Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 68/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 68/
Ședința publică din 03 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în M C, nr.16, cam.44, județul H, împotriva sentinței civile nr.2424 din 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pentru reclamanții recurenți lipsă, consilierul juridic, iar pentru pârâta intimată Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Județului H consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind scutite de plata taxei de timbru, pârâta intimată Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor a Județului Had epus la dosar întâmpinare, după care;
Reprezentantul reclamanților recurenți preia un exemplar din întâmpinare și solicită luarea cauzei la a doua strigare, pentru studierea întâmpinării. Prezintă spre vedere legitimația de consilier juridic eliberat de Confederația Sindicală Cartel.
Luându-se cauza la a doua strigare, neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți susține recursul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, rejudecarea în fond a cauzei și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată. Invocă prevederile /2006, dispozițiile art.11 alin.1, lit.b, art.9 din Legea 130/1996,art.247 Codul muncii. Subliniază faptul că nu se pot stabili clauze inferioare în contractele individuale de muncă, față de contractul colectiv de muncă la nivel național, dreptul la plata primelor de vacanță este stipulat în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică fără cheltuieli de judecată. Susține întâmpinarea învederând faptul că reclamanții nu sunt funcționari publici, ca atare nu pot beneficia de prime de vacanță pe anii 2007-2008, sunt personal contractual și drepturile lor sunt stabilite pe baza normelor individuale și a contractelor individuale.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2424 din 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr- s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, având ca obiect plata sumelor reprezentând prima de vacanță aferentă anilor 2007 și 2008, actualizate cu indicele de inflație și acordarea în continuare a acestui drept.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, și au solicitat modificarea hotărârii atacate și în consecință admiterea acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată este nelegală, întrucât în mod greșit s-a reținut că acțiunea reclamanților se impune a fi respinsă pe motiv că nu există contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate. Sub acest aspect s-a relevat faptul că legea prevede că în ipoteza în care nu există contract colectiv de muncă la nivel de unitate se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior și care în speță este Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, contract care prevede acordarea primei de vacanță la plecarea în concediu.
S-a mai invocat faptul că respingerea acțiunii introductive pe considerentul că acordurile individuale de muncă ale reclamanților nu prevăd acordarea primei solicitate nu au justificare în drept, din moment ce în contractele de muncă ale părților s-a prevăzut acordarea drepturilor ce decurg din contractul individual de muncă din contractul colectiv de muncă și din lege. Pe de altă parte, conform prevederilor Legii nr. 130/1996 clauzele contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupurile de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
În ceea ce privește respingerea acțiunii pe motiv că prin Legea nr. 435/2006 nu s-a prevăzut acordarea dreptului reclamat, s-a apreciat că acest considerent este neîntemeiat, deoarece în cauză nu a fost contestată legalitatea clauzei din contractul colectiv de muncă prin care se stabilește dreptul reclamanților la primă de vacanță și nu există nici un act normativ care să suprime dreptul la primă de vacanță stipulat în contractul colectiv de muncă aplicabil. S-a mai precizat că prin contractul colectiv de muncă la nivel național s-a prevăzut vocația salariaților din țară la primă de vacanță, indiferent de angajator, iar contractul colectiv de muncă aplicabil raporturilor de muncă ale reclamanților a transformat această vocație într-un drept concret. Pe de altă parte, dreptul reclamat a fost stipulat și în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor pe anul 2009-2010.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, invocând faptul că în contractele individuale de muncă nu s-a prevăzut acordarea primei de vacanță pe anii 2007-2008 pentru personalul contractual, iar contractul colectiv de muncă la art. 51 pct. 3 cap. IV prevede că forma de organizare a muncii pentru funcționarii publici și personalul contractual va fi stabilită pe bază de norme individuale și în funcție de aceste norme individuale se va face salarizarea.
În ceea ce privește motivele de recurs, s-a invocat faptul că deși reclamanții și-au întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu au arătat în ce constă nelegalitatea sentinței atacate și nu au precizat ce articol de lege s-a încălcat prin sentința recurată.
