Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 629/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 629/R-CM
Ședința publică din 21 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâta., împotriva sentinței civile nr.654/CM din 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul A-Societatea civilă de avocați și avocat pentru intimatul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.691/2008 emisă de Baroul A - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Avocat pentru intimatul-reclamant, depune la dosar concluzii scrise.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii reclamantului. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute în ședință. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta A, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă să îi plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și C pentru perioada 2004 - 2006, actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de muncă pe unitate urma ca de Paști și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă aceste drepturi salariale nu i-au fost acordate începând cu anul 2004.
La data de 15.01.2008 pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, iar prin sentința civilă nr.46/15.01.2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că upă intrarea în vigoare a prevederile acestuia s-au aplicat la nivelul întregii societăți și, în conformitate cu prevederile art.9 din Legea nr.130/1996, au produs efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate, iar începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paști (art.168 alin.1 din ) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat în art.168 alin.2.
Pentru anul 2004, textul art.168 alin.2 din a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003, iar în fiecare an părțile au procedat la "republicarea", după negocierile purtate anual, textul art.168 din fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
Prin ecizia nr.3793/18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori. Comisia menționând în mod expres faptul că intenția reală a părților la negocierea a fost aceea de a include bonusurile de C și de Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003, însă, pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților precum și pentru a complini orice pretins viciu formal, Comisia Paritară a adoptat la data de 31.08.2007 Decizia nr.5140/2007 intitulată "Notă asupra precizării situație primelor de Paste si C, prevăzute în art.168 din al ", rin p. care s-a confirmat faptul că intenția reala a pârtilor semnatare aaf ost ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, precum si că, începând cu 2003, art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, prevederile au fost modificate, întrucât s-a intenționat ca noua reglementare să prevadă cu certitudine faptul că operațiunea includerii drepturilor salariate mai sus-menționate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci continuă să producă efecte și în anii următori, fiind prevăzut în mod expres: "în anul 2003 suplimentările salariate de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
A mai arătat pârâta că romovarea p. prezentei acțiuni la momentul de față este nejustificată, prematură în raport cu prevederile contractuale ce impuneau o procedură prealabilă care avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins, drept afectat de îndeplinirea a cinci condiții, respectiv: valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile si mai ales beneficiarii.
De asemenea pârâtul a invocat xcepția prescripției dreptului la acțiune potrivit art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cu motivarea că ererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.";
În temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul, la termenul de judecată din data de 15.05.2008, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, reținându-se că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat între părți, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe și că, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale, rezultă că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, care instituie un termen de prescriere a dreptului la acțiune de 3 ani.
Litera eaa rt.283 alin.1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit. caa celuiași text legal.
La data de 26.06.2008 apărătorul pârâtei a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantului pentru prima de Paști corespunzătoare anului 2004, iar potrivit art. 137 alin 2 Cod procedură civilă, tribunalul a unit această excepție cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.654/CM/30.06.2008 a fost admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru anul 2004. fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în cuantum net pentru perioada 19.11.2004 - 12.10. 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 70 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că eclamantul a fost salariatul societății pârâte până la data de 12.10.2006, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetul de muncă al acestuia.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.168: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul pe anii 2004 - 2007 au menținut dispozițiile art.168 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art.168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2006, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă.
A apreciat instanța că, potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din acest contract și în cursul anilor 2004-2006, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
În acest sens, instanța a constatat că în procesul verbal încheiat pentru ședințele din perioada 01.03.2005-06.05.2005 între patronat și sindicat s-a convenit, la pct. 8, modificarea alineatului 2 al art.168 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Analizând gramatical textul, tribunalul a constatat că s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003, iar nu și în anii următori.
În ceea ce privește decizia nr.3793/18.06.2007 emisă de Comisia Paritară, la care face referire pârâta în întâmpinare, instanța nu a putut analiza acest înscris care, deși se susține că a fost depus la dosar în anexa 5, nu există totuși în setul de acte ce a însoțit întâmpinarea.
La dosar există o "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din Contractul colectiv de muncă al ", emisă de Comisia Paritară, care este însă nedatată și nesemnată de toate părțile ce ar fi participat la elaborarea acesteia.
Tribunalul a apreciat că nici acest înscris nu poate fi avut în vedere, din moment ce, potrivit art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
După cum rt.168 alin.2 a prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, concluzionat instanța că este evident că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Referitor la susținerea pârâtei în sensul că acțiunea este nejustificată întrucât era prevăzută o procedură prealabilă ce avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins, instanța a constatat că există contradicție între această susținere și invocarea excepției prescripției dreptului la acțiune ( susținându-se că dreptul salariaților nici nu ar fi născut), una excluzând-o pe cealaltă.
