Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 732/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
ÎDECIZIA CIVILĂ NR. 732/R/2008 | |
Ședința publică 25 martie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | - - - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Adrian Repede Daniel | - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotrivasentinței civile nr. 30 din 14 ianuarie 2008,pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-privind și pe reclamanții, și, precum și pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect cerere de revizuire.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de reurs, pârâtul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 30/14.01.2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis cererea de revizuire formulată de revizuienții, și n contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Cluj, Curtea de APEL CLUJ și Ministerul Economiei și Finanțelor, și în consecință:
A fost schimbată în tot sentința civilă nr. 292 din 5 februarie 2007 Tribunalului Cluj, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților să plătească revizuienților primele de concediu egale cu indemnizația lunară anterioară plecării în concediu pentru anii 2005 și 2006.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr.292 din 05.02.2007, Tribunalul Cluja admis acțiunea având ca obiect plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță egală cu indemnizația brută lunară anterioară plecării în concediu aferentă anului 2006, actualizată cu rata inflației la data efectuării plății.
S-a reținut în motivarea acestei hotărâri că prin Decizia nr. XXIII din
12.12.2005 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Legea -, prima de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002.
După pronunțarea și rămânerea definitivă a sentinței a cărei revizuire se solicită, la data de 21 mai 2007, înalta Curte de Casație și Justiție îndreaptă eroarea materială strecurată în cuprinsul deciziei nr. XXIII din
12.12.2005 în sensul că înlătură referirea la personalul auxiliar de specialitate și implicit restrângerea dreptului la prima de concediu numai pentru anii 2001 și 2002.
Având în vedere rolul hotărâtor pe care Decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție 1-a avut la pronunțarea Sentinței civile nr. 292 din 05.02.2007 a Tribunalului Cluj, s-a apreciat că cererea de revizuire este întemeiată, fiind incident în cauză motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești magistrați și celelalte categorii de personal salariate în baza prezentei legi, au dreptul, pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, indemnizația de încadrare lunară brută, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată succesiv, până la data de 31.12.2005 prin art. 3 alin; 2 din OUG nr. 33/2001, art. 32 din Legea 744/2001, Legea 631/2002, art. 9 al. 7 din Legea 507/2003 și art. 8 alin. 5 din Legea 511/2004.
Deși dreptul la prima de concediu nu a fost suprimat, art. 41 alin. 1 din Legea 50/ 1996 rămânând în vigoare, reclamanții nu au beneficiat de prima de concediu pentru anii 2005 și 2006 chiar în condițiile în care suspendarea a încetat la 31.12.2005.
Față de cele expuse, tribunalul a apreciat că acțiunea revizuienților este întemeiată în fond, astfel încât, în temeiul art. 327 Cod proc.civ. instanța a admis cererea de revizuire și a schimbat sentința civilă nr.292/05.02.2007 a Tribunalului Cluj, în sensul că admiterii acțiunii a așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând modificarea în sensul respingerii cererii de revizuire.
În motivarea recursului recurentul invocat faptul că a fost în imposibilitate de a verifica dacă cererea de revizuire este sau nu promovată în termenul prev.de art.324 Cod proc.civ. încălcându-se astfel principiul egalității armelor prin împiedicarea uneia dintre părți de verifica chestiuni esențiale în formularea apărării.
Pe fondul cererii de revizuire, s- invocat faptul că motivele invocate de revizuienți nu se încadrează în nici unul din cazurile prev. de art.322 Cod proc.civ.
Tribunalul greșit reținut incidența motivului de revizuire prev. de art.322 pct.5 Cod proc.civ.
Obligarea recurentului să includă în buget sumele necesare plății primelor de concediu egale cu indemnizația lunară anterioară plecării în concediu pentru anii 2005 și 2006 nu poate fi pusă în executare, întrucât potrivit art.17 alin.1 din Legea nr. 500/2002 Guvernul și Parlamentul adoptă legile bugetare anulare și respectiv legile de rectificare bugetară.
Admiterea cererii formulată împotriva recurentului echivalează cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numără printre angajații acestui minister, încălcându-se disp.art.14 din Legea nr. 500/2002.
Pe de altă parte, conform art.20 și 21 recurentul nici nu are calitatea de ordonator de credite.
Analizând recursul formulat, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ce privește tardivitatea promovării cererii de revizuire, aceasta nu este incidentă, întrucât revizuienții au formulat cererea de revizuire la data de 19.09.2007, întemeindu-și argumentele pe pronunțarea încheierii de îndreptare erorii materiale-/12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, încheiere pronunțată la data de 21.05.2007.
Conform art.324 alin.1 pct.4 Cod proc.civ. cererea de revizuire întemeiată pe art.322 pct.5 Cod proc.civ. poate fi promovată în termen de o lună din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă, ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s- întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Așa cum reiese din copia adresei de înaintare încheierii de îndreptare a erorii materiale, aceasta a fost comunicată de către înalta Curte de Casație și Justiție Ministrului Justiției la data de 20.06.2007.
Nu există nici o dovadă că revizuienții au cunoscut existența și conținutul acestei încheieri cu mai mult de o lună de la data promovării cererii de revizuire - 19.09.2007, iar o atare incertitudine le profită.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, conform art. 329 alin.3 Teza II, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, obligativitate ce se extinde și asupra eventualelor rectificări de erori materiale din cuprinsul deciziilor pronunțate în recurs în interesul legii.
Prin urmare, excepția tardivității urmează a fi înlăturată.
Pe fondul recursului, curtea constată netemeinicia, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului, prin pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale, ale legilor de rectificare, iar în acest context și pentru ca pretențiile reclamanților să poată fi valorificate, în raport cu pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea acestora de către recurent este necesar ca acesta să ia act de admiterea acțiunii reclamanților și astfel să aloce fondurile necesare îndestulării creanțelor pe care reclamanții le au asupra pârâților, aceasta fiind de fapt singura modalitate de a valorifica un drept de creanță asupra unei instituții publice cum sunt în speță pârâții prin urmare acțiunea îndreptată împotriva acestuia se bazează pe această calitate și nicidecum pe calitatea de angajator care nu a fost invocată de către reclamanți.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. curtea
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 30 din 14 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 martie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - TARȚA
Red. MV dact.GC
2 ex/3.04.2008
Jud.primă instanță:.
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Adrian Repede Daniel
