cu 01.07.2008 și pe viitor;
-, începând cu 01.07.2008 și pe viitor, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, plată ce se va actualiza la zi cu indicele de inflație de la data executării.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce sumele necesare plății drepturilor acordate conform prezentei hotărâri.
A fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat acțiunea reclamanților, -, și ca nefondată pentru reclamantele, - și .
Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a avut în vedere următoarele:
Reclamanții sunt procurori și respectiv personal auxiliar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău.
Conform art. 47 din Legea 50/1996 republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul brut lunar.
Acest articol a fost însă abrogat prin art. 1 pct. 42 din OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. q pct. 1 din Legea nr. 125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea 50/1996, iar nu să abroge Legea 50/1996 nici total și nici parțial.
Astfel, prin emiterea nr.OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptat de Parlamentul României, încălcându-se în acest mod dispozițiile art. 108 al.3 cu referire la art. 73 din Constituția României.
De aceea, se va aprecia, dispozițiile normative cuprinse în art. 47 din Legea 50/1996 au supraviețuit, iar drepturile consacrate prin acest articol se cuvin în continuare personalului la care se referă textul de lege.
Cele menționate, sunt de altfel conform cu cele reținute de în recursul în interesul legii pronunțat prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 în care s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Față de cele menționate se va aprecia că acțiunea este admisibilă față de reclamanții procurori pentru perioada solicitată de fiecare dintre aceștia conform tabelului anexă la acțiunea introductivă.
Referitor la reclamanții personal auxiliar, și se va constata în raport de sentința civilă nr. 519/25 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- că acestea s-au mai judecat pentru aceleași drepturi, cu aceiași pârâți, existând în cauză autoritate de lucru judecat, întrucât conform art. 163 cod pr.civilă nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe.
In considerentele sentinței civile nr. 519/25 iunie 2008 Tribunalului Bacău fila 3 se arată că reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând ca pârâții să fie obligați la plata sporului de 50% începând cu anii 2001 la zi și pentru viitor, iar instanța în acea cauză a analizat și îndreptățirea acestor reclamante de a încasa sporul și pentru viitor, apreciind că dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 rămân aplicabile până la apariția unor noi dispoziții de abrogare, iar acestea se regăsesc în cuprinsul OG8/2007, care reglementează salarizarea personalului de specialitate din instanțe.
Privitor la reclamantele, - și se va aprecia că se impune respingerea acțiunii întrucât acestea au solicitat plata drepturilor salariale stabilite prin sentința civilă nr. 519/25 iunie 2008 în continuare, ori se constată că reclamanții nu figurează ca părți în această cauză.
De asemenea, se va aprecia că în raport de dispozițiile art. 60 cod pr.civilă, cererea de chemare în garanție este admisibilă și Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat să aloce sumele necesare plății drepturilor acordate conform acestei hotărâri.
Plata drepturilor recunoscute prin hotărâre se va actualiza la zi cu indicele de inflație la data executării întrucât devalorizarea sumelor de bani trebuie avută în vedere și prejudiciul suferit de reclamanți trebuie efectiv recuperat în raport de indicele de inflație.
Impotriva sentinței civile mai sus menționate, a declarat în termen legal recurs Parchetul General - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, pentru următoarele motive:
- hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii;
- s-a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație - întrucât Ministerul Public, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială;
- sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, nu putea fi dispusă cu plata și pe viitor, întrucât se adaugă la legea specială de salarizare a magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Analizând sentința civilă recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate și din oficiu, în temeiul art. 306 al.2 cod pr.civilă, Curtea de Apel reține următoarele:
Sporul de 50% solicitat prin prezenta acțiune a fost reglementat de art.47 din legea nr.50/1996, text în conformitate cu care "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, dar abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, pe de o parte, potrivit art.107 alin.3 din constituția în vigoare la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta. În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.a lit.q pct.1 din Legea nr.125/13.07.2000 (publicată în nr.331/17.07.2000) Guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la completarea și modificarea Legii nr.50/1996. Cu toate acestea prin nr.OG83/20000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 (modificată și completată prin Legea nr.189/2004) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca pe evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.
Pe de altă parte, se observă că Legea nr.50/1996, deși lege organică, a fost abrogată printr-o ordonanță de guvern, aspect ce contravine Constituției.
Astfel, potrivit dispozițiilor Constituției României în vigoare la acea dată, respectiv art.114 alin.1, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
De asemenea, potrivit art.72 pct.3 lit.h și i din Constituție, organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, precum și regimul general privind raporturile de muncă trebuie reglementate printr-o lege organică și, întrucât un element esențial al raporturilor de muncă îl reprezintă tocmai salariul, rezultă că Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești este o lege organică.
În concluzie, indiferent de finalitatea pe care a avut-o nr.OG83/2000, abrogarea prin act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care ea nu poate produce efecte.
Conform art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat într-adevăr că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui ce invocă protecția sa.
recurentul că o atare condiție nu este îndeplinită în speță, de vreme ce legislația nu prevede un spor de stres pentru reclamanți.
Așa cum s-a arătat însă mai sus, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea nr.OG83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul reclamanților.
Cum reclamanții au fost lipsiți de acest drept fără a exista o cauză de utilitate publică, așa cum statuează art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, rezultă că prima instanță a făcut o corectă aplicare a acestui text de lege.
- Reținându-se că dreptul la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică nu putea fi abrogat printr-o ordonanță a guvernului, reclamanții sunt îndreptățiți la acest spor și pe viitor, întrucât norma care-l reglementează este încă în vigoare, privarea acestora de beneficiul acestui drept fiind nejustificată.
Art.47 din Legea nr.50/1996 a rămas în vigoare și după abrogarea expresă prin nr.OG83/2000, pentru că acest articol a fost abrogat printr-un act normativ cu forță juridică de eficiență inferioară față de actul ce l-a acordat.
Sporul de 50% în discuție este un drept de creanță, un bun în sistemul european, ce intră sub protecția art.1 la Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Rațiunea pentru care legiuitorul român a considerat că reclamanților li se cuvine acest drept este actuală, deoarece cerințele impuse de înfăptuirea actului de justiție presupun și creșterea factorilor de risc, astfel încât a înțeles ca pe viitor să mențină reglementarea sa.
Față de considerentele prezentate se desprinde că dreptul subzistă și după intrarea în vigoare a nr.OG27/2006, impunându-se să fie acordat și pentru viitor.
- a statuat prin decizia în interesul legii nr.XXI/10 martie 2008 că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Ultimele două alineate ale considerentelor deciziei în interesul legii, sunt relevante în speța dedusă judecății. Astfel, a reținut că: "a accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept".
Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art.16 alin.1 din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată și ale art.1 din Protocolul nr.12 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de considerentele expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - cu sediul în B, sector 5,- împotriva sentinței civile nr. 162 din 19.XI.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
Red.sent.,
Red.
.ct/2 ex.
18.06.2009
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