Tribunalul nu a reținut acest argument, al inexistenței dreptului reclamantului în lipsa parcurgerii etapelor indicate în Contractului Colectiv de muncă, dat fiind că dreptul s-a născut în momentul în care părțile au convenit asupra acestuia și a fost inserat în cuprinsul Contractului colectiv de muncă începând cu anul 2003, fiind preluat în toate contractele colective de muncă ale anilor următori, ce au fost înregistrate conform art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996.
prevăzute vizează doar stabilirea concretă a cuantumului, fiind indicat chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă modul de determinare, respectiv un salariu de bază mediu pe P, care este altul de la un an la altul, și nicidecum însăși nașterea dreptului.
A considerat instanța că nu pot exista dubii în privința beneficiarilor acestor suplimentări salariale, aceștia neputând fii alții decât toți salariații, cărora le este opozabil contractul colectiv de muncă din momentul înregistrări acestuia.
A concluzionat tribunalul că ipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări salariale.
Mai mult, pârâta nu a produs nici o dovadă din care să reiasă că pentru anii 2004-2006 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al reclamantului ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba potrivit art. 287 Codul muncii.
Drepturile salariale respective nu au fost cuantificate prin efectuarea unei expertize tehnice, considerându-se de către tribunal că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 3712Cod procedură civilă, drepturile bănești putând fi determinate, în cazul admiterii acțiunii, în faza de executare.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantului pentru suplimentările salariale cuvenite pentru Paștele anului 2004, tribunalul a apreciat că excepția este întemeiată, în cauză fiind incidente dispozițiile art.1 alin.1 coroborate cu cele ale art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, raportat la data formulării prezentei acțiuni, respectiv 19.11.2007.
Coroborând dispozițiile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă cu dispozițiile art.236 alin.4 Codul muncii și cu cele ale art.969 Cod civil, instanța a admis acțiunea conform celor de mai sus.
Instanța a dispus ca drepturile să fie acordate în cuantum net, după impozitarea sumei brute și după efectuarea cuvenitelor rețineri către bugetele speciale consolidate ale statului (CAS, CASS, șomaj).
Tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii, admițând și solicitarea reclamantului privind actualizarea acestor drepturi acordate cu indicele de inflație la data plătii efective.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În termen legal, pârâta a declarat recurs împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o pentru netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod pr.civilă.
Prin aceeași cerere s-a solicitat suspendarea executării sentinței recurate până la soluționarea recursului, însă, ca urmare a soluționării recursului la termenul de judecată din data de 21.10.2008, această cererea a rămas fără obiect.
Pârâta a criticat sentința sub următoarele aspecte:
1. Instanța de fond a încălcat normele de procedură, deoarece nu a anulat acțiunea, deși aceasta nu avea precizată câtimea obiectului. În mod greșit în considerentele acțiunii s-a făcut referire la art.3713alin.3 Cod procedură civilă, deși acesta se referea la existența unei creanțe certe, lichide și exigibile care să constituie obiect al actualizării.
Procedând astfel, instanța a încălcat și principiul contradictorialității și nemijlocirii.
2. În mod greșit a fost respinsă excepția dreptului la acțiune, apreciindu-se că obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă drepturi salariale ale reclamanților, cu toate că din analiza dispozițiilor art.154 și art.155 Codul muncii, instanța ar fi trebuit să concluzioneze că drepturile respective reprezintă un ajutor social acordat salariaților pentru repaus în zilele de Paști și
3. Promovarea în acest moment a acțiunii este nejustificată și prematură față de dispozițiile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, dispoziții ce impuneau o anumită procedură prealabilă și stabilirea a cinci elemente: valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii.
În speță însă, nici una din aceste condiții nu a fost îndeplinită, ceea ce înseamnă că reclamanții nu pot face dovada calității de titulari ai dreptului pretins.
4. În mod greșit instanța de fond a respins cererea de efectuare a unei expertize contabile, expertiză prin care s-ar fi putut verifica faptul că primele de C și de Paști au fost incluse în salariul lunar al reclamanților, astfel că acțiunea acestora este neîntemeiată.
Conform practicii anterioare, în care sumele au fost încorporate în salariul de bază, s-a procedat identic și în anii 2004, 2005 și 2006, iar acest aspect rezultă din interpretarea dată articolului 168 alin.2 al de către comisia paritară, interpretare autentică ce provine de la înșiși semnatarii actului juridic.
Analizând sentința recurată în raport de criticile aduse, curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Conform art.112 alin.1 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului. Obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să îndeplinească anumite cerințe: să fie licit, să fie posibil și să fie determinat sau determinabil.
Pe de altă parte, conform art.379 alin.1 Cod procedură civilă, nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță, certă, lichidă și exigibilă.
Creanța este certă atunci când existența ei rezultă din însuși actul de creanță sau alte acte emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul, este exigibilă atunci când a ajuns la scadență și este lichidă atunci când este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă.
Rezultă, așadar că, atât obiectul cererii de chemare în judecată, cât și obiectul executării silite pot fi nu doar determinate, ci și determinabile, pe baza unor elemente cuprinse în acte emanând sau recunoscute de debitor.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanții au solicitat drepturi salariale reprezentând primele de Paști și C pentru perioada 2004-2007, iar prin sentința recurată instanța de fond le-a acordat aceste prime pentru perioada respectivă, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Sumele sunt determinabile și deci pot fi executate de bunăvoie sau pe cale silită, acestea urmând a fi stabilite în conformitate cu dispozițiile art.168 din care prevăd dreptul salariaților la primă de Paște și C în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Rezultă deci că există elementele necesare pentru a determina drepturile salariale solicitate de reclamanți și acordate de instanța de fond.
