Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 64/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 64/R/2010
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1120 din 27 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta intimată MB. în calitate de reprezentant al reclamanților A și pe pârâtul intimat TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect calcul drepturi salariale.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2010, încheiere care face parte din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1120 din 27 aprilie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CLUJ, s-a admis acțiunea formulată de către reclamanții MB. A, MB., () -, -, -, -, -, -, G, G, G, () -, -, (), în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință pârâții de rând 1 și 2, au fost obligați în solidar, la plata actualizată la zi în raport de indicele de inflație, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 16.04.2008 și până la zi, precum și să acorde lunar acest spor, în continuare.
Pârâții de rând 1 și 2 au fost obligați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților.
Pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a fost obligat să pună la dispoziția pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, fondurile necesare efectuării plăților.
S-a luat act de renunțare la judecarea acțiunii formulate de reclamanții și.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin Sentința civilă nr. 674/15.04.2008 s-a admis cererea reclamanților, iar pârâții de rd.l și 2 au fost obligați să le acorde acestora plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pe perioada 09.04.2004-15.04.2008, respectiv perioada 11.03.2005-15.04.2008.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere faptul că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1990 republicată nu au fost abrogate expres sau implicit ca și faptul că prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțate în dosar nr. 5/2008 acest drept a fost recunoscut magistraților și personalului auxiliar de specialitate și după intrarea în vigoare a OUG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001, decizie care conform art. 329 alin.3 Cod Procedură Civilă este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Înainte de a examina pe fond acțiunea formulată, instanța s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de către pârâtul Ministerul Justiției si Libertăților, reținând că excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond, peremtorie și absolută. Pentru a exista putere de lucru judecat trebuie să fie îndeplinită tripla identitate: de părți, de obiect si de cauză. Identitatea de obiect poate fi totală dar și parțială însă această instituție se limitează numai la acele probleme litigioase care au format obiectul pricinii și care au fost rezolvate prin dispozitivul hotărârii.
După cum se poate constata prin prezenta acțiune, reclamanții solicită recunoașterea dreptului la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data de 16.04.2008 și până la zi, precum și acordarea acestuia în continuare, iar în acțiunea soluționată prin Sentința civilă nr. 674/2008, aceștia au solicitat acordarea acestui spor până la data de 15.04.2008, fiind vorba despre o altă perioadă.
Privitor la acordarea drepturilor salariale solicitate de către reclamanți, Ministerul Justiției și Libertăților a emis Ordinul nr. 768/C/04.03.2009 prin care arată că începând cu data de 01.03.2009, judecătorii instanțelor judecătorești beneficiază de un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația de încadrare brută lunară. Acest ordin a fost emis având în vedere cele dispuse prin Decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secțiile Unite cu privire la recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin Ordinul nr. 1165/C/09.04.2009 al Ministrului Justiției și Libertăților, drepturile salariale recunoscute, anterior menționate, urmau să se acorde doar magistraților care dețin hotărâri judecătorești prin care li se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare". Din analiza prevederilor acestui ordin rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate la data emiterii acestuia și după această dată prin care se acordă aceste drepturi "pentru viitor" sau "în continuare" vor fi puse în executare doar de la momentul "pronunțării", neputându-se pune problema recalculării drepturilor cuvenite pentru intervalul 01.03.2009 și data pronunțării. Prevederi asemănătoare cuprind și Ordinele nr. 1167/2009 și nr. 1168/2009.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin.l si 4 din Codul Muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament, angajatorul fiind obligat să nu dispună măsuri având ca efect neacordarea, restrângerea sau înlăturarea unor drepturi prevăzute în legislația muncii sau rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.
Drepturile reclamanților au fost prevăzute de normele legale anterior menționate și constituind o obligație legală neacordarea acestora prin motivarea lipsei sintagmelor "pentru viitor" și "în continuare", din hotărârile judecătorești pronunțate tocmai pentru a se aplica prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată constituie un abuz.
