Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 673/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITE ȘTI
SECȚIA CIVIL, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 673/R-CM
Ședința public din 11 2008
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judector
Judector - -
Judector -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.570/CM din 16 iunie 2008 pronunțat de Tribunalul Arge ș, în dosarul nr-.
La apelul nominal fcut în ședința public, au lipsit prțile.
Procedura este legal îndeplinit.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier ul de ședinț, dup care:
Având în vedere c s-a solicitat judecarea în lips, curtea constat recursul în stare de judecat și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Asupra recursului de faț:
Constat c la data de 10 decembrie 2007, reclamantul a chemat in judecata pe paratii Curtea de Conturi a Romaniei si Ministerul Economiei si Finantelor prin Directia Generala a Finantelor Publice A, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata parata Curtea de Conturi sa-i plateasca sporul de vechime pe perioada 01.11.2000 - 31.10.2002, actualizat cu indicele de inflatie la data platii efective, sa-i corecteze incadrarea salariala pentru aceeasi perioada potrivit valorii de referinta sectoriala prevazuta de lege pentru functiile de demnitate publica si a sporului de vechime cuvenit si sa-i faca rectificarile corespunzatoare in carnetul individual de munca, iar MEF sa vireze paratei Curtea de Conturi fondurile necesare achitarii drepturilor solicitate.
A mai solicitat si cheltuieli de judecata ocazionate de proces.
In motivarea actiunii, reclamantul a artat ca a functionat in calitate de controlor financiar la Camera de Conturi a judetului
Prin decizia civila nr XXXVI din 07.05.2007 pronuntata in dosarul nr 4/2007, ICCJ a statuat ca si controlorii financiari beneficiaza de sporul de vechime in cuantumul prevazut de lege, aspect fata de care paratele sunt obligate sa ii plateasca drepturile banesti in cauza.
S-a fcut trimitere si la disp art 14 din Conventia in ceea ce priveste diferenta de tratament, precum si la cele ale art 33 alin 1 din Legea nr 50/1996, in raport cu prevederile OG 83/2000, OUG nr 177/2003 si OUG nr 160/2000
A mai artat reclamantul ca parata Curtea de Conturi nu a aplicat in mod corespunzator prevederile legale evocate, dar, ca urmare a actionarii in instanta, a fost emis Ordinul Presedintelui Curtii de Conturi nr 738/23.12.2004, prin care s-au dispus plata diferentelor salariale datorate cat si rectificarea inregistrarilor.
In ceea ce priveste cel de-al doilea capat din actiune, parata Curtea de Conturi trebuie obligata la corectarea incadrarii salariale pentru perioada 01.11.2000 - 31.10.2003 potrivit valorii de referinta sectoriala prevazuta de lege pentru functiile de demnitate publica si a sporului de vechime.
Prin întâmpinarea formulat, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calitții sale procesuale pasive, in raport de dispozitiile art 25 din Decretul nr 31/1954 si art 3 (56) din HG nr 208/17.03.2005.
In susținerea acestei excepții s-a artat, in esenta, c ministrul finanțelor publice este ordonator principal de credite, așa cum este și președintele Curții de Conturi a României, primul neputând fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
De asemenea, la data de 13.02.2008 pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare invocând pe aceasta cale exceptia prescrierii dreptului la actiune, termenul general de prescriptie fiind cel de trei ani.
Pe fondul cauzei, in ceea cepriveste sporul de vechime, in speta este aplicabil principiul neretroactivitatii legii, invederandu-se ca parata nu poate fi obligata la plata unor drepturi salariale pentru perioada solicitata in actiune, in temeiul unui act normativ ulterior, respectiv OG nr 9/2005 care a intrat in vigoare la data de 01.01.2005, cererea de chemare in judecata fiind, din acest punct de vedere, inadmisibila.
In ceea ce privestevaloarea de referinta sectoriala, se arat c aceasta și coeficienții de multiplicare sunt utilizați în conformitate cu art. 2 din G nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, aprobat prin Legea nr. 711/2001, pentru determinarea cuantumului indemnizației lunare, în timp ce creșterile salariale sunt procente stabilite anual printr-un act normativ, care se adaug la cuantumul indemnizației lunare.
