Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 63/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 63/R/2008 | |
Ședința publică din 14 ianuarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu | - - |
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Antoaneta | --- - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul R împotriva sentinței civile nr. 591/F din 25 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița - N în dosarul nr-, privind și pe pârâta RO având ca obiect calcul drepturi salariale.
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din 10 ianuarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr. 591/F din 25 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul R, împotriva pârâtei SC B RO SRL și în consecință, pârâta a fost obligată la plata contravalorii a 20 tichete de masă aferente lunii ianuarie 2007, reprezentând dreptul de alocație individuală de hrană.
S-a respins ca fiind prescris dreptul la acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a clauzelor din CCM valabil până în 9 martie 2007 și a din 9 martie 2007 referitoare la criteriile de repartizare a tichetelor de masă cuprinse în art. 53;
S-a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul Raf ost angajat al unității pârâte până în data de 28 februarie 2007, când a demisionat așa cum rezultă din cererea înaintată pârâtei cu nr. 1852 din 1 martie 2007.
În data de 10 ianuarie 2007 înregistrat o absență nemotivată așa cum rezultă din fișa de prezență, motiv pentru care i s-a întocmit formular disciplinar prin care i s-au reținut tichetele de masă pe luna ianuarie conform procedurii de acordare.
Instanța a constatat că deși angajatorul a prevăzut în CCM criteriile de acordare a tichetelor de masă potrivit Legii nr. 142/1998 și a Normelor metodologice de acordare, acesta a stabilit criterii nelegale și discriminatorii. Criteriile sunt nelegale datorită faptului că nu a respectat în primul rând modul de acordare a acestora prev. la art. 5 din lege, care stipulează că angajatorul distribuie salariaților tichete de masă lunar în ultima decadă a fiecărei luni pentru luna următoare. Ori, potrivit prevederilor art. 23 din CCM la nivel de unitate, alin. ultim, angajatorul se obligă să distribuie tichete de masă până în data de 25 lunii în curs fiind aferente a lunii anterioare. Prin aplicarea acestui criteriu de acordare, angajatorul a încălcat prevederile art. 6 din lege cu privire la utilizarea tichetelor de masă. De asemenea angajatorul a extins criteriile de selecție privind acordarea tichetelor de masă în afara prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c din normele metodologice de acordare, care dă posibilitatea angajatorului ca împreună cu reprezentanții sindicatului să stabilească salariații care primesc tichete de masă, ținând seama de condițiile concrete de lucru în care își desfășoară activitatea unele categorii de salariați, de criteriile socio-profesionale și de alte elemente specifice activității, stabilind criterii sancționatoare condiționând acordarea lor ca măsură de sancționare.
S-a reținut că este reală susținerea pârâtei cu nu este obligată să acorde tichete de masă însă dacă le acordă nu poate stabili alte criterii de acordare decât cele legale.
Normele metodologice stipulează expres la art. 11 modul de acordare a tichetelor de masă condiționând aceasta doar de prezența salariatului la lucru și de numărul de zile lucrătoare în fiecare lună.
Criteriile stabilite de angajator deși acesta susține că sunt simple și clare încalcă prevederile art. 1 lit. i și art. 6 lit. c din Legea nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. De asemenea potrivit art. 38 din Codul muncii, prevederile art. 23 din CCM cu privire la acordarea tichetelor de masă sunt nule de drept întrucât salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege și nici la ridicarea acestora.
Susținerea pârâtei potrivit căreia tichetele de masă nu reprezintă un drept de natură salarială ci o bonificație nu a fost reținută întrucât potrivit prevederilor din Titlul IV al Codului muncii privind salarizarea pentru munca prestată în baza unui contract de muncă salariatul are dreptul la un salariu exprimat în bani iar art. 155 prevede că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile sporurile și alte adaosuri.
