Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 716/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 716/R-CM
Ședința publică din 08 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de pârâții COMUNA - PRIN PRIMAR și de MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI B, împotriva sentinței civile 75/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.- -.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Cauza avut termen la 1 aprilie 2009, când s-a dat încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când s- dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 31.10.2008, la Tribunalul Argeș, reclamanții, I, a, -, ( ), -, (), și, reprezentanți prin Sindicatul Preuniversitar "Muntenia" au chemat în judecată pe pârâții Școala Tutea, Comuna - prin Primar, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației și Cercetării B, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le plătească prima de vacanță pentru perioada 2001-2008 actualizată cu indicele de inflație la data achitării sumelor în cauză.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în vederea aplicării principiului egalități de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2008, potrivit disp. art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 referitoare la statutul funcționarului public.
S-a făcut trimitere la Deciziile nr.XXIII/12.12.2005, nr.XII/05.02.2007 și nr.LXXVII/05.11.2007, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut polițiștilor, magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum și funcționarilor publici.
Deoarece prin nr.OUG146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamanții apreciază că numai prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, având în vedere faptul că și ei desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
Prin sentința civilă nr.75/CM din 16 ianuarie 2009, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta Școala să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității de învățământ pârâte, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respinsă cererea privind înregistrarea acestor drepturi bănești în carnetul de muncă și cererile privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 2001-2004 și pentru viitor.
Pârâta Comuna a fost obligată să vireze pârâtei Școala fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate.
A fost respinsă acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean
Pârâta Școala a fost obligată la plata sumei de 280,09 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
"Pe fondul cauzei s-a reținut că personalul contractual din instituțiilor de învățământ din sectorul bugetar este salariat potrivit prevederilor Legii nr.128/1997 în care nu este prevăzută acordarea primei de vacanță, iar prin disp. art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007 se specifică faptul că în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței de urgență intră funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, s-a analizat în primul rând dreptul reclamanților la prima de vacanță, astfel cum aceasta a fost solicitată prin acțiune.
Reclamanții au invocat în susținerea cererii de chemare în judecată existența dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public în temeiul art. 35 alin.2 din Legea nr.188/1999, precum și decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, acestora neaplicându-li-se nici recursurile în interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu există nici o situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.
Astfel, instanța a reținut că, potrivit art.241 alin.1 lit.(c)din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel. De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivel național prevede la art.8 alin.2 că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică, cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 - Statutul Personalului Didactic - personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ a prevăzut, încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art.37 lit.(g) din contractul colectiv de muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective e muncă este, potrivit disp. art. 30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.
Or, în cauză nu a intervenit nici o clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță, astfel încât să se pună problema suspendării cursului prescripției extinctive.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că pentru perioada 2001 - 2004, dreptul reclamanților de a solicita contravaloarea primei de vacanță este prescris în raport de disp. art.166 din Codul muncii.
Prin urmare a fost admisă în parte acțiunea și fost obligată pârâta Școala să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității de învățământ pârâte, drepturi ce se vor fi actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
În temeiul disp.art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, a fost admisă acțiunea față de pârâta Comuna care a fost obligată să vireze pârâtei Școala sus fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți.
Acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Aaf ost respinsă, de vreme ce printre atribuțiile reținute de art.142 din Legea nr.84/1995 nu este menționată și obligarea acestei instituții la plata către reclamanți a primei de vacanță."
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs de către pârâții Comuna - prin Primar și Ministerul Educației, Cercetării și.
Recurenta-pârâtă Comuna - prin Primar a susținut că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a admis acțiunea formulată de către reclamanți și aceasta a fost obligată să vireze Școlii fondurile necesare achitării drepturilor salariale.
Se susține că aceste sume sunt asigurate de la bugetul de stat și nu de la bugetul local.
Recursul pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și formulat la 18 februarie 2009 este introdus peste termenul legal prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Potrivit acestui text de lege, termenul de recurs împotriva hotărârilor pronunțate în această materie este de 10 zile de la data comunicării hotărârii instanței de fond.
În speță, sentința civilă nr.75/CM/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Argeșa fost comunicată recurentului la data 6 februarie 2009, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare aflat la dosar (fila 87), pe care există semnătura și ștampila de primire a acestuia.
Recursul a fost declarat de pârât la data de 18 februarie 2009, deci peste termenul imperativ de 10 zile prevăzut de lege, așa încât acesta, în raport de dispozițiile legale mai sus-citate, se va respinge ca tardiv.
Examinând recursul formulat de pârâta Comuna - prin Primar în raport de critica formulată și sub toate aspectele în conformitate cu disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este întemeiat și urmează a fi admis.
Potrivit dispozițiilor art.129 din Codul d e procedură civilă, părțile au obligația să-și probeze pretențiile și apărările, iar judecătorul cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care acestea le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau scris și să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Se constată că în speță nu au fost îndeplinite dispozițiile acestui text de lege, deoarece instanța a fost lipsită de rolul activ conferit de dispozițiile art.129 din Codul d e procedură civilă, nepunând în discuția părților temeiul de drept în baza căruia a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanți.
Din conținutul sentinței recurate și din actele dosarului, rezultă faptul că acțiunea formulată de către reclamanți s-a întemeiat pe alte împrejurări de fapt și de drept decât cele reținute de către instanță în motivarea hotărârii și că aceste aspecte nu au fost puse în discuția părților în vederea formulării apărării.
De asemenea, se constată că soluția pronunțată de către instanța de fond nu are suport probatoriu în sensul că la dosar nu s-au depus actele la care se face referire, respectiv contractul colectiv de muncă și statutul personalului didactic.
În această situație se constată că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, motiv pentru care în temeiul art.312 pct.5 din Codul d e procedură civilă urmează a se admite recursul și a casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare urmează a se avea în vedere și criticile formulate de către recurentă sub forma unor apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta COMUNA - prin PRIMAR, împotriva sentinței civile 75/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Casează sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Respinge ca tardiv formulat recursul pârâtului MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.4/23.04.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
