Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 648/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6229/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.648R
Ședința publică din data de 05.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta, împotriva sentinței civile nr.1087 din 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "calcul drepturi salariale".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul, prin avocat cu împuternicire avocațială nr.225/2009 la fila 14 dosar, lipsă fiind recurenta
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta a depus la dosar la data de 29.01.2010, prin serviciul registratura al acestei secții, concluzii scrise și set acte reprezentând relațiile solicitate prin încheierea de ședință de la termenul anterior.
Având cuvântul, intimatul, prin avocat, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar un set de înscrisuri în fotocopie, respectiv, cererea prin care a solicitat demisia și decizia nr.18/11.06.2007 emisă de
Curtea, deliberând, încuviințează pentru intimat proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală. Depune la dosar concluzii scrise și solicită cheltuieli de judecată conform chitanței atașate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1087 din 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC SA Z, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului orele lucrate în zilele de repaus săptămânal (sâmbăta și duminică), sărbători legale și religioase pentru perioada 15.05.2006-7.07.2007, respectiv, suma de 2.515 lei, indemnizația de concediu legal de odihnă cuvenit pe anii 2006 și 2007 - 348 lei net, precum și, la restituirea către reclamant a drepturilor salariale reținute pe lunile aprilie și mai 2007, în sumă de 214 lei, s-a constatat că, perioada 15.05.2006-15.06.2006, constituie vechime în muncă a reclamantului desfășurată în cadrul societății pârâte SC SA Z, pe care o obligă la plata tuturor contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale -CASS, CAS, șomaj pe această perioadă, precum și, la completarea carnetului de muncă, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 500 lei reprezentând garanția materială constituită și reținută în baza Legii nr.22/1969 și a fost respinsă, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâta SC SA
Prin aceeași sentință a fost obligat reclamantul să plătească în contul Biroului Local de Expertize Judiciare tehnice și Contabile T suma de 200 lei, reprezentând diferență onorariu expert - și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, reclamantul a fost angajat al societății pârâte SC SA Z, începând cu data de 15.05.2006, ca muncitor calificat, până la 15.06.2006, iar de la această dată a îndeplinit funcția de lucrător comercial potrivit contractului individual de muncă nr.5320/15.06.2006, până la data de 07.07.2007, când prin decizia nr.18 din 11.06.2007 emisă de către pârâtă i s-a desfăcut contractul de muncă.
S-a constatat referitor la cererile reclamantului de plată a orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale și religioase și plata indemnizației concediului legal de odihnă cuvenită pe anii 2006-2007 că, pârâta a fost de acord să achite reclamantului suma de 2.515 lei reprezentând valoarea netă totală a orelor lucrate în zilele de repaus în perioada 15.05.2006 -.07.07.2007, precum și, suma de 348 lei net indemnizația corespunzătoare zilelor de concediu, sume, cu care reclamantul a fost de acord, astfel cum a precizat la termenul de judecată din data de 15 octombrie 2008, urmând a obliga pârâta la plata acestora potrivit dispozițiilor art.120 și art.141 alin. 4 Codul muncii.
S-a considerat cu privire la drepturile salariale reținute pe lunile aprilie și mai 2007, în cuantum de 214 lei, conform chitanțelor nr.-/14.05.2007, nr.-/26.05.2007 și nr.-/16.06.2007, având în vedere prevederile art.164 alin.1 și 3 Codul muncii potrivit cărora: "Nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă", pârâta a fost obligată la restituirea către reclamant a acestei sume.
S-a avut în vedere că potrivit art.16 Codul muncii se va constata că.perioada 15.05.2006-15.06.2006 constituie vechime în muncă a reclamantului, aspect recunoscut de pârâtă, care va fi obligată potrivit art.7 din Decretul nr.92/1976 la efectuarea mențiunii în carnetul de muncă, precum și, la plata tuturor contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale - CASS, CAS, șomaj pentru această perioadă, potrivit art.40 alin.2 lit.f Codul muncii, nefăcând dovada plății acestora.
S-a apreciat referitor la cererea reconvențională, prin care pârâta - SC SA Zas olicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 7.334,5 lei Ron reprezentând 1/4 din valoarea totală a prejudiciului de 29.338 lei, reprezentând lipsă în gestiune că, potrivit contractului individual de muncă nr.5320/15.06.2006 reclamantul a fost încadrat al societății pârâte în funcția de lucrător comercial.
S-a precizat din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză că, reclamantul nu a avut semnată fișa postului, fiind încălcate de către pârâtă și dispozițiile art.3, capitolul 2 din Legea nr.22/1969, care prevăd că: " poate fi gestionar cel care a împlinit vârsta de 21 ani, a absolvit școala generală sau o școală echivalentă și are cunoștințele necesare pentru a îndeplini această funcție", reclamantul având la data angajării vârsta de 20 de ani și 4 luni, precum și, dispozițiile art. 7, capitolul 2 din aceeași lege, neexistând un aviz scris al celorlalți gestionari, gestiunea fiind încredințată mai multor persoane și că, în majoritatea cazurilor documentelor primare constând în note de intrare-recepție, note de transfer, monetare erau întocmite de gestionara.
Deși, expertul contabil a stabilit că, valoarea prejudiciului creat societății pârâte în perioada 8.08.2006-02.05.2007 se ridică la suma de 29580.32 lei, a precizat că, nu poate face aprecieri asupra cauzelor, care au generat lipsa în gestiune.
De altfel, cum în cauză nu s-a făcut dovada faptei ilicite a reclamantului cauzatoare de prejudiciu, săvârșită cu vinovăție în legătură cu munca sa, se apreciază că, nu poate fi angajată răspunderea patrimonială a acestuia potrivit prevederilor art.270 Codul muncii, și, drept consecință a fost respinsă cererea reconvențională, ca nefondată.
