Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 695/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 695/R-CM
Ședința publică din 21 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 3: Florica
Judecător: -
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în municipiul Pitești, strada - -, -4,.D,.2, județul A și de pârâta SA B- PITEȘTI, împotriva sentinție civile nr.682/CM din 21 august 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurentul-reclamant, în baza împuternicirii avocațială nr.335/19.11.2008, emisă de Cabinet individual-Baroul A și consilier juridic pentru recurenta-pârâtă B, în baza împuternicirii nr.3147/05.11.2008.
Procedura este legal îndeplinită.
Curtea constată că dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 19 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, ce este parte integrantă a prezentei decizii.
Pronunțarea a fost amânată astăzi 21 2008, când în urma deliberărilor a fost pronunțată următoarea soluție:
CURTEA
Examinând recursurile civile de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 4 iunie 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - PITEȘTI, contestând decizia nr.344 din 2 mai 2007 numai sub aspectul calculării drepturilor bănești ce i se cuvin potrivit contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă, planului social, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că la concedierea sa nu au fost respectate prevederile planului social și art.47, 50, 58, 81 și 132 din Contractul colectiv de muncă, calculul indemnizației de concediere făcându-se greșit, cu raportare la anul 2006, nu la anul 2007, nu i s-au calculat 4 salarii nete, i s-a reținut CAS, i s-a reținut greșit 16% din sporuri și nu a beneficiat de mărirea salariului potrivit art.132 din Contractul colectiv de muncă.
Prin sentința civilă nr.682/CM din 21 august 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant și obligată pârâta să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale reprezentând majorarea salarială de 12% aplicabilă la indemnizația de preaviz și la drepturile bănești corespunzătoare concediului de odihnă cuvenit acestuia proporțional cu perioada lucrată în anul 2007.
Celelalte capete de cerere au fost respinse.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
S-a reținut astfel că, reclamantul a fost salariatul pârâtei, iar la data de 2 mai 2007 acestuia i s-a emis decizia nr.344 prin care se dispune de către angajator încetarea raporturilor de muncă în temeiul art.65 și 66 Codul muncii, începând chiar cu data emiterii deciziei. Prin aceeași decizie s-a mai stabilit că pârâta îi va plăti reclamantului o indemnizație egală cu salariul de bază și celelalte drepturi salariale ce-i reveneau acestuia potrivit contractului individual de muncă pe durata preavizului. S-a mai stabilit că valoarea netă a indemnizației de concediere, potrivit art.50 din, completat cu prevederile Planului Social, este de 22.630 lei și că la data încetării contractului individual de muncă reclamantul va primi toate drepturile bănești aferente perioadei în care a avut calitatea de angajat, precum și drepturile bănești aferente concediului de odihnă pe anul 2007.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susținut faptul că drepturile sale salariale ca urmare a concedierii au fost greșit calculate și nu au fost acordate în integralitate.
De altfel criticile privind conținutul deciziei de concediere sunt, în esență, cuprinse în obiectivele expertizei contabile care a fost dispusă în cauză.
Astfel, în ceea ce privește cuantumul indemnizației de concediere, instanța a reținut că la nivelul pârâtei a existat, dincolo de prevederile contractului colectiv de munca la nivel de unitate, un Plan Social de concediere colectivă a cărui variantă finală a fost definitivată la data de 21.04.2005, cu valabilitate de la data semnării lui și până la data de 31.12.2010.
Conform acestui plan social, pentru fiecare salariat se acorda un număr de salarii medii brute, în funcție de vechimea în cadrul.
Atât în Planul Social, dar și în amendamentele acestuia, partenerii sociali care au compus comisia paritara la nivel de unitate au stabilit că salariul mediu brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi, în anul anterior celui în care se acorda respectiva indemnizație de concediere.
De asemenea, acest lucru a fost inclus și în proiectul de concediere colectivă nr.1027/04.08.2006 lit.f care, din punctul de vedere al calculului plăților compensatorii, face trimitere tot la nivelul anului anterior celui în care are loc disponibilizarea efectivă.
Din acest punct de vedere, instanța a apreciat ca neîntemeiată critica formulată de reclamant în ceea ce privește raportarea calculului plăților compensatorii la anul în care contractul său de muncă a fost desfăcut.
