Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 704/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.704/R/2008
Ședința publică din data de 19 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
: -
GREFIER:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de intervenienții, -, -, -, -, și de reclamantul SINDICATUL "LIBERTATEA" împotriva sentinței civile nr. 1286 pronunțată de Tribunalul Maramureș, la data de 03.10.2007, în dosarul nr-, privind și pe pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M și CONSILIUL JUDEȚEAN, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta recurentului-reclamant, avocat -, fără împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta intimatului-pârât Consiliul Local M, consilier juridic HG, care depune delegație la dosar și reprezentanta intimatei-pârâte Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, consilier juridic, care depune delegație la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 13.03.2008, de către intimata-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, copie de pe decizia civilă nr. 260/28.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr- și întâmpinare, un exemplar comunicându-se în ședință reprezentantelor părților prezente.
La data de 17.03.2008 recurentele-interveniente -, -, Augusta-, și - au depus la dosar concluzii scrise.
Reprezentanta intimatului-pârât Consiliul Local M depune la dosar întâmpinare, un exemplar comunicându-se reprezentantei recurentului-reclamant și reprezentantei intimatei-pârâte Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Reprezentanta recurentului-reclamant Sindicatul "Libertatea" depune la dosar concluzii scrise, câte un exemplar comunicându-se reprezentantelor părților prezente.
La solicitarea instanței, reprezentanta recurentului-reclamant învederează faptul că la data de 28.11.2005 a fost înregistrat contractul colectiv de muncă la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a jud. M, depunând la dosar un înscris doveditor.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului-reclamant solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1900 lei, reprezentând onorariu avocațial, susținând concis concluziile scrise depuse la dosar.
Totodată reprezentanta recurentului-reclamant învederează faptul că prima instanță a făcut confuzie între noțiunile de "salariu" și "salariu de bază" și arată că se obligă a depune la dosar împuternicire avocațială și chitanță reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentanta intimatei-pârâte Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, pentru motive cuprinse în întâmpinare, arătând că angajații nu sunt funcționari publici, ci personal contractual.
Reprezentanta intimatului-pârât Consiliul Local M solicită respingerea recursului ca nefundat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, precum și constatarea lipsei calității procesuale a Consiliului Local M, care nu este parte semnatară a contractului colectiv de muncă, ci ordonator principal de credite.
Reprezentanta intimatului-pârât Consiliul Local M învederează faptul că sentința nr. 1118/22.10.2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, la care face referire reclamantul în memoriul de recurs, a fost respinsă irevocabil de către instanța superioară, precum și că nici unul dintre cele trei sindicate ale Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M nu a avut câștig de cauză în instanță cu privire la drepturile salariale solicitate.
După închiderea dezbaterilor reprezentanta recurentului-reclamant, depune la dosar împuternicire avocațială și chitanță reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1286 din 28.11.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul Sindicatul "Libertatea" și intervenienții în nume propriu Augusta, în contradictoriu cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului M și Consiliul județean
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că este adevărat că prin contractul colectiv de muncă pentru anii 2005-2007 la art.81 alin.1, pct.7 și 8 se prevăd prime pentru sărbătorile religioase, Paști și C precum și prime de concediu (vacanță) însă potrivit alin.2 al art.81 sumele se acordă în limitele și cu respectarea prevederilor legale.
Potrivit art.3 alin.2 din Contractul colectiv de muncă nr.2895/29.12.2006 unic la nivel național pe anii 2007-2010 prin contractul colectiv de muncă nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Drepturile angajaților Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului M sunt prevăzute în legislația specială OUG nr.24/2001 și Legea nr.154/1998 cu modificările ulterioare.
În altă ordine de idei potrivit sintezei solicitărilor și aprobărilor de alocații bugetare rezultă că alocațiile aprobate de ordonatorul principal de credite Consiliul Județean M au fost mult sub cele solicitate.
Astfel, potrivit alin.2 din art.81 din contractul colectiv de muncă, pârâta nu a avut resurse financiare pentru acordarea primelor cerute de reclamanți.
În ceea ce privește sporul de 15% solicitat, reclamanții nu au făcut dovada că locurile de muncă sunt încadrate la condiții deosebite.
Având în vedere cele de mai sus, cererea reclamantului și cererile de intervenție în interes propriu au fost respinse.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul Sindicatul Libertatea și intervenienții, -, -, Augusta-, -, au declarat recurs.
