Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 729/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 729/R/2008 | |
Ședința publică 25 martie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | - - - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Adrian Repede Daniel | - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotrivasentinței civile nr. 1311 din 3 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâta SC ROMÂNIA SRL, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta pârâtei intimate SC România SRL, avocat, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 martie 2008, pârâta intimată a depus la dosar prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
La termenul de azi, reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar delegația de reprezentare și un set de decizii pronunțate în cauze similare, cu titlu de practică judiciară, și solicită instanței amânarea cauzei în vederea comunicării întâmpinării cu reclamantul recurent.
Curtea, deliberând respinge cererea de amânare, formulată de către reprezentanta pârâtei intimate pentru motivul învederat de aceasta, considerând că reclamantului recurent i s-a a dus la cunoștință termenul de judecată și era în interesul său să se prezinte la dezbateri.
Nefiind alte ccereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate susțien întâmpinarea depusă la dosar și solicită respingerea recursului ca neîntemeiat pentru motivele arătate în scris. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1311/3.12.2007 a Tribunalului Maramureșs -a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC România SRL.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că reclamantul este angajatul pârâtei în baza contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată, începând cu data de 1.06.1999.
Salariul lunar stabilit în contractul de muncă a fost de 1.500.000 lei brut. Pe parcursul derulării contractului de muncă acesta a suferit modificări, ultima făcându-se la data de 1.04.2006 când salariul a fost stabilit la suma de 1835.
ntr-adevăr, drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre părți se stabilesc prin negociere (art. 157 Codul muncii ), neacordarea sau limitarea drepturilor salariatului astfel cum acestea sunt reglementate în legislația muncii, fiind sancționată cu nulitate absolută.
In speță, din contractul individual de muncă încheiat între părți nu se
poate reține nici o clauză referitoare la sporul de vechime în muncă, dar în
conformitate cu Contractul colectiv de muncă pe anii 2001-2003, art. 27-2 și Contractul colectiv de muncă pe anii 2003-2006 art. 50 al.6, ambele în vigoare pe durata derulării raportului de muncă dintre părți, se prevede în mod expres că sporul de vechime în muncă este inclus în salariul de bază negociat motiv pentru care salariul minim la societatea pârâtă, a fost stabilit cu 20% mai mare decât salariul minim pe economie.
S-a constatat astfel că sporul de vechime în muncă i s-a acordat reclamantului, fiind cuprins în salariul de bază.
Acest fapt a fost sesizat și în procesul verbal de control întocmit de ITM T nr. 15359/12.12.2005.
Expertiza efectuată în cauză a realizat un calcul, aplicând procentul
cuvenit reclamantului ca spor de vechime în muncă la salariul lunar al acestuia, fără a avea în vedere că salariul cuprinde deja acest spor, astfel că sumele stabilite de expert nu se pot reține ca și cuvenite reclamantului.
Pentru considerentele de fapt și de drept reținute, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței, reclamantul a declarat în termen recurs, solicitând modificarea în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului reclamantul a arătat următoarele:
Natura juridică a contractului colectiv de muncă este aceea de normă convențională negociată, având o natură duală de contract și de lege.
Fiind un contract atipic, reprezintă excepție de la principiul relativității actului juridic, fiind opozabil conform Codului civil și Legii nr. 130/1996 și persoanelor fizice sau juridice care nu participă în mod direct la negocierea și semnarea acestuia.
Contractele colective de muncă sunt ierarhizate pornind de la contractul colectiv de muncă la nivel național, până la contractul de muncă la nivel de unitate.
Dată fiind această ierarhizare, contractele colective de muncă la un nivel inferior nu pot conține dispoziții contrarii față de cele la nivel superior, după cum nu pot conține nici mai puține drepturi ale salariaților decât cele la nivel superior.
Orice dispoziție contrară prevăzută în contractul individual de muncă este nulă de drept, înlocuindu-se automat cu cele prevăzute în Codul Muncii sau în alte legi speciale sau contractul colectiv de muncă.
Singura derogare permisă privește drepturile angajaților dacă prin acestea se creează o situație mai favorabilă acestora.
În susținerea acestor argumente, recurentul invocat disp.art.214, 247. și art.11 din Legea nr. 130/1996.