Tot cu privire la aspectul plăților compensatorii, în amendamentul la planul social din data de 09.01.2006 se prevede că toate contribuțiile sociale datorate de angajat ori angajator pentru indemnizația de concediere acordată în baza acestuia, vor fi suportate de companie. Așadar, comisia paritară a înțeles să oblige angajatorul să achite atât pentru el cât și pentru salariați contribuțiile sociale datorate bugetelor speciale. În această categorie nu intră și cota parte aferentă impozitului de 16%, care, în condițiile planului social, este suportată de angajator.
O altă pretenție formulată prin cererea de chemare în judecată a vizat includerea în cuantumul plăților compensatorii și a indemnizațiilor de concediere prevăzute de art.50 alin.1 din CCM la nivel de unitate.
Raportat la acest fapt, tribunalul a reținut că intenția părților nu a fost aceea de a cumula indemnizațiile din planul social cu cele din contractul colectiv de muncă la nivel de. Aceasta deoarece, legea părților, CCM, prevede în art.50 alin.3, că valorile acordate efectiv cu ocazia concedierilor colective vor fi stabilite prin negociere cu. Or, acest lucru s-a realizat și a avut ca urmare inițierea Planului Social care cuprinde prevederi superioare celor existente în contractul colectiv de muncă.
finală a Planului Social nu poate fi considerată o completare a CCM la nivel de unitate, de vreme ce în temeiul punctului I acesta se constituie, prin voința părților, ca o anexă la contractul colectiv de muncă, valabilitatea sa fiind de la momentul semnării și până la data de 31.12.2010. În aceste condiții, prevederile cuprinse în art.50 din CCM sunt, de fapt, incluse în rezultatul negocierilor dintre și.
În ceea ce privește creșterea salarială intervenită la nivelul anului 2007, instanța a reținut că potrivit art.128 alin.6 din CCM, la nivelul s-a stabilit o creștere a salariilor de bază, în medie cu 12%, cu aplicare de la 01.01.2007, de care vor beneficia salariații aflați în evidență la data de 01.01.2007.
Potrivit art.9 raportat la art.11 alin.1 lit.a din Legea nr.130/1996, contractele colective de muncă reprezintă legea părților și se aplică tuturor salariaților la nivelul la care există contractul colectiv de muncă.
Or, potrivit deciziei de concediere nr.344/2007, calitatea de salariat a reclamantului a încetat la data de 02.05.2007. În aceste condiții este evident faptul că majorarea salarială intervenită la data de 01.01.2007 este aplicabilă și acestuia.
Ca urmare, instanța a apreciat că protocolul încheiat la nivelul Sucursalei Pitești aparținând pârâtei, peste ceea ce prevede cu titlu de lege contractul colectiv de muncă la nivelul, nu este aplicabil reclamantului.
Pe cale de consecință, acesta este îndreptățit să primească, pentru anul 2007, drepturile salariale care să includă și majorarea de 12%. Pe de altă parte, plecând de la situația particulară a reclamantului, instanța a apreciat că majorarea de 12% trebuie aplicată doar la indemnizația de concediere, contractul individual de muncă fiind desfăcut la data de 02.05.2007, și la drepturile bănești corespunzătoare concediului de odihnă cuvenit acestuia, proporțional cu timpul lucrat în anul 2007.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză contabilă, dar, având în vedere că nici după admiterea obiecțiunilor formulate instanța nu a putut determina cuantumul drepturilor salariale cuvenite reclamantului, și pentru a evita existența unei antepronunțări în cauză, tribunalul a acordat drepturile cuvenite reclamantului în cuantum determinabil în raport de cele menționate anterior.
Așa fiind, cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale reprezentând majorarea salarială de 12% aplicabilă la indemnizația de preaviz și la drepturile bănești corespunzătoare concediului de odihnă cuvenit acestuia proporțional cu perioada lucrată în anul 2007.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamantul și pârâta.
Reclamantul critică sentința pentru nelegalitate, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- În mod greșit instanța de fond a admis în parte acțiunea numai pentru diferențele de drepturi salariale reprezentând majorarea salarială aplicabilă la indemnizația de preaviz și la drepturile bănești corespunzătoare concediului de odihnă cuvenit proporțional cu perioada lucrată.
