Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 730/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 730/2008
Ședința publică de la 30 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții -, -, împotriva sentinței civile nr. 275/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta intimată, lipsind reclamanții recurenți
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care în ședința din 30 iunie 2008 s-a ivit un incident procedural legat de compunerea completului de judecată format din judecătorii, și. Întrucât judecătorul se află în concediu de odihnă, în compunerea completului de judecată va fi inclus judecătorul din planificare de permanență pe materii a secției. Completul astfel constituit din judecătorii, și a păstrat cauza spre soluționare.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că nu mai are alte cereri de formulat, iar recurenții prin motivele de recurs au solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare, acordând cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtei intimate pune concluzii de respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanți și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele din întâmpinarea depusă la dosar și având în vedere și practica Curții de APEL ALBA IULIA în dosare similare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr-, reclamanții -, -, au chemat în judecată pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu, solicitând obligarea acesteia la plata sporului pentru condiții deosebit de periculoase în procent de 50% din salariul de bază al fiecăruia, pe perioada celor 3 ani anterior înregistrării acțiunii.
În motivarea acțiunii reclamanții arată, în esență, că sunt angajați cu contract individual de muncă la unitatea pârâtă, care a preluat activitatea centrelor de recuperare și reabilitare neuropsihică din țară, iar prin munca prestată asigură asistarea bolnavilor neuropsihici, situație care presupune o încordare psihică și eforturi deosebite, similare celor depuse într-o unitate spitalicească cu profil de neuropsihiatrie.
În fine, se precizează că anterior promovării acțiunii, pârâta a încercat obținerea acestui spor, solicitând sprijin Ministerului Muncii, însă demersurile făcute au rămas fără rezultat.
În drept se invocă dispozițiile nr.HG281/1993 actualizată prin nr.HG1471/2004.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivând că sporul pretins este nejustificat, deoarece condițiile de lucru nu se încadrează în categoria celor periculoase. principală a activității reclamanților nu este una medicală ci una socială, deoarece copii sunt lipsiți de protecția unei familii biologice. Serviciile publice furnizate de instituția pârâtă nu pot dezvolta activități paralele rețelei publice medicale existente. Serviciile medicale pentru beneficiarii centrului sunt asigurate de către spitalele de specialitate din județ.
Prin sentința civilă nr.275/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții reprezintă personalul contractual ce își desfășoară activitatea în cadrul Complexului de servicii comunitare pentru copilul cu handicap sever "" ( fosta ), în calitate de personal administrativ( conform m și fișa post).
Din economia textelor de lege indicate în acțiune, raportat la calitatea reclamanților, locul de muncă și nu în ultimul rând activitatea propriu zisă desfășurată în cadrul Complexului de servicii comunitare pentru copilul cu handicap sever "", rezultă fără putință de tăgadă că pretențiile acestora privind acordarea unui spor de 50% din salariul de bază, sunt nefondate și lipsite de suport legal, întrucât pentru sporul de 50%-100% prin art.8 lit.a din nr.HG281/1993 modificat prin nr.HG1471/2004 se prevede în mod expres și limitativ, condițiile deosebit de periculoase pentru care salariații beneficiază de acest spor; ori activitatea desfășurată de reclamanți, nu se încadrează în nici una din situațiile prevăzute de textul de lege indicat.
În atare situație, instanța a constatat că prezentei cauze nu îi sunt incidente nici dispozițiile art.13 lit.e din nr.OUG115/2004, care vizează salarizarea personalului contractual din sectorul sanitar, cât timp reclamanții lucrează în cadrul Centrului " având un obiect de activitate bine determinat, activitatea acestora astfel cum rezultă din fișa postului, fiind una socială și nicidecum medicală.
Din starea de fapt prezentată, instanța a constatat că prezentei cauze nu îi sunt incidente nici dispozițiile art.154 alin.3 din Codul muncii, sub aspectul existenței vreunui tratament discriminatoriu în stabilirea și acordarea salariului pentru munca prestată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termenul legal recurs reclamanții solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea de motive, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, au arătat că sentința recurată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond a interpretat greșit dispoziții art.8 lit.a din nr.HG281/1993 modificată prin nr.HG1471/2004, art.13 lit.e din nr.OUG115/2004 și art.154 alin.3, pronunțând astfel o hotărâre nelegală prin care a respins acțiunea introductivă.
Recurenții apreciază că dispozițiile art.8 ale nr.HG281/1993 modificată prin nr.HG1471/2004 au caracter nelimitativ, ceea ce înseamnă că se pot asimila și alte situații de genul celor care creează condiții periculoase de muncă pentru reclamanți.
La centrul de asistență socială sunt internați bolnavi psihici periculoși. În mod greșit instanța de fond a reținut că norma juridică precizată indică expres și limitativ cazurile în care se acordă sporul în discuție, între acestea neregăsindu-se activitatea prestată de reclamanți, deși enumerarea cazurilor la care se referă este una exemplificativă, fapt dovedit de diagnosticele bolnavilor, inclusiv de adresa nr.11072/25.06.2007 transmisă de Consiliului Județean Sibiu.
Recurenții apreciază că dispozițiile art.3 alin.1, 6, 7 lit.g, 9, 10 și anexa la Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile nr.OUG115/2004 aprobată prin Legea nr.125/2005, care stabilesc locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, le sunt aplicabile.
În mod greșit instanța de fond a considerat că unitățile în care lucrează reclamanții îndeplinesc o activitatea exclusiv socială și nu medicală, ignorându-se dispozițiile legale care conferă asimilarea totală a unităților de asistență medico-socială cu unitățile sanitare, față de care se prevede expres acordarea sporului de periculozitate.
