Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 798/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 798/R/2008 | |
Ședința publică din 02 aprilie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Laura Dima | - - |
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu | - - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, -A, -, -, împotriva sentinței civile nr.2445 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantele, precum și pe pârâtele MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal. De asemenea, constată că prin memoriul de recurs (7), reclamanții-recurenți, în baza art.242 alin.2 pr.civ. au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că nu s-a făcut dovada înregistrării cererii de strămutare, respectiv dovada suspendării judecării cauzei până la soluționarea cererii de strămutare.
În baza actelor de la dosar, instanța constată că recursul se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2445 din 17 dec.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și în consecință s-a respins acțiunea față de acesta.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții, -A, -, -, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI B, MINISTERUL FINANȚELOR B, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL CLUJ.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții sunt salariați în cadrul Tribunalului Cluj ca personal auxiliar de specialitate.
Prin alin. 1 din art. 4 din nr.OUG 27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, (1) judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizația de încadrare bruta lunară, după cum urmează:
- de la 3 la 5 ani - 10%;- de la 5 la 10 ani - 15%;- de la 10 la 15 ani - 20%; - de la 15 la 20 de ani - 25%; - peste 20 de ani - 30%.
La alin. (2) se menționează că îndemnizația de încadrare majorată potrivit alin. (1) se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea numai în funcțiile prevăzute la alin. (1) și constituie indemnizația de încadrare bruta lunară.
Din aceste prevederi legale reiese că nu este vorba de un spor de fidelitate ci de o îndemnizație de încadrare majorată astfel că sporul solicitat nu poate fi comparat cu o majorare a retribuției.
De altfel, în al doilea rând, instanța a reținut că în speță nu este vorba de o discriminare deoarece sunt două categorii profesionale distincte și că legiuitorul a considerat ca fiind necesară reglementarea diferită a modalității de fidelizare a diverselor categorii de personal din sistemul justiției.
Mai mult chiar, potrivit prevederilor, art. 9 din Contractul colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, încheiat conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/29.12.2006, în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, sindicatele și ministerele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
Părțile contractante pot purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor resurse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare. Pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute la alin.1, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la instituțiile publice.
Având în vedere aspectele reținute și prevederile alt. 9 din Contractul colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivele de recurs arată că nstanța de fond, examinând fondul pretenției, a apreciat în mod eronat că cererea promovată este neîntemeiată, având în vedere că anterior, prin Legea nr. 50/1996 atât magistrații cât și personalul auxiliar au beneficiat de sporul de fidelitate, în același cuantum și în funcție de aceeași vechime efectivă în funcția deținută. Însă, prin OUG nr. 27/2006 a fost majorat cuantumul sporului de fidelitate pentru magistrați, majorare fiind justificată la momentul respectiv prin eliminarea sporului de vechime. Însă ulterior, la adoptarea legii de aprobare a OUG nr. 27/2006 ordonanța a fost modificată iar sporul de vechime reintrodus, toate acestea cu menținerea sporului de fidelitate, la cuantumul acesta majorat.
Arată că singura condiție avută în vedere la acordarea sporului de fidelitate atât pentru reclamanți cât și pentru magistrați este vechimea în funcție (de grefier, judecător, procuror), însă pentru magistrați acordarea sporului de fidelitate începe de la o vechime de 3 ani și începe cu 10% din indemnizația de încadrare brută lunară, iar pentru personalul auxiliar de specialitate beneficiul sporului de fidelitate începe după 5 ani vechime în specialitate și se pornește de la 5%.
Consideră că singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt: nivelul studiilor, treapta și gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, situație ce se poate reflecta numai în salariu (indemnizația de bază), partea fixă a salariului, nu și în sporurile salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare (precum vechimea în specialitate).
În concluzie, prin acordarea discriminatorie a sporului de fidelitate, reclamanți sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial ca și pentru magistrați.
În ce privește obligația de fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu, în acest sens sunt dispozițiile Codului muncii care, la art. 39 alin. 2 lit. b), prevede obligația de fidelitate a salariatului față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu.