Prin recursul declarat de reclamantul Sindicatul Libertatea s-a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat că prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești, substituindu-se pârâtului Consiliului județean M prin respingerea pretențiilor formulate pentru considerentul nedovedit al ineficienței resurselor financiare. Or, drepturile salariale pretinse au fost cuprinse în contractul colectiv de muncă, iar pârâtele aveau obligația de a le prevedea în buget și de a le plăti.
În privința sporului de 15% prevăzut de art.57 alin.1 lit. e coroborat cu anexa 4 pct. B din CCM 2005-2007, se critică neexercitarea rolului activ de către prima instanță care nu a cercetat dacă locul de muncă al reclamanților și intervenienților se încadrează în condiții deosebite, a mai invocat că hotărârea cuprinde motive contradictorii și este sumar redactată, susținându-se că s-a luat în considerare art.3 alin.2 din CCM unic la nivel național în detrimentul CCM de care s-au prevalat părțile.
În fine, s-a apreciat că hotărârea este lipsită de temei legal, deoarece considerentul că insuficiența fondurilor justifică respingerea acțiunii nu are suport legal.
Prin recursurile declarate de intervenienți s-a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului s-a arătat că potrivit art.236 alin.4 din Codul muncii, contractele colective de muncă constituie legea părților. Instanța de fond, apreciază greșit ca revendicările privind primele de sărbători și primele de concediu nu au suport legal și nu se acordă decât funcționarilor publici nu și personalului contractual.
De asemenea, instanța de fond reține apărarea făcută de către pârâta DGASPC M care susține că nu au fost fonduri suficiente pentru acordarea acestor prime. Nici această susținere nu are temei legal din moment ce în cursul anilor 2005-2007 pârâta a făcut cheltuieli suplimentare prin acordarea de sporuri pentru ore suplimentare, plata pentru cumul de funcții, premii din economii la fondul de salarii, s-au acordat salarii de merit și, în toți acești ani s-au făcut peste 100 de angajări în instituție. Ținând cont de aceste aspecte, nu poate vorbi despre o lipsă de resurse financiare a pârâtei pentru plata acestor prime.
Deși contractul colectiv de muncă a fost încheiat în anul 2005, pârâta DGASPC M, nu a prevăzut în propunerea de buget nici în anul 2006, nici în anul 2007 sumele necesare acoperirii plății acestor prime. Potrivit Legii nr.500/2002, privind finanțele publice nu pot fi angajate cheltuieli fără a avea asigurata sursa de finanțare. În acest context, în anul 2005 fost încheiat contractul colectiv de muncă, contract care are viza de (control financiar preventiv), în acest sens, conducerea DGASPC M avea obligația să facă toate demersurile pe lângă ordonatorul principal de credite (pârâtul Consiliul județean M) pentru obținerea acestor sume. Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2005 este încheiat între angajator (DGASPC M) și cele trei sindicate existente la nivelul instituției (Sindicatul "Libertatea", Sindicatul "Sanitas" și Sindicatul Maternali). Sindicatul "Sanitas" a acționat în instanță instituția pentru nerespectarea contractului colectiv de muncă și prin sentința civilă nr.1118 din 22.10.2007 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Maramureș este admisă cererea și pârâta DGASPC M este obligată să plătească membrilor acestui sindicat primele prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Conform art.57, alin.1 lit.e din același contract "pentru condiții deosebite de muncă, indiferent de natura lor (periculoase, grele, vătămătoare, nocive, etc) se acordă un spor la salariul de baza, care face parte din acesta, în cuantumul procentual prevăzut în anexa nr.4". Instanța de fond respinge și acest capăt de cerere motivând că nu s-a făcut dovada că aceste locuri de muncă sunt încadrate la condiții deosebite. Acest spor a fost primit începând cu luna septembrie 2006, în acest caz nu punea problema dovezii condițiilor deosebite de muncă din moment ce pârâta a acordat acest spor. Recurenții au cerut acordarea acestui spor pentru perioada decembrie 2005-septembrie 2006. Conform Dispoziției nr.400 din 22.09.2006, au primit începând cu luna septembrie 2006 acel spor de 15%. Prin acordarea acestui spor, implicit au fost recunoscute condițiile deosebite de muncă.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge ca nefondate recursurile.
