Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 705/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.705/R/2008
Ședința publică din data de 19 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta SC" ROMÂNIA"SA împotriva sentinței civile nr. 2208 din 15.11.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei de constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, pentru a da posibilitatea părților de a se prezenta la judecarea pricinii, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul recurentei-pârâte, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul intimatei-reclamante, avocat G, cu împuternicire avocațială la dosar.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței civile atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, pentru motivele cuprinse în memoriul depus la dosar, învederând faptul că părțile au încheiat acte adiționale ulterioare celui prin care s-a prevăzut obligarea pârâtei la plata către reclamanta a echivalentului a 6 salarii brute, în caz de demitere și prin care se anihilează efectele acestuia.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca inadmisibil și menținerea hotărârii civile atacate ca legală și temeinică, precum și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței depuse la dosar. Totodată, reprezentantul intimatei-reclamante arată că pârâta este obligată a plăti reclamantei echivalentul a 6 salarii brute, fapt menționat expres în actul adițional încheiat între părți.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 2208 din 15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă cererea formulată de către reclamanta împotriva pârâtei Romania și în consecință a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a șase salarii brute, calculate la data desfacerii contractului individual de muncă.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 750 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că rin p. Decizia nr. 10926 din 07.08.2007, reclamantei i s-a desfăcut contractul individual de muncă începând cu data de 07.09.2007, în temeiul art. 65 din Codul Muncii.
Conform Actului adițional nr. 21 din 03.01.2007, în cazul demiterii, reclamanta va primi o compensație echivalentă a 6 salarii brute.
Din analiza listingului privind drepturile salariale acordate reclamantei pe luna august 2007, rezultă că ultimul cuantum al salariului pe care l-a primit reclamanta în calitate de salariată a pârâtei a fost de 1 702 lei.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar si cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reține re din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. Reținerile din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. In cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
In cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform proceduri legale În această materie.
Deși pârâta a arătat în întâmpinare că i-a achitat reclamantei contravaloarea a 2 salarii brute, conform art. 78 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, nu a făcut această dovadă cu documente semnate de către reclamantă. Pe de altă parte, Actul adițional nr. 21 din 03.01.2007 prin care pârâta s-a obligat să îi achite reclamantei, în cazul demiterii, o compensație echivalentă cu 6 salarii brute, nu a fost denunțat de către aceasta, situație în care reclamanta este îndreptățită să primească aceste sume.
Conform art. 28 din OUG nr. 98/1999, plata compensatorie reprezintă o sumă de bani neimpozabilă al cărui cuantum lunar este egal cu salariul mediu pe unitate realizat de către cel în cauză în luna anterioară disponibilizării. Ele se achită, în principiu, din fondurile de salarii, iar dreptul la plata acestora se naște de la data comunicării deciziei scrise persoanei în cauză.
Sumele de bani sunt stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, iar în absența unor astfel de clauze se acordă sumele prevăzute de art. 32 din OUG nr. 98/1999.
Pentru motivele arătate mai sus, instanța a respins excepția prematurității introducerii acțiunii, întrucât decizia de desfacere a contractului individual de muncă a fost emisă la data de 07.08.2007 iar acțiunea a fost înregistrată la data de 04.09.2007, drepturile cuvenite reclamantei născându-se la data comunicării deciziei, respectiv 07.08.2007.
Decizia nr. 12926 din 07.08.2007 arătă că raporturile de muncă încetează de la data de 07.09.2007, însă aceasta i-a fost comunicată la data de 07.08.2007. De la această dată, potrivit dispozițiilor art. 75 Codul Muncii, reclamanta era îndreptățită să își ceară drepturile cu titlul de plăți compensatorii.
Față de cele ce preced instanța, în temeiul art. 283 și urm. din Codul Munciia admis cererea reclamantei și pe cale de consecință, a obligat-o pe pârâtă să-i achite acesteia contravaloarea a 6 salarii brute, calculate de la data desfacerii contractului individual de muncă, luându-se ca reper drepturile salariale pe luna august 2007.