Regula generală statuată de Codul Muncii și de contractele colective este aceea că sporul de vechime nu se include în salariul de bază, legiuitorul permițând doar pe cale de excepție o astfel de includere, care necesită prevederea expresă în contractul colectiv de muncă.
Or, contractul colectiv de muncă al reclamantului nu prevede că sporul de vechime este inclus în salariul de bază, el fiind datorat în temeiul prevederilor Codului Muncii și contractelor de muncă colective incidente.
Prima instanță a reținut în mod greșit că sporul de vechime este inclus în salariul de bază, doar pe considerentul că nu se precizează expres contrariul, în contractul colectiv de muncă, și că salariul este mai mare cu 20% de la o anumită dată, aceasta fiind însă o consecință indexării sau negocierii salariului.
Nici în statul de plată și nici în carnetul de muncă nu este indicat cât anume din salariul de bază reprezintă sporul de vechime.
Dacă s-ar admite faptul că toate salariile au crescut cu 20% datorită includerii sporului de vechime în salariul de bază, consecința este aceea că toți angajații societății indiferent de vechimea în muncă au un spor de vechime de 20%, ceea ce este absurd.
Mențiunile inserate în procesele-verbale încheiate de ITM T se referă la anumiți angajați, anumite contracte individuale de muncă și o anumită perioadă care nu fac obiectul prezentului litigiu.
Reclamantul invocă totodată adresa nr.543/23.01.2006, prin care același ITM T comunicat uni alt angajat că la societatea intimată salariul nu cuprinde sporul de vechime.
Un alt motiv de recurs vizează neluarea în considerare de către instanță a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, prin care s- constatat că petentul este îndreptățit conform dispozițiilor legale în vigoare în perioadele de timp deduse expertizei să primească contravaloarea sporului de vechime neachitat.
Prin întâmpinarea formulată (11-16), pârâta s-a opus admiterii recursului, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamanta Curtea reține următoarele:
Din acțiunea promovată de reclamant se reține că acesta a solicitat obligarea pârâtei la a-i acorda sporul de vechime în cuantum de 25% ce i se cuvine potrivit vechimii sale în muncă, începând cu data de 10.04.2004, pe durata derulării contractului de muncă ce îl are încheiat cu pârâta.
S-a mai precizat de către reclamant că acțiunea nu vizează modificarea contractului individual de muncă, ci aplicarea legii la un raport de muncă determinat, iar dreptul câștigat prin la nivel național - spor de vechime - nu poate fi redus, negociat ori anulat, ci doar pus în executare.
Reclamantul este angajatul pârâtei în baza contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată la data de 7.06.1999.
Inițial salariul a fost stabilit la 1.500.000 lei brut, iar pe parcursul derulării contractului a fost modificat, la data de 1.04.2006 ajungând la 1835 lei.
Este de reținut că într-adevăr drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre părți se stabilesc potrivit legii, prin negocieri în cadrul și al, drepturile cuvenite salariatului neputând face obiectul neacordării sau limitării, această atitudine urmând a fi sancționată cu nulitatea absolută a normei edictată cu încălcarea acestor dispoziții.
În cazul din speță, așa cum se arată și de către reclamant, în contractul individual de muncă nu sunt stipulate clauze referitoare la sporul de vechime.
Cu privire la acest aspect, este de reținut faptul că în conformitate cu dispozițiile art.157 muncii, salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective, între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
În conformitate și cu Contractul colectiv de muncă pe anii 2001-2003, în vigoare la data încheierii contractului de muncă al reclamantului, art.27-2 se prevedea în mod expres că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat, motiv pentru care salariul minim la societatea pârâtă va fi cu 20% mai mare decât salariul minim stabilit pe economie (fila 37-dos.fond).
De altfel, și ulterior în la nivel de ramură, în art.50 alin.6 pentru anii 2003-2006, aplicabil și în cazul angajaților pârâtei, se prevede că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
Așadar este foarte clar faptul că sporurile nu au fost excluse ca drepturi ale salariaților însă ele au fost calculate și evidențiate diferit respectiv fie au fost cuprinse în salariul de bază fie au fost stabilite și evidențiate separat.