Pârâta a mai susținut că sentința atacată se bazează pe contractele individuale de muncă încheiate cu reclamanții și prin această sentință se respectă prevederile Legii nr. 435/2006. De asemenea, s-a precizat că pe anii 2007 și 2008 nu s-a încheiat contract colectiv de muncă la nivelul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și astfel nu există temei legal pentru acordarea primei de vacanță.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă înregistrată la Tribunalul Harghita la 23 iunie 2009, reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor H, obligarea acesteia la calcularea și acordarea spre plată a sumelor reprezentând prima de vacanță aferentă anilor 2007 și 2008, actualizată cu indicele de inflație, calculat de la momentul nașterii dreptului la acțiune și până la plata efectivă a acestor sume și acordarea în continuare a acestui drept.
Reclamanții, care sunt angajați ai pârâtei, și-au întemeiat cererea formulată pe prevederile art. 54 alin. 1 lit. f raportat la art. 50 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor pe anul 2007, unități dintre care face parte și pârâta.
Conform prevederilor art. 50 din Contractul colectiv sus-menționat, pentru munca prestată în condițiile contractului individual de muncă, fiecare angajat are dreptul la un salariu în bani, care cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, adaosurile, sporurile la salariul de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi bănești, după caz, în condițiile legii. Prin art. 54 alin. 1 lit. f din același contract, se prevede că adaosurile la salariul de bază cuprind printre altele și prima de vacanță la intrarea în concediul de odihnă, egală cu salariul de bază realizat în luna anterioară. Conform alin.2 al aceluiași articol condițiile de diferențiere, de diminuare sau de anulare a participării la fondul de stimulare sau la fondul de premiere, precum și perioada la care se acordă acestea, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin anexa la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în condițiile în care legislația în vigoare aplicabilă permite.
Pârâta nu a acordat reclamanților prima de vacanță pe perioada 2007-2008, iar pe parcursul judecării cauzei și-a motivat refuzul pe faptul că la nivel de unitate nu a fost încheiat contract colectiv de muncă.
De asemenea, pârâta s-a prevalat de prevederile art. 53 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, conform cărora forma de organizare a muncii pentru funcționarii publici de execuție și personalul contractual va fi stabilită pe bază de norme individuale după ce compartimentele specializate din Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor vor stabili în condițiile legii, norme individuale pentru fiecare persoană, în funcție de complexitatea activității și respectiv gradul profesional, experiență, etc. specific unui anumit angajat. Prin contractele colective de muncă la nivel de unități pot fi stabilite și alte forme de organizare.
Instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanți, reținând că la nivelul unității pârâte nu a fost încheiat contract colectiv de muncă. Totodată, s-a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 51 pct. 3 din contractul colectiv de muncă menționate mai sus și faptul că prin contractele individuale de muncă ale reclamanților nu este prevăzută acordarea primei de vacanță și de asemenea, nici Legea nr. 435 din 27 noiembrie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar nu s-a prevăzut acordarea primei de vacanță.
Analizând prevederile legale incidente în cauză, respectiv prevederile Codului muncii și ale Legii nr. 130/1996, precum și prevederile din contractul colectiv de muncă pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, curtea apreciază că pretențiile acestora sunt admisibile.
Astfel, prin art. 247 din Codul munciis -a prevăzut că, în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior. De asemenea, conform art. 11 lit. b din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în grupurile de unități care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Având în vedere prevederile legale sus-menționate, instanța de recurs reține că, în contextul în care prin Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor pe anul 2007 s-a prevăzut dreptul personalului contractual încadrat în unitățile semnatare ale acestui contract, printre care și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor H, de a beneficia de primă de vacanță la plecarea în concediu, pretențiile reclamanților de a li se acorda această primă de vacanță sunt fondate.