Al doilea motiv de recurs este nefondat.
Conform art.154 alin.1 și art.155 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Salariul de bază reprezintă partea fixă și principală a salariului și în același timp un element de referință în raport de care se calculează celelalte drepturi ale angajaților, iar adaosurile și sporurile formează partea variabilă a salariului și se plătesc numai în raport de performanțele individuale ale fiecărui salariat, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale, etc.
Art.168 alin.1 din prevede pentru reclamanți suplimentarea drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, ceea ce înseamnă că însuși semnatarii acestui contract au recunoscut caracterul de drept salarial al primelor de Paști și
Fiind vorba de drepturi salariale, în mod corect instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 litera c din Codul muncii, care instituie un termen de prescripție de trei ani pentru acțiunile privind plata unor drepturi salariale neacordate, fără a distinge între drepturile salariale cuprinse în contractul individual de muncă și cele cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Într-un cât art.283 alin.1 litera c instituie un termen special de prescripție în cazul acțiunilor având ca obiect plata unor drepturi salariale, rezultă că termenul de prescripție de 6 luni reglementat de art.283 alin.1 litera e se aplică în cazul nerespectării unor clauze din contractul colectiv de muncă, altele decât cele referitoare la salarii.
Al treilea motiv de recurs este nefondat.
Este adevărat că, potrivit art.168 alin.1 din, cu minim 15 zile înainte de Paști sau de C vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Pe de altă parte același articol arată că beneficiarii drepturilor salariale suplimentare sunt salariații, ceea ce înseamnă că este vorba despre toți salariații, tuturor acestora fiindu-le opozabil din momentul înregistrării acestuia.
Așadar, dreptul la primele de C și de Paști s-a născut pentru reclamanți odată cu înscrierea acestui drept în, iar pârâta nu poate invoca neparcurgerea procedurii prealabile a negocierii, deoarece și-ar invoca propria culpă.
Instanța remarcă de altfel o contradicție între susținerea pârâtei din cel de-al doilea motiv de recurs privind prescripția acțiunii și susținerea din acest motiv privind prematuritatea acesteia.
Al patrulea motiv de recurs este nefondat.
În mod corect Tribunalul Argeșa apreciat că o expertiză contabilă nu este utilă în cauză, deoarece, chiar și în situația în care s-ar fi stabilit că salariul de bază al reclamanților încasat în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 ar fi mai mare decât salariul de bază negociat pentru anii respectivi, nu s-ar putea concluziona de unde provine această mărire, respectiv că aceasta ar reprezenta tocmai suplimentarea salarială de Paști și C, așa cum pretinde recurenta.
Curtea apreciază că faptul includerii acestor prime în salariul de bază pentru perioada 2004 - 2007 nu putea fi dovedit decât prin dispozițiile cuprinse în Contractele colective sau individuale de muncă al reclamanților.
Din acest punct de vedere, curtea constată că în Contractele colective de muncă pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007, art.168 alin.2 cuprinde aceeași mențiune în sensul că "în anul 2003" suplimentările salariale pentru Paște și C au fost introduse în salariul de bază. Această formulare este neechivocă, astfel că textul nu poate fi interpretat în sensul că suplimentarea ar fi inclusă "din anul 2003".
În altă ordine de idei, recurentul susține că art.168 alin.2 al a fost interpretat de comisia paritară în sensul că suplimentările salariale de Paște și C au fost introduse în salariul de bază nu doar în anul 2003, ci începând cu anul 2003.
Înscrisul intitulat "notă asupra precizării situației primelor de paște și C prevăzute în art.168 din CCM al nu respectă însă dispozițiile art.244 din Codul muncii și art.31 din Legea nr.130/1996, texte de lege potrivit cărora lauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, iar modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Interpretarea dată prin acest act adițional, după încetarea efectelor contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2007 este lipsită de eficiență și nu-și produce efecte decât pe viitor, fără să afecteze drepturile cuvenite reclamanților pe perioada 2004-2007.
Mai mult, chiar și în situația în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plății lor de către angajator.
nu se regăsește în veniturile salariale ale reclamanților, așa cum sunt evidențiate în carnetele de muncă, știut fiind că includerea acesteia în salariul de bază determină o creștere considerabilă a salariului brut (toate sporurile aplicându-se la această bază mărită) și, pe cale de consecință, a salariului net, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, Curtea apreciază că această interpretare invocată de recurentă ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.4 Codul muncii.
În aceste condiții, curtea apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de fond în sensul că prima de Paște și de Caf ost inclusă în salariul de bază numai în anul 2003, iar nu și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007, așa cum greșit a susținut pârâta.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 cod procedură civilă și art.291 Codul muncii, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr.654/CM din 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
2 ex/23.10.2008.
Jud. fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