S-a menționat că, s-a obligat reclamantul să plătească în contul Biroului Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile T suma de 200 lei, reprezentând diferență onorariu de expert, întrucât la termenul de judecată din 1.04.2009 i s-a pus în vedere să achite această sumă, obligație pe care nu a îndeplinit-
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta SC SA Z, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9.pr.civ. și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că, hotărârea pronunțată a fost cu aplicarea greșită a legii, deoarece din concluziile de la pct.9 din raportul de expertiză, rezultă că suma stabilită prin calcul de expert în sarcina reclamantului-pârât este de 6.831,11 lei, conform modalității de calcul din anexa Bar aportului de expertiză, iar această concluzie finală a expertizei nu numai că nu este înlăturată în nici I un fel de instanța de fond, dar nici măcar nu se face vreo referire la aceasta, de parcă nici nu ar fi fost formulată.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a făcut nici o referire în motivarea hotărârii, la înscrisurile depuse la dosar de societate, la filele 20-47, din dosar, reprezentând liste de inventariere; proces-verbal de valorificare al inventarierii; decizie de sancționare disciplinară-aplicată tot pentru lipsuri în gestiune; note explicative în care reclamantul-pârât își recunoaște culpa în producerea prejudiciului și își manifestă expres acordul de a repara acest prejudiciu în cotă de, expertiză tehnică judiciară efectuată în altă cauză, mai precis în dosarul penal nr.707/P/2007.
Prin întâmpinarea formulată de intimat, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În susținerea recursului s-au depus, în copie certificate, notele explicative din 25.05.2007, date de intimatul, în cursul cercetării disciplinare, precum și procesul-verbal de inventariere și control a gestiunii din 02.05.2007, încheiat la sediul societății.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
În mod eronat reținând preponderent cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, instanța de fond a concluzionat în sensul că, în cauză, nu s-au făcut dovada faptei ilicite a reclamantului cauzatoare de prejudiciu și săvârșită cu vinovăție în legătură cu munca sa apreciind că nu poate fi angajată răspundă patrimonială a acesteia conform prevederilor art.270 Codul muncii.
Aceasta, deoarece, din înscrisurile depuse la dosar, atât în fața instanței de fond cât și în fașa instanței de recurs reprezentând liste de inventariere, procesul-verbal de valorificare a inventarierii și notele explicative date de către reclamantul-pârât în cursul cercetării disciplinare, rezultă că acesta și-a recunoscut culpa în producerea prejudiciului și și-a manifestat expres acordul de a repara acest prejudiciu în cotă de .
Astfel, prin notele explicative din data de 25.05.2007, date în cursul cercetării disciplinare intimatul a arătat că nu are obiecțiuni față de modul în care s-a desfășurat inventarierea bunurilor societății din 02.05.2007, că este posibil ca lipsa constatată în gestiune să fie cauzată și ca urmare a neglijenței sau modului defectuos în care și-a desfășurat activitatea și că este de acord cu recuperarea pagubei în procent de 25% din suma constatată.
Din aceleași note explicative rezultă că intimatul avea cunoștință de obligațiile ce îi reveneau ca sarcini de serviciu, că documentele contabile primare erau întocmite de către acesta sau de colegii săi ceea ce presupune că-și cunoștea atribuțiile de serviciu și știa că răspunde pentru toate valorile din gestiune, iar cu privire la lista de inventariere din data de 02.05.2007, aceasta poartă și semnătura intimatului, care a semnat fără obiecțiuni.
Se au în vedere, de asemenea, și dispozițiile art.31 din Legea nr.22/1969 potrivit cărora "angajatul care primește, păstrează și eliberează bunuri fără a avea calitatea de gestionar în înțelesul articolului 1 răspunde integral, aplicându-i-se în mod corespunzător prevederile prezentului capitol", precum și faptul că în cadrul cercetării disciplinare s-a procedat la o verificare a documentelor primare a societății, însă nu s-au identificat erori de calcul sau greșeli materiale.
Coroborând înscrisurile mai sus amintite cu probele administrate la instanța de fond, precum și cu dispozițiile art.31 din Legea nr.22/1969, precum și cu răspunsul expertului contabil desemnat în cauză la obiectivul nr.9 al raportului de expertiză contabilă judiciară se constată că, în speță, sunt întrunite condițiile prevăzute de art.270 Codul muncii, în perioada 08.08.2006-02.05.2007, creându-se societății recurente un prejudiciu de 29580.32, din care intimatului îi revine suma de 6831.11 lei, ținând seama de timpul lucrat și salariul realizat de către acesta, vinovăția acestuia constând în modul defectuos în care și-a desfășurat activitatea concretizată prin neîntocmirea la timp și în mod corespunzător a documentelor primare obligatorii ceea ce a dus la crearea lipsei în gestiune.
Pentru toate considerentele arătate, în baza art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, și va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul admiterii cererii reconvenționale și a obligării reclamantului-pârât la plata în favoarea pârâtei reclamantei SC SA, a sumei de 6831,11 lei cu titlu de despăgubiri.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În temeiul art.274 pr.civ. se va respinge, ca neîntemeiată, cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată, în faza recursului, acesta căzând în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat recurenta, împotriva sentinței civile nr.1087 din 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Admite cererea reconvenționale formulată de pârâta-reclamantă SC SA Z, în contradictoriu cu reclamantul-pârât.
Obligă reclamantului-pârât la plata în favoarea pârâtei reclamantei SC SA, a sumei de 6831,11 lei cu titlu de despăgubiri.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată, în faza recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
16.02.2010
Jud. fond.:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Opriș Daniela Elena