Prin prisma prevederilor art. 11 lit. b din Legea nr. 130/1996, care prevăd că în cazul contractelor colective de muncă încheiate la nivel de grup de unități clauzele contractuale produc efecte față de toți angajații din grupul respectiv de unități, nu are relevanță faptul că nu s-a încheiat contract colectiv la nivelul angajatorului, respectiv al pârâtei. De altfel, chiar dacă s-ar fi încheiat un astfel de contract, acesta nu putea să nu prevadă și dreptul angajaților de a beneficia de primă de vacanță, având în vedere că potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
De asemenea, nu are relevanță nici faptul că nu s-a convenit să se acorde primă de vacanță prin contractele individuale de muncă ale reclamanților, deoarece prin art. 8 alin. 3 din Legea nr. 130/1996 s-a prevăzut că nici contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
Prevederile art. 51 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă invocate de pârâtă în justificarea refuzului de a le acorda reclamanților primă de vacanță nu sunt aplicabile în speță, întrucât se referă lanorme individualede muncă stabilite pentru angajați în funcție de complexitatea activității, grad profesional, experiență, acestea putând avea relevanță în cazul sporurilor ce se acordă în temeiul art. 53 din contract, însă prima de vacanță este un drept cu caracter general care îi vizează pe toți angajații din unitate.
Totodată, instanța de recurs apreciază că nu are relevanță nici împrejurarea că drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute de Legea nr. 435/2006, din moment ce în contractele individuale de muncă încheiate între reclamanți și pârâtă există o clauză conform căreia angajatorul are obligația să acorde toate drepturile ce decurg din contractele individuale de muncă,din contractul colectiv de muncăși din lege.
Prin urmare, curtea reține că în mod greșit a apreciat instanța de fond că solicitarea reclamanților de acordare a drepturilor bănești constând în primă de vacanță pentru anii 2007-2008 nu este fondată, hotărârea atacată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor din Codul muncii, din Legea nr. 130/1996 și din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor pe anul 2007 la care s-a făcut referire mai sus.
În acest context sunt incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel că se impune modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive și obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamanților a sumelor reprezentând prime de vacanță pe anii 2007 și 2008.
Referitor la pretențiile reclamanților trebuie precizat că aceștia au solicitat și acordarea în continuare a primelor de vacanță, însă contractul colectiv de muncă pe care și-au întemeiat pretențiile a fost aplicabil doar pentru perioada 2007-2008, pentru perioada următoare, respectiv 2009-2010, fiind încheiat un nou contract, astfel că drepturile rezultate din acest contract pot fi solicitate pe cale separată.
Reclamanții au solicitat și actualizarea drepturilor bănești în funcție de rata inflației, cerere care, de asemenea, este admisibilă prin prisma prevederilor art. 1082 cod civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii, care prevăd că debitorii, în speță salariații, sunt îndreptățiți la acordarea de daune interese pentru repararea prejudiciului produs prin întârzierea plății sumei datorate sau prin neplata acesteia de către creditor, în speță de către pârâtă. Conform prevederilor art. 1084 Cod civil daunele-interese cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit debitorul, or în cauză, fiind vorba de sume de bani, este de notorietate că acestea au fost supuse devalorizării.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 cpt. 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs va admite recursul declarat de reclamanți și va modifica în tot sentința atacată în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de aceștia în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor H și va obliga pârâta să le plătească reclamanților sumele reprezentând prime de vacanță aferente anilor 2007 și 2008, actualizate cu indicele inflației, calculat de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a sumelor datorate, urmând ca celelalte pretenții ale reclamanților să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în M C, nr. 16, ca.44, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2424 din 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția Civilă în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința atacată și în consecință:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor H, cu sediul în M C,-/A, județul
Obligă pârâta să le plătească reclamanților sumele reprezentând prime de vacanță aferente anilor 2007 și 2008, actualizate cu indicele inflației, calculat de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a sumelor datorate.
Respinge celelalte pretenții ale reclamanților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier,
red.
tehnored.BI/9ex
jud.fond:;
- 5.03.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
