Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 677/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 677/R-CM
Ședința publică din 12 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Jeana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.235/CM din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic pentru intimata-pârâtă în baza împuternicirii depuse la dosar și avocat pentru recurentul-reclamant în baza împuternicirii avocațială nr.329 din 5.11.2008, emisă de Cabinet individual-Baroul
Curtea constată că dezbaterile asupra recursului au avut loc în data de 5 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta.
Pronunțarea a fost amânată la data de 10 2008, respectiv la data de 12 2008, când în urma dezbaterii s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Examinând recursul civil de față.
La data de 15 februarie 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Combinatul P, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat la plata compensației prevăzută în contractul colectiv de muncă conform art.154, sumă ce reprezintă diferența dintre pensia de invaliditate și salariul de bază, plus media sporurilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată de reclamant că a fost salariatul pârâtei până la data de 02.10.2006 când a fost concediat prin decizia nr.962/02.10.2006.
Prin expertiză medicală s-a constatat că reclamantul a dobândit astm bronșic, iar prin cererea nr.36/03.10.2007 a solicitat pârâtei aplicabilitatea art.154 din contractul colectiv de muncă, însă cu adresa nr.117/18.01.2007 i s-a răspuns că nu are nici un drept.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
La data de 08.05.2007 reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând obligarea la plata indemnizației de concediere calculată prin raportare la salariul mediu brut din anul 2006 și nu din anul 2005 cum greșit a fost calculată, plata diferenței indemnizației concediului medical calculată la 100 % pentru 3 luni din perioada incapacității de muncă, fiind vorba de boală profesională, și nu 80 % cum greșit s-a calculat, restituirea sumelor reținute cu titlu de CAS la indemnizația de incapacitate de muncă determinată de boală profesională.
A mai precizat în legătură cu obligarea pârâtei la plata compensației prevăzută în contractul colectiv de muncă art.154, că pensionarea sa pentru incapacitate de muncă determinată de boală profesională a survenit în perioada celor 60 de zile calendaristice.
La termenul din 29.05.2007 reclamantul a arătat că înțelege să solicite recalcularea tuturor drepturilor bănești, ca urmare a concedierii sale și în același timp a pensionării, ca urmare survenirii unei boli profesionale.
Pârâta B - Pai nvocat excepția de tardivitate referitor la obligarea societății la plata indemnizației de concediere calculată prin raportare la salariul mediu din 2006 și nu 2005, cu motivarea că reclamantul a încasat plățile compensatorii în sumă de 19.933 lei în baza deciziei nr.962/02.10.2006 și nu a contestat în instanță decizia de concediere în termenul prevăzut de art.283(1) lit.a Codul muncii.
Excepția de tardivitate a fost respinsă prin încheierea de ședință din 19 iunie 2007.
Prin sentința civilă nr.235/CM din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, acțiunea completată a fost respinsă ca nefondată.
S-a reținut astfel că reclamantul a fost angajatul pârâtei, iar prin decizia nr.962/02.10.2006 a fost disponibilizat în temeiul art.65 și 66 Codul muncii, beneficiind de plăți compensatorii, compensarea în bani a preavizului de 60 de zile calendaristice, necontestând decizia.
Art.154 din contractul colectiv de muncă prevede că în situația în care salariatul și-a pierdut total capacitatea de muncă în urma unor accidente de muncă sau în legătură cu munca sau îmbolnăvirea profesională, unitatea va compensa pe timp de un an diferența dintre pensia de invaliditate și salariul de bază, plus media sporurilor permanente de care a beneficiat în ultimele 3 luni lucrate la locul de muncă pe care salariatul îl avea atunci când a survenit accidentul sau s-a produs îmbolnăvirea profesională.
Față de condițiile din articol, instanța a apreciat că reclamantul nu mai poate beneficia de compensațiile prev.de art.154 din contractul colectiv de muncă, deoarece a fost disponibilizat prin decizia nr.962/02.10.2006.
Reclamantul nu a prezentat o decizie de pensie de invaliditate la momentul concedierii și nici nu avea trei luni lucrate la locul de muncă anterior pensionării pe caz de boală profesională și calitatea de salariat.
E adevărat că la data de 03.01.2007 reclamantul a depus cererea cu nr.36/03.01.2007 și decizia de pensie, dar la acea dată reclamantul nu mai era salariatul pârâtei.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata indemnizației de concediere calculată prin raportare la salariul mediu brut din 2006 și nu din anul 2005, instanța a reținut că în conformitate cu art.4 din Planul social - versiunea finală 21.04.2005, valabil de la data semnării până la 31.12.2010, că pachetele financiare cu caracter compensatorii ce se acordă salariaților concediați în funcție de vechimea în constau în 8 până la 15 salarii medii brute la nivelul aferente anului anterior celui în care are loc disponibilizarea.
Pârâta a arătat că în Amendamentul la Planul Social încheiat la 09.01.2006 se prevede că salariul mediu brut pe ce va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere se stabilesc ca medie a tuturor salariilor brute acordate pe salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Prin urmare, voința părților semnatare ale contractului colectiv de muncă, patronat - sindicat, a fost ca salariații concediați ca urmare a reducerii de activitate, să beneficieze în funcție de vechime, de 8-15 salarii calculate pe baza mediei brutului acordate pe tot UL în anul anterior disponibilizării.
Reclamantul a fost concediat în 02.10.2006, iar drepturile salariale cuvenite și încasate conform planului social și proiectului de concediere colectivă au fost calculate pe baza mediei salariului brut obținut pe în anul anterior.