În cazul din speță este evident faptul că sporul de vechime de 25% a fost cuprins în salariul de bază al reclamantului, aspect sesizat și în urma verificărilor efectuate de T, care în procesul verbal de control nr.15959/12.12.2005, a reținut că sporul de vechime este inclus în salariul negociat, demonstrat de faptul că salariul minim negociat în societate este cu 20% mai mare decât salarul minim pe economie (33 dosar fond).
În ce privește susținerile recurentului privind ierarhizarea și subordonarea contractelor individuale de muncă la contractele colective de muncă, acestea sunt corecte, însă vin în susținerea hotărârii primei instanțe, care, reținând în esență că în contractul individual de muncă al reclamantului nu se menționează acordarea sporului de vechime, referire la acest spor făcându-se doar în contractul colectiv de muncă, acest spor este inclus în salariul de bază.
Actul de control al ITM C finalizat prin procesul verbal de control nr. 15959/12.12.2005, s- încheiat ca urmare a unui control de fond, care vizat mai multe obiective, printre care și contractele individuale de muncă, timpul de muncă, salarizarea, carnetele de muncă.
În anexa nr.1 a actului de control se menționează că perioada pentru care s-a făcut controlul este august - noiembrie 2005, iar sporul de vechime este inclus în salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat în societate este cu 20% mai mare decât salariul minim pe economie.
Celelalte categorii de sporuri acordate (pentru muncă suplimentară), de noapte) sunt evidențiate în statele de plată a salariilor.
Reglementarea plății sporului de vechime în cuprinsul contractului colectiv de muncă, nu contravine nici unei norme imperative, astfel încât o astfel de clauză nu poate fi nulă.
În condițiile în care acest spor este reglementat prin contractul colectiv de muncă, este evident că nu poate face obiectul unei clauze distincte, în contractul individual de muncă al reclamantului.
Prima instanță constatând că pretențiile reclamantului sunt nejustificate, întrucât acesta încasat lună de lună sporul de vechime, fiind inclus în salariul de bază, evident că nu a putut da eficiență concluziilor raportului de expertiză care a stabilit cuantumul sporului de vechime la care ar fi îndreptățit reclamantul dacă acesta nu l-ar fi încasat, ca fiind 16283 lei.
Expertul nu s-a pronunțat asupra îndreptățirii reclamantului la plata sporului de vechime, aspect asupra căruia nici nu avea competență să se pronunțe, ci doar a calculat procentul de spor de vechime, pe care ar fi trebuit să îl primească reclamantul în ipoteza în care acesta nu i-ar fi fost achitat lună de lună, ipoteză care însă în speță nu se verifică, conform celor anterior arătate.
Așadar, constatând că sub aspectul tuturor criticilor ce au fost aduse sentinței de către reclamant, aceasta este legală și temeinică, Curtea cu majoritate de voturi reținând în drept și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi, respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1311 din 03.12.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 martie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - TARȚA
Red. MV dact.GC
2 ex/3.04.2008
Jud.primă instanță:,
Cu opinia separată a domnului judecător în sensul admiterii recursului cu consecința admiterii acțiunii.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Conform contractului individual de muncă încheiat între părți, salariul lunar al reclamantului este de 1.500.000 lei brut (art. IV), iar următoarele clauze se referă la plata orelor suplimentare prin acordarea unor sporuri.
În raport de modul lapidar în care este formulată clauza referitoare la drepturile salariale, nu se poate conchide că sporul de vechime este inclus (absorbit) în salariu.
Astfel, interpretarea literară a clauzei exclude în mod categoric o asemenea concluzie, deoarece dacă s-ar fi intenționat ca sporul de vechime să fie inclus în salariu, contractul individual de muncă încheiat între părți ar fi trebuit să cuprindă o prevedere expresă în acest sens.
Contrar afirmațiilor intimatei, folosirea noțiunii de "salariu lunar" menționată în contract nu reprezintă un argument în sensul că diferă de salariul de bază și prin urmare include toate sporurile, fiind de remarcat în acest context că formularea clauzei nu este suficient de clară și precisă pentru a fundamenta această afirmație.