Pe de altă parte, din conținutul dispozitivului sentinței anterior menționate, respectiv Sentința civilă nr.674/15.04.2008, rezultă că pârâta Curtea de APEL CLUJa fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților situație în care instanța a considerat că acest drept este în ființă, și ca atare, reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de acesta în continuare câtă vreme nu există o dispoziție contrară.
Întârzierea nejustificată a drepturilor salariale stabilite și recunoscute angajatului poate determina obligarea angajatorului la daune interese pentru repararea prejudiciului, conform prevederilor art. 161 alin.4 din Codul Muncii.
În contextul celor mai sus arătate, trebuie pusă în discuție și problema posibilității anulării unor acte administrative emise de către o autoritate publică nelegal chiar de către aceasta. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.6 din Legea nr. 554/2004, o astfel de entitate poate solicita instanței constatarea nulității acestuia în situația în care nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. Ne aflăm în situația aceasta privind efectele Ordinului nr. 768/C/04.03.2009 emis de către Ministerul Justiției și Libertăților câtă vreme sumele cuvenite reclamanților au fost calculate și virate ordonatorilor secundari și terțiari de credite, pentru ca apoi să fie retrimise ordonatorului principal de credite.
De altfel, Curtea de Apel București prin Sentința civilă nr. 1750/24.04.2009 a suspendat executarea Ordinului nr. 1163/C/2009 și nr. 1165/C/2009 emise de către pârâtul de rd.II până la pronunțarea instanței de fond.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, deși acesta nu a formulat întâmpinare, instanța a constatat că acesta are calitate procesuale pasivă deoarece potrivit dispozițiilor art.2 din OG nr. 2/2002 ca și ordonator principal de credite, are obligația să ia toate măsurile care se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii ale celorlalte instituții publice finanțate de la bugetul de stat și instituțiilor din subordine pentru efectuarea plății sumele stabilite prin titluri executorii.
Față de cele ce preced, instanța în temeiul art. 283 și urm. din Codul Munciia admis acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CURTEA DE APEL CLUJ.
Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulate împotriva acestui pârât.
În motivarea recursului a arătat că în conformitate cu Legea finanțelor publice nr.500/2002, rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine Guvernului și respectiv parlamentului. Potrivit art.20 și 21 din aceeași lege Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de ordonator de credite și este în imposibilitate de a modifica sau elabora un proiect al bugetului de stat în lipsa proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Obligarea Ministerului Finanțelor Publice să includă într-o rectificare a bugetului pe anul 2009 fondurile necesare achitării sumelor solicitate este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie să fie propuse de către ordonatorii principali de credite.
Arată că acordarea drepturilor salariale solicitate ar echivala cu stabilirea de către instanță a altor drepturi salariale decât cele prevăzute de lege.
Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței.
În motivare arată că pronunțând această sentință, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare, acordând sporul de 50% începând cu data de 08.05.2008 instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
Art.47 din Legea nr.50/1996 prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, însă acest articol a fost abrogat prin art.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, în consecință acest spor nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
Curtea de APEL CLUJ, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii în sensul neacordării sporului de risc pentru persoanele care nu au calitate de personal auxiliar de specialitate sau nu mai activează în cadrul instanțelor judecătorești.
Astfel, a fost încadrată ca grefier statistician la 01.06.2008, și-a încetat activitatea prin pensionare la 16.09.2008;, și sunt funcționari publici, iar, și G sunt încadrați în categoria personalului contractual.
Analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, Curtea deliberând reține următoarele:
1. Cu privire la recursurile formulate de Ministerul Justiției și Curtea de APEL CLUJ, se reține că prin decizia civilă nr. 1108R/2009 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ la data de 30 aprilie, s-au admis în parte recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ȘI MINISTERUL JUSTIȚIEI și în întregime recursul declarat de reclamanții, - -, și intervenienții și alții împotriva sentinței civile nr. 667 din 15.04.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanții, -, și pentru perioada 01.11.2000 -08.06.2004.
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, -, -, B, A, N, LINDA, pentru perioada 01.11.2000 - 12.09.2004.
