Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 660/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 660/R/2008
Ședința publică din data de 18 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă RO împotriva sentinței civile nr. 582/F din 25 Iunie 2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița -N privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că judecarea cauzei a fost suspendată la două termene de judecată pentru lipsa părților și repusă apoi pe rol la cererea pârâtei respectiv a reclamantului - care prin cererea de redeschidere a dezbaterilor a solicitat și judecarea cauzei în temeiul art. 242 pct. 2.proc.civ.
Curtea reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr.582/25 iunie 2007 Tribunalul Bistrița Na admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC " RO" SRL B, aceasta fiind obligată să acorde reclamantului contravaloarea a 17 tichete de masă, reprezentând dreptul de alocație individuală de hrană, aferente lunii ianuarie 2007.
S-a respins ca fiind prescris dreptul la acțiune pentru constatarea nulității absolute a clauzelor din, valabil până în 9 martie 2007 și ca neîntemeiată cererea reclamantului având ca obiect constatarea nulității clauzelor din din martie 2007 referitoare la criteriile de repartizare a tichetelor de masă, cuprinse în art.53.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că, reclamantul a fost angajatul pârâtei până în data de 30 aprilie 2007, când contractul său individual de muncă a încetat. Societatea pârâtă a prevăzut dreptul angajaților la tichete de masă, clauzele referitoare la acest drept fiind cuprinse până la data de 9 martie 2007 în art.23 al Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate iar după aceea dată, dreptul angajaților de a primi tichete de masă este prevăzut în Regulamentul de Ordine Interioară.
S-a reținut că dreptul de a contesta dispozițiile Contractului colectiv de muncă subzistă în perioada de valabilitate a acestuia, astfel că, acțiunea formulată în aprilie 2007 fost respinsă ca tardivă sub acest aspect.
Cu privire la capătul de acțiune pentru obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă neacordate pentru zilele lucrate în februarie 2007 s-a reținut că, reclamantul în luna respectivă a lucrat 19 zile și a absentat nemotivat o zi (13 februarie 2007), motiv pentru care a fost sancționat cu "avertisment".
În conformitate cu dispozițiile Legii 142/1998 se pot acorda tichete de masă, în limita în care angajatorul dispune de fonduri bănești iar Normele metodologice de aplicare prevăd stabilirea condițiilor de atribuire a tichetelor de către angajator de comun acord cu sindicatele referitor la numărul angajaților care beneficiază de tichete de masă, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care beneficiază de tichete de masă și criteriile de selecție privind stabilirea salariaților care primesc tichete de masă.
A reținut instanța din dispozițiile de mai sus că, angajatorul este îndreptățit să nu acorde tichete de masă pentru toți angajații din societate și că acordarea tichetelor de angajator nu este o obligație ci este lăsată la disponibilitatea angajatorului, în funcție de fondurile bănești de care dispune, dar, o dată ce angajatorul a luat hotărârea de a acorda acele tichete, ceea ce era doar o posibilitate, s-a transformat într-un drept.
În raport de cele de mai sus, instanța a reținut că, reclamantul are un drept recunoscut prin lege ca urmare a deciziei angajatorului iar în cazul în care, angajatorul refuză să-și execute obligația, angajatul poate solicita instanței respectarea acestui drept, retroactiv pentru 3 ani, conform art.283 alin.2 muncii.
În consecință, reținând că apărarea pârâtei (vizând lipsa dreptului reclamantului la tichete de masă pentru luna în care a avut absențe nemotivate) este neîntemeiată, s-a admis acțiunea, în sensul celor arătate în dispozitiv.
Aceasta întrucât criteriul stabilit de pârâtă este neconform Legii 142/1998 și Normelor de aplicare a legii, câtă vreme la acordarea tichetelor de masă trebuie să se țină seama de condițiile concrete de lucru, de criterii socio-profesionale și de alte elemente specifice activității.
Rezultă de altfel din actele dosarului că, reclamantul a beneficiat de dreptul la tichete de masă atât în luna anterioară cât și cea posterioară lunii litigioase, iar neacordarea tichetelor de masă ca sancțiune pentru absențele nemotivate este o măsură ce nu este prevăzută de actele normative.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele aflate la 2-4, s-a arătat în esență că prima instanță a pronunțat hotărârea cu interpretarea greșită a legii. Astfel, nu s-a avut în vedere că legea părților a stabilit criteriile de atribuire a tichetelor de masă, or, contractul colectiv pe unitate este obligatoriu pentru toate părțile semnatare.