Stabilirea creșterilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar - se mai arat - este un atribut al Guvernului, iar acordarea acestora se face, de regul, anual, în conformitate cu politica salarial stabilit. Cu toate acestea, legiuitorul de fiecare dat a nominalizat în cadrul actului normativ fiecare categorie de personal din sectorul bugetar avut în vedere, precum și procentul de creștere salarial cuvenit.
Prin apariția Legii nr.233/2006 s-a statuat c, pentru anul 2006, pe de o parte, controlorii financiari au dreptul la o indemnizație calculat pe baza unei valori de referinț sectorial indicat în anex iar nu pe baza valorii de referinț sectorial prevzut de lege pentru funcțiile de demnitate public - fiind așadar în prezența abrogrii exprese a disp.art.2 din G nr. 160/2000.
Parata Curtea de Conturi a Romaniei a depus la dosar si cerere de chemare in garantie a Ministerului Economiei și Finanțelor, motivata de faptul ca aceasta institutie este cea care alcatuieste si administreaza bugetul statului, intrebuintand mijloacele materiale si banesti ale sectorului se stat in functie de politica financiara a statului dintr-un anumit moment.
În urma probelor administrate în cauz, Tribunalul Arge ș prin sentința civil nr.570/CM din 16 iunie 2008 a respins acțiunea formulat de reclamant.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe, c reclamantul a fost încadrat în funcția de controlor financiar la Camera de Conturi a judetului A, din cadrul Curtii de Conturi a României, funcție pentru care salarizarea era si este reglementat de G nr. 160/13.10.2000, aprobat prin legea nr. 711/2001 cu modificrile ulterioare.
Referitor la sporul de vechime în munc solicitat, tribunalul mai reține c aceast categorie profesional era prevzut în anexa 4/2 la Legea nr. 154/1998, anterior salarizrii acesteia prin OUG nr. 160/2000.
Art.24 alin.3 din Legea nr. 154/1998 stabilea cu privire la indemnizațiile pentru persoane care ocup funcții de demnitate public, c dispozițiile legale referitoare la alte drepturi salariale, printre care se afl și sporul pentru vechimea în munc, rmân în vigoare.
Deși sporul de vechime în munc era prevzut de Legea nr. 50/1995, iar aceste dispoziții au fost abrogate prin art.6 alin.1 din OUG nr. 60/2000, nici o dispoziție legal nu a abrogat expres art.24 alin.3 din Legea nr. 154/1998 prin care se recunoaște practic dreptul controlorilor financiari la acest spor.
In consecinț, nu s-a reținut aprarea pârâtei Curtea de Conturi în sensul c, potrivit art.3 din G nr. 160/2000, indemnizația este unica form de remunerare a controlorilor financiari.
Aceeași regul era stabilit și de Legea nr. 154/1998 - art-19. Cu toate acestea, legiuitorul a recunoscut dreptul reclamanților la sporul pentru vechimea în munc și nici o dispoziție ulterioar nu a abrogat expres sau implicit dispozițiile care au consacrat acest drept.
Examinand actele si lucrarile dosarului prin prisma deciziei ICCJ nr XXXVI din 07.05.2007 si a exceptiei prescrierii dreptului la actiune, invocata de parata Curtea de Cnturi a Romaniei si unita de instanta cu fondul cauzei, tribunalul a reținut c aceast decizie nu poate avea efectul repunerii in termen a dreptului de a solicita plata unor sume de bani daca acest drept a fost prescris. Astfel, potrivit art.166 alin 1 din codul muncii, dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
In aceeasi ordine de idei sunt si dispozitiile art 283 alin 1 lit c din acelasi act normativ. De asemenea, art 1 din Decretul nr 167/1958 prevede ca dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege, art 3 stabilind ca termenul general de prescriptie este de 3 ani.
In cauza nu sunt incidente niciuna dintre cauzele legale de intrerupere sau de suspendare a cursului termenului prescriptiei extinctive, in raport de disp art 13-14 si art 16 din decretul privitor la prescriptia extinctiva.
Aceeasi este situatia si in ceea ce priveste capatul doi din actiune referitor la plata drepturilor salariale rezultate din incadrarea salariala potrivit valorii de referinta sectoriala pentru functiile de demnitate publica.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, reclamantul.