În ceea ce privește recursul declarat de Sindicatul Libertatea, Curtea reține următoarele:
Nu reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, respectiv o incursiune a autorității judecătorești în domeniul rezervat puterii legislative și executive, împrejurarea că instanța de judecată apreciat ca probantă prin ea însăși o afirmație a unei părți procesuale. Chiar dacă nu există suport probator pentru a se reține considerentul lipsei fondurilor bugetare, prima instanță nu s-a substituit puterii legislative sau executive. Cu alte cuvinte, acest considerent nu reflectă încălcarea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.4 pr.civ.
Ceea ce este esențial în cauza dedusă judecății este examinarea concordanței între cuprinsul contractului colectiv de muncă pentru anii 2005-2007 încheiat la nivelul DGASPC M și exigențele Legii nr.130/1996.
Astfel, înregistrarea acestui contract, conform art.25 din Legea nr.130/1996 nu transferă examinarea legalității acestor clauze în sarcina exclusivă a Direcției de Muncă și Protecție Socială limitând rolul instanței de judecată la a cerceta dacă în cuprinsul contractului se regăsesc drepturile pretinse de reclamanți.
În acest sens, art.26 alin.1 din Legea nr.130/1996 enumeră motivele refuzului de înregistrare a contractelor colective de muncă, între care nu se află și cele privind conformitatea lor cu actele normative, iar art.27 alin.1 limitează controlul legalității, doar la verificarea respectării art.8 privind caracterul minimal al clauzelor contractului colectiv de muncă.
Prin urmare, nerespectarea art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 nu reprezintă în mod obligatoriu un temei al refuzului de înregistrare, această dispoziție legală interzicând negocierea clauzelor referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Chiar dacă acest contract a fost înregistrat la și reprezintă "legea părților", instanței de judecată îi revine rolul și obligația de a controla conformitatea sa cu normele legale imperative, cum este cea prevăzută de art.12 alin.1.
În cauză, reclamanta și intervenienții pretind acordarea unor prime de sărbători prevăzute de CCM, dar neprevăzute de Legea nr.154/1998 și OUG nr.24/2000 (privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar). Astfel, Curtea constată că este nelegală acordarea de drepturi salariale cu încălcarea dispozițiilor legale privind încadrarea în fondurile alocate de la bugetul de stat.
Tot astfel, rezultă, contrar afirmațiilor recurentei, că există un temei legal care justifică neacordarea drepturilor salariale în cazul în care fondurile bugetare sunt insuficiente, respectiv art.4 și 18 din Legea nr.154/1998 și art.4 și 8 din OUG nr.24/2000.
În privința sporului pentru muncă în condiții deosebite în cuantum de 15%, Curtea constată că art.8 lit. b din HG nr.281/1993 reglementează posibilitatea personalului din instituțiile care se ocupă de îngrijirea copiilor de a beneficia de acest spor, însă impune ca mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare să fie stabilite de ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor.
Or, încheierea contractului colectiv de muncă nu răspunde acestor exigențe legale, fiind evident că nu s-a respectat procedura prevăzută de actul normativ menționat, ceea ce lipsește de temei pretențiile reclamantei și intervenienților referitoare la acordarea sporului de 15%.
În acest context, Curtea constată că acordarea benevolă de către pârâtă a acestui spor începând cu luna septembrie 2006 nu produce efecte asupra perioadei anterioare, fiind de esența contractului individual de muncă simultaneitatea executării obligațiilor reciproce, respectiv plata salariului (inclusiv a sporului) și prestarea activității (în condiții deosebite dacă este cazul). Prin urmare, acordarea sporului nu semnifică recunoașterea cu efecte retroactive îndreptățirii angajaților de a beneficia de acest spor și pentru perioada anterioară.
În fine, critica recurentei referitoare la greșita invocare din oficiu a contractului colectiv de muncă unic la nivel național nu ține cont că în exercitarea rolului activ instanța de judecată poate supune discuției părților orice împrejurare de drept de care depinde soluționarea cauzei, cum este în speță reglementarea CCM unic la nivel național care trasează normele minimale în materie.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel va respinge recursul reclamantei, dispunând în același sens în privința recursurilor intervenienților care au invocat parțial aceleași motive de recurs examinate cu ocazia analizării recursului reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBERTATEA și intervenienții, -, -, -, -, împotriva sentinței civile nr.1286 din 28 noiembrie 2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- - - - -
Red./
04.04.2008 - 2 ex.
Jud.fond.;
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