Totodată, în temeiul art. 274.pr.civ. fiind căzută în pretenții, a obligat-o pe pârâtă să plătească în favoarea reclamantei suma de 750 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta ROMÂNIA solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare s-a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.8 Cod procedură civilă, arătându-se că rin p. sentința civila nr. 2208 din 15.11.2007, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecata formulată de contestatoarea, dispunând obligarea intimatei ROMÂNIA SA la plata a 6 salarii brute, în temeiul dispozițiilor cuprinse în Actul adițional la contractul individual de munca nr. 21 din 03.01.2007.
Prin acest act adițional, părțile - angajatorul România SA si salariata - au convenit o modificare a clauzelor contractului individual de muncă în ceea ce privește felul muncii, contestatoarea, care, la acel moment, ocupa funcția de secretara, preluând si atribuțiile specifice postului de inspector personal. De asemenea, în cuprinsul actului aditional menționat, părțile au inserat clauza potrivit careia, în ipoteza demiterii din funcția ocupata, salariata va fi îndreptățita la plata unei compensații reprezentând echivalentul a 6 salarii brute.
Ulterior, între părți a intervenit o renegociere a tuturor clauzelor contractului individual de munca, contestatoarea trecând într-o alta funcție - Inspector Resurse Umane, astfel cum rezulta din Actul adițional nr. 80/22.06.2007, înregistrat la ITM C la data de 27.06.2007, drepturile si obligațiile părților fiind cele consfințite prin acest act adițional la contractul de munca.
Instanța de fond si-a întemeiat hotărârea, în mod exclusiv, pe dispozițiile cuprinse în Actul adițional nr. 21 din 03.01.2007, apreciind ca acest act adițional își produce efecte atâta vreme cât nu a fost denunțat în mod expre de intimata, ignorând însa acordul de voință al părților exprimat prin Actul adițional nr. 80/22.06.2007.
de modul de redactare al Actului adițional nr.80/22.06.2007 - înscris ce reprezintă,forma actualizata a contractului individual de munca al angajatei, ca urmare a exprimării voinței parților contractante"- rezulta fără dubiu ca, la momentul încheierii acestui act, părțile au convenit în mod expres o modificare a tuturor clauzelor contractului individual de munca. anihilând în acest fel orice alt efect produs de actele adiționale precedente.
Chiar în ipoteza în care s-ar pune, eventual, în discuție teoria drepturilor câștigate, întemeiata pe dispozițiile art.38 din Codul muncii, text ce instituie interdicția încheierii unui act prin care un salariat si ar limita sau ar renunța la drepturile ce îi sunt conferite prin lege, s-a arătat că o astfel de ipoteza ar putea fi avuta în vedere numai în situația în care contestatoarea ar fi ocupat în continuare, același post sau aceeași funcție, prin actul adițional nou încheiat (nr. 80/22.06.2007) fiind modificate clauze de alta natura ale contractului individual de munca. Or, prin actul adițional menționat salariata a trecut pe o alta funcție (Inspector Resurse Umane). De asemenea, pe de-alta parte, o eventuala nulitate a Actului adițional nr. 80/22.06.2007 la contractul de munca sau a unor clauze ale acestuia - ar fi putut fi invocata numai pe durata de existenta a contractului individual de munca, potrivit dispozițiilor art. 283 alin. (1) lit. d) din Codul muncii. Interdicția de renunțare la un drept câștigat (în speța, dreptul la plata a 6 salarii compensatorii), impune numai imposibilitatea negocierii unor drepturi sub nivelul stabilit de lege si, prin asimilare, de contractul colectiv de munca aplicabil. Or, drepturile contestatoarei, astfel cum acestea rezulta din Actul adițional nr. 80/22.06.2007 - în ceea ce privește compensațiile acordate la încetarea raporturilor de munca sunt cele stabilite prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate si cel de ramura.
Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
S-a învederat astfel că hotărârea instanței de fond este neîntemeiata în raport de dispozițiile legale si convenționale referitoare la încetarea contractului individual de munca aplicabile la nivelul ROMÂNIA SA, neexistând nici un temei legal care să justifice pretențiile formulate de contestatoare.
Conform Contractului colectiv de munca încheiat la nivel de unitate si cel aplicabil la nivel de ramura, în cazul încetării contractului individual de munca ca urmare a reorganizării activității, angajatorul are obligația de a acorda salariatului afectat de aceasta măsura o compensație echivalenta cu 1 salariu lunar brut.
Nicio dispoziție din Contractele colective de munca menționate nu prevede obligația societății de a acorda plăți compensatorii în cuantumul pretins de contestatoarea.
În concluzie, față de motivele prezentate mai sus, cu luarea in considerare a dispozițiilor art.304 pct.8, 9 și după caz art.3041pr.civ. cu aplicarea art.306 alin.3 pr.civ. în raport de motivele formulate solicită admiterea recursului și reținând spre rejudecare cauza, modificarea în întregime a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul este fondat, urmând să îl admită pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs se reține că ulterior modificării contractului individual de muncă al intimatei-reclamante din 03.01.2007 (în baza căruia prima instanță a admis acțiunea), între părți s-a mai încheiat la data de 22.06.2007 Actul adițional nr.80, care a fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă la data de 27.06.2007 (filele 47-50 dosar fond). În preambulul acestui ultim înscris se prevede în mod expres că Actul adițional nr.80/2007 reprezintă forma actualizată a contractului individual de muncă al intimatei, ca urmare a exprimării voinței părților contractante și că prin el sunt stabilite clauzele contractului individual de muncă al intimatei.
Drept urmare, contrar celor reținute de prima instanță, se apreciază că deși în Actul adițional nr. 80/27.06.2007 nu mai sunt prevăzute clauze referitoare la salariile compensatorii în cazul demiterii intimatei, clauzele care se referă la acest aspect din Actul adițional nr. 21 din 03.01.2007 (fila 4 dosar fond) nu mai au aplicabilitate, în condițiile în care, conform voinței părților contractante, ultimul act adițional reprezintă o modificare a tuturor clauzelor contractului individual de muncă.
Pentru aceste considerente se constată că prima instanță, ignorând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, a denaturat obligațiile care rezultă din termenii clari și preciși folosiți de părțile contractante, cu încălcarea dispozițiilor art. 969 cod civil (potrivit căruia convențiile legal întocmite au putere de lege) și a intenției comune a părților, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Întrucât, așa cum s-a arătat anterior, nici în contractul individual de muncă și nici în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate (filele 21-35 dosar fond) nu sunt prevăzute clauze relative la măsurile de protecție socială în cazul concedierilor individuale din motive neimputabile, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 78 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, care prevăd obligativitatea acordării a unui salariu compensatoriu, ceea ce recurenta a și realizat.
De asemenea, întrucât prima instanță a extins incidența OUG 98/1999, care se referă la protecția socială a persoanelor a căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, la concedierea individuală (desfacerea contractului de muncă al intimatei dispunându-se în temeiul art. 65 din Codul muncii ) hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind astfel întemeiat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale invocate anterior, a art. 299 alin. (1) și 312 alin. (3) Cod procedură civilă se va dmite recursul declarat de pârâta ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 2208 din 15 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- care va fi modificată în tot în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta.
Întrucât nu s-a dovedit că onorariul de avocat menționat în Factura nr. 8082/ 13.02.2008 a fost achitat se va respinge cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 2208 din 15 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- pe care o modifică în tot în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta.
Respinge cererea pentru acordarea de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
Red./
3 ex./10.04.2008
Jud.Fond,
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