Cu privire la considerentele reținute de instanța de fond în ce privește Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 arată că atât personalul auxiliar al instanțelor de judecată cât și magistrații, deși sunt încadrați la instituții finanțate de la bugetul de stat, nu se încadrează în prevederile contractului sus precizat deoarece sunt o categorie specială care este numită pe baza unei Decizii emise de Președintele Curții de APEL CLUJ (pentru personal auxiliar) respectiv în baza unui Decret prezidențial - pentru magistrați. Arată că nici prin legea de salarizare a magistraților nu s-a ținut cont de art. 9 din acest Contract, implicit, nici personalului auxiliar al instanțelor judecătorești nu li se poate aplica acest contract.
În ce privește reținerea instanței de fond că în speță nu este vorba de o discriminare deoarece sunt două categorii profesionale distincte și că legiuitorul a considerat ca fiind necesară reglementarea diferită a modalității de fidelizare a diverselor categorii de personal din sistemul justiției arată că simplul fapt că personalul auxiliar și conex face parte dintr-o altă categorie socio-profesională (față de cea a judecătorilor, a asistenților judiciari și a procurorilor) nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru acordarea în mod diferențiat a sporului de fidelitate, cu toate efectele și consecințele juridice salariale ale acestui drept, deoarece nu categoria socio-profesională este resortul, obiectivul și elementul generator și fundamentul stabilirii și acordării sporului salarial în sistemul de salarizare, ci doar considerentul de vechime la aceeași instituție. Deci, în mod vădit eronat și fără absolut nici o relevanța, instanța de fond, preluând motivația pârâților, invocă elementul categoriei socio-profesionale pentru a încerca justificarea discriminării reclamanților, însă acest element este total nepertinent și neconcludent în această analiză, neavând nici o legătura cu fundamentarea sporului de fidelitate.
Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, dar cu sublinierea în mod deosebit a faptului că această diferențiere se poate reflecta numai în salariul indemnizația de baza, ce reprezintă partea fixă a salariului, nu si în sporurile salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare, precum prestarea muncii peste programul normal, prestarea muncii în timpul nopții, dobândirea unei pregătiri profesionale suplimentare în domeniul de activitate cum ar fi doctoratul, dobândirea unei vechimi în muncă, îndeplinirea unei obligații speciale de confidențialitate, etc.
Consideră că instanța de fond trebuia să facă distincția între împrejurarea că prin acest mod de a proceda, a fost făcuta o clară discriminare între personalul auxiliar și magistrați încălcându-se principiului nondiscriminării, ridicat la de principiu fundamental prin art. 16 alin. (1) din Constituția României revizuită, potrivit căruia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, combinat cu dispozițiile înscrise în art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului purtând titlul "interzicerea discriminării".
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
În motivele de recurs se arată că nstanța de fond, examinând fondul pretenției, a apreciat în mod eronat că cererea promovată este neîntemeiată, având în vedere că anterior, prin Legea nr. 50/1996 atât magistrații cât și personalul auxiliar au beneficiat de sporul de fidelitate, în același cuantum și în funcție de aceeași vechime efectivă în funcția deținută. Însă, prin OUG nr. 27/2006 a fost majorat cuantumul sporului de fidelitate pentru magistrați, majorare fiind justificată la momentul respectiv prin eliminarea sporului de vechime. Însă ulterior, la adoptarea legii de aprobare a OUG nr. 27/2006 ordonanța a fost modificată iar sporul de vechime reintrodus, toate acestea cu menținerea sporului de fidelitate, la cuantumul acesta majorat.
Curtea reține că și în condițiile în care la un moment dat sporul de fidelitate atât pentru magistrați cât și personalul auxiliar ar fi fost reglementat de același act normativ nu înseamnă că ar fi avut în vedere aceleași criterii deoarece sunt două categorii profesionale distincte cu activități diferite.