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, MB. A, AN, MB., -, A, MB., I, -, -, -, A, G, G și pentru perioada 01.11.2000- 13.09.2004.
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, -, A, A, I, CERAT AN, și pentru perioada 01.11.2000- 17.09.2004.
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, - MB., TARȚA., -, MB. pentru perioada 01.11.2000- 26.09.2004.
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, A, și pentru perioada 01.11.2000- 01.10.2004.
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, -, -, MB. MB., pentru perioada 01.11.2000- 11.10.2004.
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de intervenientul pentru perioada 01.11.2000- 01.04.2005.
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienta pentru perioada 01.11.2000- 01.08.2002.
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, și pentru perioada 01.11.2000-18.03.2005.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de intervenienții, A pentru perioada anterioară datei de 01.07.2008,.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de intervenienții G, G, și pentru perioada anterioară datei de 01.01.2005.
Au fost obligați pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor în favoarea reclamanților și intervenienților care și-au continuat activitatea și după data de 15.04.2008.
Față de cele ce preced, reținând incidența în cauză a triplei identități de părți, obiect și cauză,în temeiul art. 163.pr.civlă Curtea urmează a admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și în consecință va respinge acțiunea formulată de reclamanții, - (FOSTĂ ), MB. MB., G, VU, G, A, -, -, (ACTUAL ), -, CA, AN, -, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR.
Așa cum rezultă din tabelul reclamanților prezentului dosar, reclamanții, -, sunt încadrați în calitate de funcționari publici.
Se știe însă că potrivit dispozițiilor art. 4 pct 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, raporturile de serviciu al acestei categorii de persoane se și se exercită pe baza actului administrativ de numire emis în condițiile legii, situație în care, potrivit art. 109 din aceeași lege, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
În consecință, față de cele de mai sus, cererea formulată de aceștia va fi trimisă spre rejudecare Tribunalului Cluj, în complet de contencios administrativ.
Curtea reține că recursul formulat de Curtea de APEL CLUJ este de asemenea fondat în privința reclamanților și
Astfel, aceștia având calitatea de personal contractual trebuie reținut că ei nu fac parte din categoriile profesionale expres și limitativ vizate de decizia ÎCCJ. Salarizarea acestora este reglementată direct și limitativ de OG nr. 8/2007, prin indicarea expresă în anexele acestui act normativ a drepturilor salariale cuvenite acestora, este evident că aceștia nu sunt îndreptățiți la a li se acorda sporul astfel că sub acest aspect, acțiunea acestora se impune a fi respinsă.
De fapt, în susținerea celor de mai sus, prin chiar considerentele deciziei dată în interesul legii în care se arată că de fapt intenția legiuitorului, când a instituit sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prin Legea 50/1996, a fost de a recompensa efortul intelectual și consumul psihic iminent actului de justiție, care impun personalului implicat efectiv în activitatea de judecată și urmărire penală, atribuții, obligații și restricții specifice.
Cum activitatea categoriei de personal din care fac parte reclamanții arătați mai sus este străină obligațiilor menționate anterior, evident că nu se impune acordarea acestui spor, care este corelativ actului efectiv de justiție.
În ceea ce privește însă fondul cauzei raportat la reclamantele și, Curtea reține că pretențiile acestora sunt întemeiate pentru perioada ulterioară datei de 09.05.2008 și respectiv 01.06.2008, motivele de recurs fiind nefondate sub acest aspect.