- Instanța consideră în mod greșit că urmare a negocierilor s-a întocmit Planul social care prevede o indemnizație superioară celei prevăzută în art.50 din Contractul colectiv de muncă, care nu s-ar completa cu prevederile CCM, ci constituie o anexă la CCM.
Criticile aduse sentinței sunt neîntemeiate.
În perioada 11 decembrie 2006 - 30 aprilie 2007, recurentul-reclamant s-a aflat în concediu medical, iar potrivit art.50 lit.b coroborat cu art.41 alin.1 din Codul muncii, pe perioada suspendării contractului individual de muncă acesta nu poate fi modificat.
Concedierea a survenit în prima zi după terminarea concediului medical, la data de 2 mai 2007 și nelucrând nici o zi în anul 2007, indexarea salariului nu se mai putea face.
Fiind vorba de o concediere colectivă, sunt aplicabile dispozițiile art.50 alin.2 și 3 din Contractul colectiv de muncă, în raport de care la stabilirea indemnizației minime de concediere se va porni de la formula de calcul utilizată în cazul concedierilor individuale prevăzute de art.50 alin.1, valorile acordate efectiv urmând a fi stabilite prin negociere cu.
Această negociere a avut loc și a fost consemnată în Planul Social - finală din 21 aprilie 2005, la art.4, însușit de părțile contractante și care stabilește regula de acordare a plăților compensatorii.
Nu există temei pentru acordarea celor 5 salarii, conform art.50 CCM, întrucât negocierea - este o negociere realizată în limitele CCM și opozabilă părților semnatare.
Cu privire la greșita reținere a CASS din cuantumul plăților compensatorii încasate de recurent, se constată că expertul a detaliat calculul plăților compensatorii, reținând că recurentul a încasat efectiv suma de 22630 lei fără reținerea sumei de 183 lei cu titlu de CASS.
Așa cum a reținut și instanța de fond potrivit Amendamentului la Planul Social încheiat la 9 ianuarie 2006, toate contribuțiile sociale datorate de angajat ori angajator pentru indemnizația de concediere vor fi suportate de companie, iar impozitul va fi suportat de angajat.
Din calculul efectuat de expert, rezultă că s-a reținut numai impozitul de 16%.
În recursul declarat de pârâtă este criticată sentința pentru nelegalitate sub aspectul că intimatul-reclamant nu poate beneficia de majorarea salarială, deoarece se afla pe listele de disponibilizare din anul 2006, dar nu și-a ridicat decizia de încetare a activității, fiind în concediu medical.
De asemenea consideră că este greșită soluția instanței de fond cu privire la procentul de 12%.
Conform Deciziei Comisiei Paritare și a Protocolului din 29 martie 2007 încheiat la nivelul, de comun acord cu sindicatele, nominalizarea beneficiarilor și procentele de 8,10 sau 12% s-au acordat în baza unei evaluări a salariaților și a unor criterii de performanță enunțate în protocol, iar Contractul Colectiv de Muncă/2007 stabilește o creștere salarială în medie de 12%.
Susține însă recurenta-pârâta că, în cazul reclamantului nu mai putea fi vorba de o evaluare profesională deoarece se hotărâse disponibilizarea sa în anul 2006 datorită închiderii definitive a Secției în care a fost încadrat reclamantul.
Criticile sunt de asemenea neîntemeiate.
În mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul îndeplinește condiția de a i se majora salariul începând cu data de 1 ianuarie 2007, cu consecința recalculării tuturor drepturilor urmare concedierii din 2 mai 2007.
Recurenta-pârâtă a invocat Protocolul din 29 martie 2007 încheiat la nivel de, care încalcă prevederile art.10 Cap.I din CCM/2006 încheiat la nivel de, întrucât numai Comisia paritară la nivel de poate modifica aceste prevederi din CCM.
Comisiile înființate la nivel de filială au competența doar de a urmări derularea CCM, așa cum prevăd dispozițiile art.10 alin.3 din CCM/2006.
Pentru considerentele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul și pârâta SA B - PITEȘTI, împotriva sentinție civile nr.682/CM din 21 august 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/15.12.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica
