Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 689/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.689/2008
Ședința publică din 16 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria judecător
- - -președinte secție
- - -JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - -grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanți, A, împotriva sentinței civile numărul 52/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 9 iunie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr-, reclamanții, A, au chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu, solicitând obligarea pârâtei la plata sporului pentru condiții deosebit de periculoase în procent de 50% din salariul de bază al fiecăruia, pe perioada celor 3 ani anterior înregistrării acțiunii.
Din motivarea acțiunii se reține în esență că, reclamanții sunt angajați cu contract individual de muncă la unitatea pârâtă, care este unitate bugetară, ce a preluat activitatea centrelor de recuperare și reabilitare neuropsihică din țară, iar prin munca prestată asigură asistarea bolnavilor neuropsihici, situație care presupune o încordare psihică și eforturi deosebite, similare celor depuse într-o unitate spitalicească cu profil de neuropsihiatrie.
În fine, se precizează că anterior promovării acțiunii, pârâta a încercat obținerea acestui spor, solicitând sprijin Ministerului Muncii, însă demersurile făcute au rămas fără rezultat.
În drept se invocă dispozițiile nr.HG281/1993 actualizată prin nr.HG1471/2004.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece condițiile de lucru nu se încadrează în categoria celor deosebit de periculoase. principală a activității reclamanților nu este una medicală ci una socială, deoarece copii sunt lipsiți de protecția familiei biologice. Serviciile medicale pentru beneficiarii centrului sunt asigurate de către Spitalele de specialitate din județ. DGASPC este instituție publică de interes județean care realizează activitatea de asistență socială a copiilor și a persoanelor cu handicap și nu instituție cu profil medical.
Prin sentința civilă nr.52/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții reprezintă personalul contractual ce își desfășoară activitatea în cadrul Sibiu, îndeplinind funcția de șef complex, referent, șofer, magazioner, administrator.
Raportat la calitatea reclamanților, locul de muncă și nu în ultimul rând activitatea propriu zisă desfășurată în cadrul, rezultă fără putință de tăgadă că pretențiile acestora privind acordarea unui spor de 50% din salariul de bază, sunt nefondate și lipsite de suport legal, întrucât pentru sporul de 50% prin art.8 lit.a din nr.HG281/1993 modificat prin nr.HG1471/2004 se prevede în mod expres și limitativ, condițiile deosebit de periculoase pentru care salariații beneficiază de acest spor; ori activitatea desfășurată de reclamanți, nu se încadrează în nici una din situațiile prevăzute de textul de lege indicat.
În atare situație, instanța a constatat că prezentei cauze nu îi sunt incidente nici dispozițiile art.13 lit.e din nr.OUG115/2004, care vizează salarizarea personalului contractual din sectorul sanitar, ori reclamanții lucrează în cadrul având un obiect de activitate bine determinat, activitatea acestora astfel cum rezultă din fișa postului, fiind una socială și nicidecum medicală.
Din starea de fapt prezentată, instanța a constatat că prezentei cauze nu îi sunt incidente nici dispozițiile art.154 alin.3 din Codul muncii, sub aspectul existenței vreunui tratament discriminatoriu în stabilirea și acordarea salariului pentru munca prestată.
Pentru considerentele prezentate, raportat la prevederile nr.HG281/1993, nr.HG1471/2004 și a prevederilor Codului muncii, acțiunea astfel cum a fost formulată, a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii formulate.
În expunerea de motive, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, au arătat că sentința recurată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond a interpretat greșit dispoziții art.8 lit.a din nr.HG281/1993 modificată prin nr.HG1471/2004, art.13 lit.e din nr.OUG115/2004 și art.154 alin.3, pronunțând astfel o hotărâre nelegală prin care a respins acțiunea introductivă.
Recurenții apreciază că dispozițiile art.8 ale nr.HG281/1993 modificată prin nr.HG1471/2004 are caracter nelimitativ, ceea ce înseamnă că se pot asimila și alte situații de genul celor care creează condiții periculoase de muncă pentru reclamanți.