În mod greșit susține recurenta Ministerul Justiției că dispozițiile Deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt aplicabile doar pentru perioada 01 octombrie 2000 - 03. februarie 2007, atâta vreme cât din considerentele deciziei invocate nu se desprinde în nici un fel concluzia recurentei că această dispoziție ar fi limitată în timp Dimpotrivă, efectele acesteia se produc în timp până la intervenția legiuitorului în materia salarizării personalului din justiție, lucru care nu s-a întâmplat până la data introducerii acțiunii. Daca concluzia recurentei ar fi fost corectă, acest lucru ar fi fost menționat chiar în cuprinsul deciziei în interesul legii, aceasta fiind ulterioară adoptării actelor normative indicate de recurentă. Este astfel evident că la pronunțarea decizie în interesul legii că au fost apreciate toate normele incidente și existente de la data publicării nr.OG 83/2000 și până la data pronunțării deciziei nr. XXI din 10.03.2008. De fapt, prin această decizie nu s-a făcut altceva, decât că s-a dat o interpretare a unei dispozițiuni legale și nu o "legiferare" și cum normele și actele de interpretare a unei dispozițiuni legale își produc efectele, de la data intrării în vigoare și cât timp ea este în vigoare, este lesne de înțeles că reclamanții și intervenienții ce fac parte din categoriile vizate de decizia dată în interesul legii, sunt îndreptățiți și în continuare la a li se plăti sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar, până la abrogarea dispoziției legale care a instituit acest spor sau pierderea calității vizată de decizie.
Prin urmare, Curtea constată că susținerile recurenților referitoare la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementa dreptul salarial pretins contravin deciziei menționate, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, motiv pentru care sunt apreciate ca neîntemeiate.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 4 se reține că prima instanță a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni, pe care era obligată să o judece, în caz contrar fiind culpabilă de denegare de dreptate, conform art.3 civ. care prevede că "judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca fiind culpabil de denegare de dreptate".
În speță, prima instanță nu a legiferat și nu a stabilit pentru reclamante drepturi care nu ar fi fost legiferate, ci doar a ținut seama de decizia nr.XXI din 2008 ÎCCJ și de prevederile art.329 alin. (3) pr.civ. în caz contrar judecătorii riscând să nu respecte disciplina jurisdicțională.
2. Recursul Ministerului Finanțelor
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice curtea reține că art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din nr.HG 34/2009 privind organizarea și funcționara Ministerului Finanțelor Publice (dispoziție care este similară cu reglementarea anterioară din nr.HG 386/2007) "elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Public, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Mai arată recurentul Ministerului Finanțelor Publice că în mod greșit instanța își motivează hotărârea pe prevederile Deciziei în interesul legii nr. XXI/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție deoarece Curtea Constituțională prin Decizia nr. 838/2009 a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, reținând că în exercitarea atribuției prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Curtea constată că acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece chiar Curtea Constituțională prin Decizia nr. 838/2009 reține că:
"În cauza de față, sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
De altfel, Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale, care sunt expres și limitativ prevăzute de <LLNK 11992 47 11 212 146 48>art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, aceasta asigură, pe calea controlului de constituționalitate, supremația Constituției în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (Decizia nr. 988 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 24 noiembrie 2008).
Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor". Efectul ex nunc al actelor Curții constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept.
Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională."
Prin urmare, acest motiv de recurs în loc să constituie o critică este în fapt un argument în favoarea admiterii acțiunii și pentru respingerea recursurilor deoarece decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, acestea rămânând să producă efecte obligatorii în continuare.
În consecință, față de ansamblul considerentelor de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 304 raportat la art. 312.pr.civilă, Curtea va respinge recursul formulat de Ministerul Finanțelor și va admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR ȘI CURTEA DE APEL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 1120 din 27 aprilie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va casa în parte conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR ȘI CURTEA DE APEL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 1120 din 27 aprilie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în parte în sensul că:
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanții, - (FOSTĂ ), MB. MB., G, VU, G, A, -, -, (ACTUAL ), -, CA, AN, -, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR.
Trimite cererea formulată de, -, și competentă soluționare cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj în complet de contencios administrativ.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții și G în contradictoriu cu aceiași pârâți.
Obligă pârâții de rândul 1 și 2 la plata actualizată în raport de indicele de inflație în favoarea reclamantei a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.06.2008 și până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009.
Obligă pârâții de rândul 1 și 2 la plata actualizată în raport de indicele de inflație în favoarea reclamantei a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 09.05.2008 și până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, consecutiv admiterii excepției autorității de lucru judecat.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate, care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red./dact.
5 ex./12.02.2010
Jud.primă instanță: /
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Cristina