Deși art. 155 Codul muncii, art. 37 alin 4 din CCM la nivel național și art. 48 alin 3 din CCM la nivel de ramură definesc salariul ca acel drept ce cuprinde și sporurile, intimata omite să facă diferența între noțiunea de salariu, ca totalitate a drepturilor salariale de care beneficiază angajatul și noțiunea de salariu de bază, element fix al salariului în prima accepțiune, și în funcție de care se calculează sporurile.
Or, nici contractul individual de muncă nu este în sine, prin terminologia uzitată, suficient de lămuritor, astfel încât considerăm că salariul stabilit în favoarea reclamantului nu include sporul de vechime și din perspectiva a altor trei argumente.
În primul rând, în spiritul reglementărilor specifice legislației muncii, era absolut necesar, în vederea asigurării depline a drepturilor recunoscute în favoarea salariatului, ca părțile să fi redactat contractul individual de muncă într-un mod suficient de clar încât să nu fie susceptibil de interpretări diferite.
În al doilea rând, trebuie observat că deși intimata susține că salariul de care beneficiază pârâtul include și sporul de vechime, nu oferă o justificare pentru menționarea distinctă ca drept de natura salarială a sporului pentru efectuarea orelor suplimentare. Din moment ce, potrivit afirmațiilor sale, salariul (art. 155 Codul muncii ) include și sporurile, se pune în mod firesc întrebarea de ce nu s-a procedat în mod similar și cu sporul de vechime.
În acest context, trebuie apreciată ca lipsită de fundament distincția pe care o face intimata între caracterul permanent al sporului de vechime și cel nepermanent al sporului pentru ore suplimentare, deoarece în ambele sunt sporuri care se raportează la salariul de bază și constituie un element al drepturilor salariale lunare cuvenite salariatului.
În fine, în sprijinul neincluderii sporului de vechime în salariu, pledează și un argument de lege respectiv art. I lit. e din Ordinul nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, care impune evidențierea distinctă a drepturilor salariale acordate separat de salariul de încadrare.
Considerăm, de asemenea că prioritate în speță prezintă examinarea și interpretarea clauzei salariale din contractul individual de muncă, și nu analiza dispozițiilor diferitelor contracte colective de muncă care se referă la raportul dintre salariul de bază și sporul de vechime.
Aceste dispoziții nu pot fi interpretate în sensul că induc prezumția includerii sporului de vechime în salariul de bază, astfel încât intimatei îi revine sarcina probei acordării acestui spor, conform art. 287 Codul muncii.
În acest context, se impune înlăturarea procesului verbal de control al ITM T nr. 15359/12 decembrie 2005 și a contractului colectiv de muncă aplicabile la nivelul unității pe anii 2001-2003, care sunt lipsite de valoare probatorie.
Astfel, procesul-verbal menționat, deși atestă că "sporul de vechime este inclus în salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat în societate este cu 20 % mai mare decât salariul minim pe economie", nu indică elementele de fapt pe care s-a întemeiat această concluzie. În opinia instanței, această concluzie nu se poate întemeia exclusiv, pe cuantumul mai mare cu 20 % al salariului minim în societate în raport de salariul minim pe economie, în condițiile în care sporul de vechime nu este fix (20%), ci este cuprins între 5 %-25%.
În lipsa oricărui element de fapt care să susțină ideea includerii sporului de vechime în salariu, trebuie constatat că procesul-verbal nu exonerează pârâta de sarcina probei.
Mai mult, același proces-verbal atestă că toate categoriile de sporuri acordate de societate sunt evidențiate în statele de plată, ceea ce ridică din nou întrebarea de ce pârâta nu a procedat la fel în cazul sporului de vechime.
De asemenea, procesul-verbal nu poate fi luat în considerare și datorită faptului că nu se referă la reclamantă, ci la alți salariați ai pârâtei, astfel încât nu îi opozabil reclamantei a cărui situație nu a făcut obiectul controlului efectuat de ITM
În privința contractului colectiv de muncă, nu poate fi împărtășită susținerea intimatei referitoare la valoarea sa probatorie, datorită rigorilor care guvernează legislația muncii în vederea garantării drepturilor salariatului. Nefiind înregistrat la T, contrar art. 25 alin 1 și 3 din Legea nr. 130/1996, acest act este lipsit de efecte juridice și de orice valoare probatorie.
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede Daniel
--
Red. dact.
23.04.2008
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Adrian Repede Daniel
