Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 70/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 70/R-CM
Ședința publică din 05 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 472/CM din 04 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-reclamantă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 383/2007 emisă de Cabinet individual-Baroul A, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat pentru intimata-reclamantă, depune la dosar borderou cu acte medicale privind pe minorul.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui, punând în discuție excepția privind prescripția extinctivă.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii, cu cheltuieli de judecată.
In subsidiar, solicită admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi pusă în discuție cererea de prescripție formulată de reclamantă. Susține că reclamanta nu a putut face acțiune întrucât avea copilul bolnav, conform actelor medicale depuse la acest termen.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 05 martie 2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Fundația România, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale restante începând cu data de 01.05.2003 și până la 01.05.2004, la achitarea contribuțiilor către bugetele asigurărilor sociale pentru perioada în care acestea nu au fost achitate, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta arată că a fost angajata pârâtei în funcția de supraveghetor și la data de 18 mai 2004 i-a încetat contractul de muncă, în temeiul dispozițiilor art.55 lit.b, fără ca unitatea să-i plătească salariile restante pentru perioada 01.05.2003-01.05.2004 și să-i achite contribuțiile aferente bugetelor asigurărilor sociale.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Codului muncii.
Prin precizarea la acțiune depusă la data de 07 mai 2007, reclamanta a învederat instanței că înțelege să cheme în judecată și pe, în calitate de lichidator al pârâtei, având în vedere situația juridică a fundației - care se află în lichidare.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.472/CM din 04 septembrie 2007, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pe pârâtă să plătească drepturile salariale restante cuvenite pentru perioada 05.03.2004-01.05.2004.
A fost obligată pârâta să achite pentru reclamantă contribuțiile aferente bugetelor asigurărilor sociale de stat pentru perioada mai sus menționată.
S-a respins acțiunea privind acordarea drepturilor salariale și virarea contribuțiilor la bugetele asigurărilor sociale de stat pentru perioada 01.05.2003-04.03.2004 ca fiind prescrisă.
S-a respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că eclamanta a îndeplinit funcția de supraveghetor în cadrul Fundației România până la data de 18.06.2004, când i-a încetat contractul individual de muncă, în temeiul dispozițiilor art.55 lit.b din Codul muncii.
Conform notei de lichidare, reclamanta nu și-a încasat salariul pentru activitatea desfășurată în perioada iulie 2003 - mai 2004.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.53/2003, obligația principală a angajatorului este aceea de plată a salariului, respectiv contraprestației pentru munca îndeplinită de salariat.
Dovada achitării drepturilor salariale se face cu statul de plată, angajatul certificând prin semnătură plata acestora.
În speța dedusă judecății, nu au fost depuse statele de plată care să confirme ridicarea de către reclamantă a drepturilor salariale pe perioada indicată în cererea de chemare în judecată, iar din nota de lichidare depusă, rezultă că retribuțiile nu au fost încasate pe perioada iulie 2003 - mai 2004, pentru care s-a formulat acțiunea de față.
Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 5 martie 2007 și potrivit dispozițiilor Decretului nr.1671/1958 privind prescripția extinctivă și ale art.280 alin.1 lit.c din Codul muncii, drepturile salariale se pot solicita în termen de 3 ani calculați de la momentul nașterii dreptului la acțiune în acest sens.
cererea de chemare în judecată la data de 05 martie 2007, reclamanta este în drept să solicite în instanță obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale începând, cel mai târziu, în data de 15.03.2004, pentru restul perioadei acțiunea formulată fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod nejustificat i s-a respins ca prescrisă acțiunea pentru plata drepturilor salariale pe perioada 01 mai 2003 - 04 martie 2004, fără ca excepția prescripției să fie pusă în discuția părților pentru ca reclamanta să-și spună punctul de vedere.
De altfel, reclamanta a solicitat termen pentru a-și angaja apărător și pentru a-și formula apărările față de excepția ridicată, termen pe care instanța nu i l-a acordat, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.
Pe de altă parte, arată că dreptul la acțiune pentru perioada arătată nu este prescris, deoarece a formulat mai multe cereri în perioada respectivă, motiv pentru care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate.
Recursul declarat de reclamantă este întemeiat.
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante, începând cu data de 01 mai 2003 până la data de 01 mai 2004, iar instanța de fond a respins ca prescrisă acțiunea formulată pentru perioada 01 mai 2003-04 martie 2004.
Într-adevăr, din actele dosarului rezultă că instanța de fond nu a pus în discuția părților la nici unul din termenele de judecată excepția prescripției dreptului la acțiune pentru această perioadă, iar la data când s-a soluționat cauza, 04 septembrie 2007, a respins cererea reclamantei pentru a-și angaja apărător.
Curtea constată astfel că instanța de fond, nepunând în discuție excepția ridicată de părți, nu a procedat la cercetarea în totalitate a fondului cauzei și la analizarea tuturor apărărilor părților.
Având în vedere că prin art.82 din Legea nr.168/1999 s-a prevăzut cu caracter imperativ că dispozițiile acestei legi, referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi, se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului d e procedură civilă și potrivit art.312 alin.5 Cod procedură civilă, "în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată".
Trebuie avut în vedere astfel că, pentru asigurarea unui echilibru funcțional, în activitatea jurisdicțională, pronunțarea asupra fondului cauzei și stabilirea situației de fapt rămân în sarcina instanțelor de fond, iar instanța de recurs nu poate fi decât o instanță de control judiciar, cu structură specifică în dreptul de cenzură. A considera astfel ar însemna ca recursul să se transforme în calea de atac a apelului, iar instanței de recurs să i se atribuie, contrar spiritului legii, atribuția de a se ocupa de stabilirea situației de fapt și de a se pronunța asupra fondului procesului și în alte situații decât cele la care se referă art.3041Cod procedură civilă, fără ca această chestiune să fi fost rezolvată mai întâi de către instanța de fond, ceea ce ar contraveni prevederilor art.305 Cod procedură civilă, potrivit cărora în instanța de recurs nu se pot produce probe noi cu excepția înscrisurilor.
Cum în speță, așa cum s-a arătat mai sus, instanța de fond nu a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune, nu a cercetat fondul cauzei, motiv pentru care se va admite recursul formulat, se va casa sentința civilă atacată și se va trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 472/CM din 04 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./07.02.2008
Jud.fond:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Paulina Ghimișliu