Art. 160 și 161 stabilesc că o parte din salariu poate fi plătit în natură dacă este prevăzut în CCM. Așadar, tichetele de masă, sunt un drept prevăzut de lege care se acordă salariatului iar potrivit dispozițiilor art.283 lit. c din Codul muncii, acesta poate fi solicitat în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului, astfel că instanța a admis capătul de cerere privind plata contravalorii a 20 tichete de masă reclamantului, aferente lunii ianuarie 2007 cuvenite și neacordate ca fiind întemeiat
Totodată instanța în temeiul art. 283 lit. a din Codul munciia respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulității din CCM a prevederilor art. 23 privind stabilirea și acordarea tichetelor de masă motivat de faptul că CCM a încetat în data de 9 martie 2007 odată cu înregistrarea noului CCM pe anul 2007 iar cererea reclamantului a fost introdusă în data de 3 mai 2007.
Cum art. 283 din Codul muncii prevede că clauzele unui contract de muncă pot fi contestate pe toată durata existenței lui, instanța a respins ca fiind prescris dreptul la acțiune pentru acest capăt de cerere. În ceea ce privește cererea reclamantului privind constatarea nulității clauzelor privind acordarea tichetelor de masă din valabil din 9 martie 2007 instanța a respins-o ca fiind lipsită de interes.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta RO B, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind obligarea pârâtei la acordarea reclamantului a contravalorii a 20 tichete de masă reprezentând dreptul de alocație individuală de hrană aferente lunii ianuarie 2007.
În motivele de recurs arată cu privire la capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă aferente lunii februarie 2007, că instanța de fond a încălcat legea, respectiv legea părților.
Instanța de fond a constatat și menținut valabilitatea art. 23 CCM 2006, respingând ca prescris dreptul la acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a clauzelor din CCM valabil până în 9.03.2007, astfel că în contradicție cu însăși statuarea sa a stabilit că legea părților, deși valabilă și nelovită de nulitate, nu este "aplicabilă".
Angajatorul nu a acordat angajaților un drept pur și simplu, ci un drept afectat de modalități, respectiv de anumite condiții suspensive. Dreptul angajatului nu s-a născut la momentul inserării lui în CCM ci la momentul îndeplinirii condițiilor suspensive.
Arată că angajatorul împreună cu reprezentanții sindicatului pot prevedea salariații care primesc tichete de masă ținând seama și "de alte elemente specifice activității". Criteriile cuprinse în art. 23 din CCM 2006 și reluate integral în 2007 se referă la absența nemotivată de la serviciu, nerespectarea atribuțiilor de serviciu ce constituie abatere disciplinară, aflarea în concedii medicale ce sunt suspecte a fi acordate nejustificat. Toate criteriile se bazează pe acțiuni culpabile ale angajaților, des întâlnite în practică și de natură a perturba activitatea societății: neprezentarea nejustificată la serviciu, nerespectarea atribuțiilor de serviciu, încercarea de a găsi justificări nelegale pentru lipsa de la serviciu. Caracterul "sancționator", inadmisibil (dublă sancționare pentru o singură faptă) al acestui criteriu de selecție este nejustificat invocat de instanța fondului.
Arată că la înțelegere cu sindicatul, societatea a încercat să nu sancționeze material faptele culpabile legate de lipsa nemotivată de la serviciu și nerespectarea atribuțiilor de serviciu, ci să stimuleze prezența la serviciu și îndeplinirea sarcinilor de serviciu, prin acordarea de tichete de masă angajaților cu comportament corespunzător pe perioada determinată prin lege de o lună. Conform legii (art. 5 din Legea nr. 142/98) tichetele de masă se distribuie lunar, ca pachet, acordarea tichetelor de masă nefiind zilnică (zilnic se pot acorda maxim 2 tichete, lunar nu se pot acorda mai multe tichete decât numărul de zile efectiv lucrate). Astfel, lunar, respectiv în luna ianuarie 2007 angajatul R, prin fapta sa culpabilă, nu s-a aflat în aceeași postură ca și ceilalți angajați ai societății care și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, astfel că, nefiind în aceeași situație, nu a fost discriminat prin neacordarea tichetelor de masă pe luna respectivă: pur și simplu el nu a îndeplinit condiția suspensivă specifică activității societății, astfel că din culpa sa proprie dreptul care reprezenta o posibilitate pentru el nu a putut să-i fie acordat.