Prin contractul colectiv de muncă, angajatorul a înțeles să acorde angajaților un drept afectat de modalități respectiv de anumite condiții suspensive, iar dreptul angajatului se naște la momentul îndeplinirii condițiilor suspensive. În conformitate cu normele legale aplicabile, angajatorul împreună cu reprezentanții sindicatului pot prevedea salariații care primesc tichete de masă ținând seama și "de alte elemente specifice activității" iar absența nemotivată de la serviciu și nerespectarea atribuțiilor de serviciu sunt abateri de natură a prejudicia activitatea întreprinderii.
Caracterul sancționator al neacordării tichetelor de masă este greșit invocat de instanța fondului, raportat la existența concomitentă a răspunderii disciplinare, materiale, civile și penale. Nu se poate reține nici discriminarea, întrucât persoanele nu se află în situații similare, chiar din culpa persoanei care săvârșește o faptă cu implicații sociale asupra celorlalți angajați.
S-a mai arătat că, instanța a reținut nelegala atribuire a tichetelor de masă la sfârșitul perioadei pentru care sunt datorate, contravenind dispozițiilor art.5 alin.1 din Legea 142/1998, dar aceste dispoziții sunt cel puțin interpretabile, având în vedere contradictorialitatea textului respectiv acordarea în avans a tichetelor de masă, dar în raport de nr.de zile lucrate (prezent în unitate), ce nu poate fi prevăzut de angajator.
Aceleași argumente au fost invocate și în susținerea legalității art.53 din /2007.
Recursul nu este întemeiat.
Prima instanță a făcut o justă interpretare a dispozițiilor legale aplicabile. Astfel, s-a avut în vedere că Legea 142/1998 prevede posibilitatea pentru angajator de a acorda salariaților tichete de masă, în măsura în care are posibilități financiare și în limitele prevăzute în acest sens în bugetul propriu. Din momentul în care angajatorul a decis atribuirea tichetelor,salariații au dreptulla această alocație.
De asemenea, legea și normele de aplicare prevăd posibilitatea pentru angajator de a determina nr.de salariați, locurile de muncă pe care aceștia le ocupă, nr. de zile pentru care se acordă tichetele.
Dreptul de selecție prevăzut de lege în favoarea angajatorului nu îl îndreptățește pe acesta să limiteze dreptul angajatului o dată selecționat de a primi tichete de masă, din alte considerente decât cele ce pot fi avute în vedere conform legii.
Din cuprinsul art.6 din Legea 142/1998 rezultă că salariatul poate utiliza lunar, un număr de tichete de masă cel mult egalcu nr. de zile în care este prezent la lucru în unitate.
Acest text nu este în contradicție cu dispozițiile art.5 din aceeași lege, conform cărora angajatorul distribuie salariaților tichete de masă în număr egal cu numărul zilelor lucrătoare din luna următoare, întrucât, dacă articolul 5 prevedeobligația angajatorului de a distribui tichetele de masă,în schimb art.6 prevededreptul salariatului de a utilizatichete de masă numai pentru zilele în care a fost prezent la lucru în unitate.
Întrucât legea nu distinge între cauzele ce determină absența de la lucru (motivate sau nemotivate) nici cel ce pune în aplicare legea sau o interpretează nu poate distinge.
Prin urmare, includerea întrecriteriile de atribuirea tichetelor de masă și a absențelor nemotivate, apare a fi nelegală, așa cum a apreciat și prima instanță.
În consecință, dreptul salariatului de a primi și folosi tichetele de masă în număr egal cu zilele lunii în care a fost prezent la unitate derivă din lege - general obligatorie - într-un stat de drept - astfel că admiterea acțiunii de către prima instanță apare a fi o soluție legală și temeinică.
Sub acest aspect este irelevant faptul că, în contractul colectiv de muncă au fost cuprinse criterii de atribuire a tichetelor de masă în raport și de absențele nemotivate, întrucât aceste criterii sunt mai nefavorabile decât legea general aplicabilă, care îndreptățește pe salariat la tichetele de masă pentru toate zilele lucrate în unitate, evident dacă, angajatorul nu a stabilit de la început un alt număr de zile pentru care se obligă să distribuie tichete de masă, ceea ce însă, nu s-a demonstrat.
În raport de aceste considerente ce le completează pe cele avute în vedere de către prima instanță, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar criticile formulate fiind nefondate, recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC. " RO " SRL împotriva sentinței civile nr. 582 din 25 iunie 2007 Tribunalului Bistrița - N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - --- - -
GREFIER,
Red.GP
Dact./2ex.
23.04.2008
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Marta Carmen Vitos, Adrian