La sunt internați bolnavi psihici periculoși. În mod greșit instanța de fond a reținut că norma juridică precizată indică expres și limitativ cazurile în care se acordă sporul în discuție, între acestea neregăsindu-se activitatea prestată de reclamanți, deși enumerarea cazurilor la care se referă este una exemplificativă, fapt dovedit inclusiv de adresa nr.11072/25.06.2007 transmisă de Consiliului Județean Sibiu.
Recurenții apreciază că dispozițiile art.3 alin.1, 6, 7 lit.g, 9, 10 și anexa la Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile nr.OUG115/2004 aprobată prin Legea nr.125/2005, care stabilesc locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, sunt aplicabile și reclamanților.
În mod greșit instanța de fond a considerat că unitățile în care lucrează reclamanții îndeplinesc o activitatea exclusiv socială și nu medicală, ignorându-se dispozițiile legale care conferă asimilarea totală a unităților de asistență medico-socială cu unitățile sanitare, față de care se prevede expres acordarea sporului de periculozitate.
Sporul în discuție este reglementat în la nivel de ramură sanitară și asistență socială pe perioada 2005 - 2006, conform căruia sporul de 50 - 100% se aplică și persoanelor aflate în situația reclamanților.
În județul Sibiu singurul centru în care se plătește acest spor este Centrul social neuropsihic de la, astfel că ne aflăm în prezența unei evidente discriminări. Esențial în acest caz pentru acordarea sporului este mediul în care lucrează reclamanții și nu denumirea centrului.
Instanța de fond nu a avut rol activ și nu a dispus întocmirea de către compartimentul de specialitate din cadrul a buletinelor de expertizare a locurilor de muncă ale reclamanților pentru constatarea condițiilor concrete de muncă.
Curtea, deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art.306 alin.2 din Codul d e procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Așa cum corect a observat instanța de fond, reclamanții au calitatea de angajați ai, aflat în subordinea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu.
Contrar susținerilor acestora, reclamanții nu își desfășoară activitatea în sistemul sanitar ci, așa cum prevăd dispozițiile art.2 din nr.539/2005, în instituții de asistență socială, activitatea lor fiind una socială și nu una medicală.
Persoanele internate în astfel de centre au un anumit grad de handicap mintal și nu suferă de boli psihice care să-i transforme în bolnavi psihici periculoși.
În aceste condiții activitatea desfășurată de reclamanți nu se încadrează în condițiile prevăzute de art.8 lit.a din nr.HG281/1993 modificată prin nr.HG1471/2004, în sensul că nu activează în condițiile deosebit de periculoase menționate de acest act normativ, iar susținerile acestora în sensul că activitatea lor poate fi asimilată acestor condiții deosebit de periculoase este lipsită de suport legal.
Cu toate acestea, condițiile de muncă din aceste centre au fost expertizate, astfel că, raportat la munca prestată, reclamanții beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, reprezentând spor pentru încordare psihică.
În condițiile în care serviciile medicale pentru beneficiarii centrelor în care activează reclamanții sunt asigurate de spitalele de specialitate din județ, lipsită de suport legal este și susținerea acestora în sensul că unitățile în care își desfășoară activitatea sunt asimilate spitalelor, aceștia îndeplinind o activitate exclusiv socială și nu și o activitate medicală.
Corect a observat prima instanță și faptul că reclamanților nu le este aplicat un tratament discriminatoriu în stabilirea și acordarea salariului pentru munca prestată. Un tratament discriminatoriu poate fi aplicat numai în privința unor persoane aflate în situații identice cu alte persoane care s-ar bucura de un tratament preferențial. Date fiind condițiile diferite de muncă ale reclamanților față de angajații Centrului social neuropsihic, care beneficiază de un astfel de spor, nu ne aflăm în prezența unui tratament discriminatoriu față de reclamanți.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții,
(continuarea deciziei civile nr. 689/16.06.2008)
A, împotriva sentinței civile nr.52/16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 16.06. 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red./30.06.2008
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Stoica Manuela, Doriani Ana