Referitor la invocarea argumentului nelegalității pentru acordarea ulterioară a tichetelor de masă, și nu în avans cum pretind dispozițiile art. 5 alin. 1 din lege, arată că această dispoziție din finalul clauzei incriminate este discutabilă, dar discuția este generată de contradictorialitatea textului de lege: pe de o parte, angajatorul trebuie să acorde tichetele de masă în avans, pe de altă parte (art. 6 alin. 1) angajatorul poate acorda un număr de tichete maxim egal cu numărul de zile în care salariatul este prezent în unitate. Cum încă nu s-a descoperit nici o modalitate concretă de a stabili cu certitudine fapte ce se vor întâmpla în viitor (în câte din zilele lucrătoare din luna viitoare angajatul se va prezenta la unitate), art. 5 alin. 1 din lege este inaplicabil pe considerente de natură logică. În spiritul întregii legi nu este dispoziția din art. 5 alin. 1, ci cea din art. 6 alin. 1, întrucât pe considerente de evitare a evaziunii fiscale legea este strictă sub aspectul numărului maxim de tichete ce pot fi acordate.
În sfârșit arată că toți angajații care, în lipsa unei culpe proprii ce nu poate fi invocată în favoarea lor, sunt în aceeași situație, sunt tratați identic, astfel că nu poate fi vorba de discriminare, iar pentru cei care din culpa lor proprie se pun într-o altă situație, nu se poate susține cu temei că avem de-a face cu o dublă sancționare disciplinară, ci pur și simplu cu o excepție de neexecutare culpabilă a contractului de către angajat, astfel că apreciază că instanța fondului a pronunțat o soluție netemeinică și nelegală recursul fiind întemeiat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul sub următoarele aspecte și pentru considerentele expuse în continuare:
Stabilirea modalității de acordare a tichetelor de masă era reglementată la nivelul unității în luna ianuarie 2007 de contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul de unitate și valabil până la 09.03.2007.
În acest sens, art. 23 din CCM prevede, printre alte criterii, că angajații nu beneficiază de acordarea tichetelor de masă în luna în care au înregistrat absențe nemotivate, acesta fiind temeiul refuzului pârâtei de a-i acorda reclamantului tichetele de masă în luna ianuarie.
Controlul legalității acestei clauze și a conformității sale cu dispozițiile legale edictate de Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, precum și cu principiul interdicției renunțării salariatului la drepturile recunoscute prin lege (art. 38 Codul muncii ) semnifică o analiză a fondului raporturilor juridice generate de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, care, însă, este împiedicat de soluția dată de prima instanță cererii de constatare a nulității art. 23 din CCM.
Astfel, din moment ce această cerere a fost respinsă ca prescrisă, soluție care nefăcând obiectul recursului, are caracter irevocabil, contractul colectiv de muncă menționat se bucură, ca orice alt act juridic, de prezumție de legalitate și valabilitate, inclusiv cu privire la art. 23.
Prin urmare, prima instanță nu putea analiza legalitatea art. 23 din CCM pe calea excepției nulității absolute, în măsura în care, nici pe cale principală, prin intermediul unei cereri distincte, expres formulată în acest sens, nu are posibilitatea cenzurării conținutului clauzei menționate.
Acceptarea ideii contrare ar semnifica atât eludarea dispozițiilor imperative edictate de art. 283 alin. 1 lit. d Codul muncii, care, prin derogare de la regimul juridic al nulității absolute consacră regula prescriptibilității acțiunii, cât și îndepărtarea de intenția legiuitorului de a asigura securitatea circuitului civil prin stabilirea unor termene imperative.