Sporul în discuție este reglementat în la nivel de ramură sanitară și asistență socială pe perioada 2005 - 2006, conform căruia sporul de 50 - 100% se aplică și persoanelor aflate în situația reclamanților.
În județul Sibiu singurul centru în care se plătește acest spor este Centrul social neuropsihic de la, astfel că ne aflăm în prezența unei evidente discriminări. Esențial în acest caz pentru acordarea sporului este mediul în care lucrează reclamanții și nu denumirea centrului.
Din buletinul de expertizare al unității de asistență socială în care sunt încadrați reclamanții rezultă fără echivoc expunerea acestora la riscuri profesionale, ceea ce confirmă prezența factorilor prevăzuți la art.7 din Regulament care determină încadrarea locului de muncă și implicit acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase.
Curtea, deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform cerințelor art. 301 indice 1.pr.civilă, în limitele prevăzute de art.306 alin.2 din Codul d e procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit, art.8 lit.a, b din nr.HG281/1993 astfel cum a fost modificat prin nr.HG1471/9.09.2004: "În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate următoarele categorii de sporuri:
a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat, la locurile de muncă respective;
b) pentru condiții deosebit de periculoase, leprozerii, anatomie patologică și medicină legală, TBC, psihiatrie, epidemii deosebit de grave și alte asemenea stabilite de Ministerul Sănătății, sporul este de 50% din salariul de bază. Pentru condiții deosebit de periculoase, vătămătoare, nedorite sau ostile, mărimea sporului este cea prevăzută în anexele la prezenta hotărâre."
Art. 13 lit.e din nr.OUG115/2004 "privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar" prevede: "În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate cu respectarea prevederilor legale următoarele categorii de sporuri:
. lit.e pentru condiții deosebit de periculoase, leprozerii, anatomie patologică, TBC, psihiatrie, medicină legală, epidemii deosebit de grave și alte asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, un spor de 50 - 100% din salariul de bază."
Așa cum corect a observat instanța de fond, reclamanții sunt angajați ai Complexului de servicii comunitare pentru copilul cu handicap sever "" ( fosta ), din subordinea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu, în calitate de personal administrativ.
Contrar susținerilor acestora, reclamanții nu își desfășoară activitatea în sistemul sanitar ci, așa cum prevăd dispozițiile art.2 din nr.539/2005, în instituții de asistență socială, activitatea lor fiind una socială și nu una medicală.
Persoanele internate în astfel de centre au un anumit grad de handicap mintal și nu suferă de boli psihice care să-i transforme în bolnavi psihici periculoși.
În aceste condiții activitatea desfășurată de reclamanți nu se încadrează în condițiile prevăzute de art.8 lit.a din nr.HG281/1993 modificată prin nr.HG1471/2004, în sensul că nu activează în condițiile deosebit de periculoase menționate de acest act normativ, iar susținerile acestora în sensul că activitatea lor poate fi asimilată acestor condiții deosebit de periculoase este lipsită de suport legal.
În condițiile în care serviciile medicale pentru beneficiarii centrelor în care activează reclamanții sunt asigurate de spitalele de specialitate din județ, lipsită de suport legal este și susținerea acestora în sensul că unitățile în care își desfășoară activitatea sunt asimilate spitalelor, aceștia îndeplinind o activitate exclusiv socială și nu și o activitate medicală.
În acest sens, nu poate fi reținută susținerea reclamanților, reiterată în criticile de recurs, în sensul că ar exista o stare de discriminare raportat la persoanele care lucrează în centre sociale denumite sugestiv pentru bolnavi psihici, Curtea Constituțională statuând prin deciziile pronunțate că principiul egalității nu se opune ca legea să stabilească reguli diferite pentru personalul care se află în situații diferite.
Dispozițiile legale enumerate nu contravin art. 6 alin.2 din Legea nr. 53/2003 care consacră pentru toți salariații principiul potrivit căruia pentru muncă egală și pregătire profesională egală să fie retribuție egală, câtă vreme reclamanții nu pot susține că depun o muncă egală cu cei angajați în unitățile sanitare sau la centru.
În același sens este și jurisprudența Curții Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, doar atunci când autoritățile statale "introduc distincții între situați analoage și comparabile", fără ca ele să se bazeze pe "o justificare rezonabilă și obiectivă". Deci, pentru a putea vorbi de discriminare, situațiile în discuție trebuie să fie comparabile - adică persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, să beneficieze de un tratament preferențial.
Mai mult chiar dacă cele două situații sunt comparabile, este permisă distincția între astfel de situații dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă sau, astfel spus, diferențierea urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Jurisprudența Curții nu definește noțiunea de situații analoage sau comparabile, acestea fiind chestiuni care rezultă din împrejurările concrete ale fiecărei cauze.
Sub acest aspect este corectă reținerea instanței de fond în sensul că activitatea reclamanților așa cum reiese din fișa postului este una socială și nicidecum medicală; Date fiind condițiile diferite de muncă ale reclamanților față de angajații Centrului social neuropsihic, care beneficiază de un astfel de spor, nu ne aflăm în prezența unii tratament discriminatoriu față de reclamanți.
Față de cele ce preced, Curtea, constatând că soluția primei instanței face o interpretare și aplicare corectă a legii, nefiind incident nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârii expres și limitativ prevăzute de art.304 punct 1-9.pr.civ.;
În conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civ, cu aplicarea art.82 din legea nr.169/1999 va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursului declarat de reclamanții -, -, împotriva sentinței civile nr. 275/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 03 Iulie 2008
Jud. fond.,
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Victor Crețoiu