Se arat în motivarea recursului formulat, c sentința instanței de fond este nelegal și netemeinic faț de motivul de casare prevzut de art.304 pct.9 Cod procedur civil, solicitând reanalizarea cauzei și faț de prevederile art.3041Cod procedur civil.
În mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, fr a se avea în vedere c prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.XXXVI s-a recunoscut sporul de vechime în munc și pentru trecut.
Recunoașterea retroactiv a drepturilor bnești solicitate de reclamant are efectul determinrii unui noi moment de la care se naște dreptul material la acțiune în raport de dispozițiile art.166 alin.1 din codul muncii și art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
În condițiile în care dreptul la sporul de vechime a fost recunoscut prin decizia de mai sus a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicat în Monitorul Oficial la 23 octombrie 2007, instanța trebuia s constate c acesta este momentul de la care începe s curg termenul de prescripție, dat în raport de care acțiunea este introdus în termen.
Faț de cele artate se solicit admiterea recursului, respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune și având în vedere c instanța nu a intrat în cercetarea fondului, casarea sentinței civile nr.570/CM din 16 iunie 2008 și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Recursul declarat de reclamant este nefondat.
Prin acțiunea formulat, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sporului de vechime pentru perioada 1 2000 - 31 octombrie 2002, actualizat cu indicele de inflație la data plții efective, precum și s-i corecteze încadrarea salarial pentru aceeași perioad potrivit valorii de referinț sectorial prevzut de lege pentru funcțiile de demnitate public.
Instanța de fond a reținut în mod corect c faț de data formulrii acțiunii de ctre reclamant, drepturile salariale solicitate pentru perioada 2000 - octombrie 2002 sunt prescrise.
Astfel, potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctiv, termenul de prescripție este de 3 ani, iar potrivit art.283 alin.1 lit.c din codul muncii, cererile în vederea soluționrii unui conflict de munc pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de munc const în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despgubiri ctre salariați.
În speț, așa cum s-a artat mai sus, reclamantul a solicitat acordarea unor sporuri și indexri reprezentând drepturi salariale neacordate de ctre angajator.
Ca urmare, faț de textele de lege sus-artate nu se poate formula acțiunea decât în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Susținerea reclamantului-recurent c dreptul la acțiune s-ar fi nscut la pronunțarea deciziei nr.XXXVI din 7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este astfel nefondat, întrucât soluționarea recursului în interesul legii, în aceast materie, nu constituie caz de întrerupere a prescripției, deoarece nu se regsește printre cele enumerate în art.16 din Decretulnr.167/1958.
Soluția pronunțat în interpretarea dispozițiilor incidente în materie nu echivaleaz cu recunoașterea dreptului a crui acțiune se prescrie, fcut de însuși debitorul.
Pe de alt parte, nu s-a fcut dovada existenței unei cereri mai vechi de chemare în judecat care s vizeze aceeași perioad pentru a ne afla în prezența unui alt caz de întrerupere a prescripției.
Așa cum s-a artat mai sus, prescripția în cazul unui drept patrimonial începe s curg, potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958 privind la prescripția extinctiv, de la data la care se naște dreptul la acțiune, respectiv de la data la care trebuie efectuat plata salariului pentru fiecare lun calendaristic, chiar și pentru situația în care norma care a prevzut dreptul salarial solicitat a fost abrogat.
Abrogarea normei legale sau imprevizibilitatea legislației nu constituie cauze de amânare a curgerii termenului de prescripție dintre cele prevzute expres în decret.
Întrucât în cauz nu s-au constatat nici motive de întrerupere a prescripției și nici de amânare a nașterii dreptului la acțiune, în mod corect instanța de fond a respins ca prescris acțiunea formulat de reclamant.
Sentința astfel pronunțat fiind legal și temeinic, în baza art.312 alin.1 Cod procedur civil se va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.570/CM din 16 iunie 2008 pronunțat de Tribunalul Arge ș, în dosarul nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 11 2008, la Curtea de APEL PITE ȘTI - Secția Civil, pentru cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judector, Judector,
- - -, - -, -,
Grefier,
,
Red.
Tehnored.
Ex.2/12.11.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