Consecința respingerii ca prescrisă a cererii de constatare a nulității absolute a art. 23 din CCM este că mijlocul de apărare formulat de pârâtă și care se bazează pe această normă nu mai poate fi repus în discuție pe cale incidentală în cadrul unui capăt de cerere distinct, care, deși nu este prescris implică în mod necesar și reținerea temeiului legal criticat prin capătul de cerere respins ca prescris.
Prin urmare, Curtea constată că cererii reclamantului de acordare a contravalorii a 17 tichete de masă i se opune impedimentul unei absențe a sale de la serviciu în luna ianuarie, aspect de altfel necontestat de părți, ceea ce, prin prisma imposibilității constatării nulității acestei clauze, conduce la soluția de respingere a acestei cereri.
Sub acest aspect, Curtea de Apel, constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ. va admite în parte recursul, va modifica parțial hotărârea conform art.312 alin.3 pr.civ. în sensul respingerii ca nefondate a cererii reclamantului de acordare a celor 17 tichete de masă.
În ce privește cheltuielile de judecată, Curtea reține că pârâta a făcut dovada efectuării acestora în fața primei instanțe (fila 57).
Având în vedere că acțiunea reclamantului a fost respinsă, Curtea, în baza art. 274-276.pr.civ. va obliga reclamantul să plătească pârâtei suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate de voturi:
Admite recursul declarat de pârâta RO împotriva sentinței civile nr. 591/F din 25.06.2007 a Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtei la acordarea către reclamant a contravalorii a 20 de tichete de masă aferente lunii ianuarie 2007 și obligă reclamantul R să plătească pârâtei RO suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în prima instanță.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Antoaneta
- - --- - -- -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 18.01.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Bistrița -
OPINIE SEPARATĂ
Considerăm că recursul pârâtei SC. System B SRL trebuia respins pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a clauzei din contractul colectiv de muncă aferent anului 2007 prevăzută de art. 23. În mod corect a fost respinsă ca prescrisă această cerere, deoarece potrivit art. 283., clauzele unui contract colectiv de muncă pot fi contestate pe durata existenței lui, iar prezenta acțiune a fost înregistrată după ce acest contract colectiv nu mai era în ființă. Chiar dacă, contractul nu mai este în ființă, este posibil ca efectele juridice ale unor clauze contractuale să continue să-și producă efecte după încetarea existenței acestuia. Apreciem că în asemenea situații pot fi contestate în justiție efectele juridice respective, dacă acestea sunt contrare drepturilor și intereselor legitime ale persoanei respective.
Așadar deși nu a fost analizată pe cale principală nulitatea art. 23 din CCM, acordarea tichetelor de masă solicitate de reclamant aferente lunii ianuarie este corect soluționată de tribunal. Tichetele de masă sunt o componentă a drepturilor salariale și acestea pot fi solicitate potrivit art. 283 lit. c în termenul general de prescripție de 3 ani.
Nulitatea clauzei menționată în art. 23 CCM nu poate fi analizată pe cale principală, însă în analizarea cererii reclamantului vizând acordarea tichetelor de masă într-o asemenea situație, se aplică prin analogie dispozițiile art. 4. 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevede că legalitatea unui act administrativ poate fi cercetată oricând, din oficiu sau la cererea părții interesate. Respingerea cererii de constatarea nulității absolute, ca prescrisă nu presupune că nu mai poate fi pusă în discuție, pe cale incidentă, legalitatea acesteia, dacă aceea clauză produce efecte după încetarea contractului colectiv de muncă, pentru considerentele arătate. O altă consecință a invocării faptului că este prescrisă constatarea nulității unei clauze din contractul colectiv de muncă ar fi extinderea efectelor prescripției prevăzute de art. 283 lit. d și pentru drepturile salariale, care nu a fost avută în vedere de către legiuitor.
JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș Antoaneta
- -
Red.CAT/dact.CG
2ex.la data de 05.02.2008
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Antoaneta