De asemenea, media tuturor salariilor brute realizate și acordate de nu se putea afla decât la finele anului financiar atunci când se efectuează bilanțul economic, acesta fiind și motivul pentru care părțile semnatare ale Planului social au convenit prin negociere, ca pachetele financiare cu caracter compensatoriu acordate salariaților concediați, să se efectueze în funcție de media brutului acordat la nivelul, aferente anului anterior celui în care are loc disponibilizarea.
În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă judiciară solicitată de reclamant, iar expertul contabil a stabilit că pârâta a calculat corect drepturile salariale, luându-se în calcul venitul brut pe anul 2006, precizând că reclamantul a fost concediat la 02.10.2006, iar drepturile salariale cuvenite se calculează având în vedere venitul mediu brut pe anul 2005.
Referitor la obligarea pârâtei la plata diferenței indemnizației de concediu medical calculată la 100 % pe 3 luni din perioada incapacității de muncă, instanța a constatat că prin Ordinul nr.450/17.08.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.346 pentru asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, modificată și completată, asigurații beneficiază de o indemnizație pentru perioada în care se află în incapacitate temporară de muncă, datorită unui accident de muncă sau unei boli profesionale.
Calculul indemnizației fiind de 80 % din baza de calcul, iar medicul care eliberează certificatul medical stabilește dacă este urgență și bifează codul d e plată.
Pârâta a susținut că reclamantul, în cursul anului 2006, nu a prezentat decât certificate medicale eliberate de medic pentru boală obișnuită, depuse la dosarul cauzei.
Doar pentru luna septembrie 2006 are certificat medical pe boală profesională - cod 04, cu procent de plată 80 %, întrucât medicul nu a considerat că este urgență medico-chirurgicală.
Pentru certificatele medicale din lunile ianuarie, mai, iunie, iulie, august 2006, eliberate de medic pentru boală obișnuită, pârâta a făcut aplicabilitatea art.17(1) din nr.OUG158/2005, iar pentru luna septembrie 2006, când reclamantul a beneficiat de concediu medical pentru boală profesională, pârâta nu a făcut reținere de CAS.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține de către recurent că în mod greșit se reține de către expert că i s-au calculat corect drepturile bănești și de instanța de fond că nu mai putea beneficia de prevederile art.154 din, întrucât a fost disponibilizat prin decizia nr.962 din 2 octombrie 2006 și că nu a prezentat o decizie de pensionare la data concedierii și nu avea trei luni lucrate la locul de muncă anterior pensionării pe caz de boală și calitatea de salariat.
Mai arată că boala profesională contactată pe timpul executării contractului de muncă a fost înregistrată la 15 decembrie 2005 când a fost confirmată de Clinica de boli profesionale B, cu fișa de semnalizare nr.274 din 15 decembrie 2005.
Medicul de medicina muncii s-a deplasat la unitate și a întocmit procesul verbal nr.2/2006, apoi fișa de declarare a bolii profesionale unde sunt menționate data depistării și data confirmării acestor acte.
Analizând recursul în raport de critici se constată că este nefondat.
În data de 9 octombrie 2007, prin încheiere, instanța de fond a constatat că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei proba cu expertiză contabilă, dispunând aceasta, urmând ca expertul să răspundă la două obiective, respectiv să se calculeze drepturile cuvenite reclamantului conform proiectului de concediere luându-se în calcul venitul mediu brut pe anul 2005 și drepturile cuvenite conform venitului mediu brut pe anul 2006, iar expertul s-a conformat acestora.
Ulterior, reclamantul prin obiecțiuni a formulat noi obiective ce nu au fost prezentate inițial, astfel că instanța de fond în mod corect le-a respins.
În speță, este vorba de o concediere colectivă, fiind aplicabile prevederile art.50 alin.2 și 3 din /2007 în raport de care la stabilirea indemnizației minime de concediere se va porni de la formula de calcul utilizată în cazul concedierilor individuale prevăzute, de la alin.1 art.50, valorile acordate efectiv urmând a fi stabilite prin negociere cu.
Această negociere a avut loc și a fost consemnată în Planul Social - versiunea finală din 21 aprilie 2005 la art.4 care stabilește regula de acordare a plăților compensatorii.
Recurentul a fost disponibilizat cu plăți compensatorii potrivit Planului Social la data de 2 octombrie 2006.
A prezentat intimatei pârâte certificat medical de boală profesională pentru luna septembrie 2006, anterior fiind prezentate numai certificate medicale pentru boală obișnuită.
După încetarea certificatului medical de boală profesională din luna septembrie 2006, recurentului i-a fost desfăcut contractul de muncă la data de 2 octombrie 2006 conform art.65, 66 din Codul muncii.
Deci, recurentul-reclamant nu a comunicat că urmează a se pensiona pe caz de boală.
Potrivit prevederilor art.152 (1) din Contractul colectiv de muncă, acei salariați care își pierd capacitatea de muncă în urma unor accidente sau îmbolnăviri profesionale pentru care locul de muncă a devenit impropriu, la recomandarea medicului, au dreptul să li se asigure locuri de muncă corespunzătoare cu menținerea drepturilor salariale.
Art.154 (1) prevede că se va compensa diferența dintre drepturile de pensie și salariu, însă la data de 2 octombrie 2006 când a încetat contractul de muncă recurentului, acesta nu avea drepturi de pensie stabilite prin decizie emisă de casa de pensii și ca atare, nu putea opera compensarea.
Recurentul s-a pensionat efectiv la data de 3 ianuarie 2007, dată la care nu mai avea raporturi de muncă cu unitatea intimată.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva sentinței civile nr.235/CM din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în P, str.-, - 14,.B,.3, județul A, împotriva sentinței civile nr.235/CM din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/15.12.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Jeana