Dacă sunt categorii distincte cu activități diferite nu poate fi vorba de discriminare deoarece discriminarea poate apărea doar în cazurile de încălcare a principiului egalității. Or, dacă nu sunt situații egale nu poate exista discriminare deoarece doar în situații de egalitate tratamentul trebuie să fie egal, nediscriminatoriu.
În acest sens art. 1. alin. 3 din nr.OG 137/2000 prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile iar art. 2 alin. 1 din același act normativ precizează că prin discriminare se înțelege orice deosebire făcută în condiții de egalitate a persoanelor.
Recurenții arată că singura condiție avută în vedere la acordarea sporului de fidelitate atât pentru reclamanți cât și pentru magistrați este vechimea în funcție (de grefier, judecător, procuror).
Consideră că singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt: nivelul studiilor, treapta și gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, situație ce se poate reflecta numai în salariu (indemnizația de bază), partea fixă a salariului, nu și în sporurile salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare (precum vechimea în specialitate). rată recurenții că simplul fapt că personalul auxiliar și conex face parte dintr-o altă categorie socio-profesională (față de cea a judecătorilor, a asistenților judiciari și a procurorilor) nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru acordarea în mod diferențiat a sporului de fidelitate, cu toate efectele și consecințele juridice salariale ale acestui drept, deoarece nu categoria socio-profesională este resortul, obiectivul și elementul generator și fundamentul stabilirii și acordării sporului salarial în sistemul de salarizare, ci doar considerentul de vechime la aceeași instituție.
Curtea reține că afirmația nu poate fi primită deoarece vechimea în funcție nu este singura condiție avută în vedere la acordarea sporului de fidelitate pentru reclamanți și pentru magistrați ci la această condiție trebuie adăugat felul activității în funcție de care legiuitorul înțelege să reglementeze sau nu acordarea unui spor de fidelitate și în cuantum diferit, pentru unele activități nefiind reglementat un astfel de spor de fidelitate.
Trebuie sesizat că din chiar sintagma "vechimea în funcție" sau vechime în specialitate" reiese că se are în vedere și funcția sau specialitatea.
Susțin recurenții că prin acordarea discriminatorie a sporului de fidelitate, reclamanți sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial ca și pentru magistrați.
După cum s-a expus anterior reclamanți nu se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial ca și pentru magistrați deoarece fiecare dintre aceștia exercită o activitate diferită iar pentru categoria personalului auxiliar de specialitate sunt reglementate unele sporuri care nu sunt acordate magistraților deoarece magistrații nu exercită acel fel de activități pentru care se acordă unele sporuri personalului auxiliar de specialitate.
Se mai arată în recurs că în ce privește obligația de fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu, în acest sens sunt dispozițiile Codului muncii care, la art. 39 alin. 2 lit. b), prevede obligația de fidelitate a salariatului față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu.
Chiar dacă se prevede o astfel de obligație nu este absolut necesar ca ea să aibă o contraprestație, fiind multe astfel de obligații prevăzute în legislația muncii care nu sunt remunerate.
La aprecierea și stabilirea remunerației angajatul și angajatorul au în vedere mai multe elemente, unele în mod individual altele în ansamblu. Unele elemente sunt avute în vedere pentru stabilirea remunerației de bază altele pentru stabilirea sporurilor.
Nu întotdeauna o obligație legală este și remunerată, aceasta depinzând exclusiv de voința părților sau a legiuitorului, în situația dată, după cum relativ la alte obligații legale tot legiuitorul poate impune și obligativitatea remunerării acestora, ceea ce nu este cazul în speță.
Cu privire la caracterul facultativ sau obligatoriu al clauzei de confidențialitate trebuie reținut caracterul obligatoriu al acesteia ce derivă din caracterul de obligație legală dar obligativitatea nu înseamnă automat și remunerabilitatea obligației.
Față de cele reținute anterior este inutilă analizarea considerentelor ce privesc Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel național pe anii 2007 - 2010.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de, -A, -, -, împotriva sentinței civile nr.2445 din 17.12. 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
- - --- - -
GREFIER,
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 21.04.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Cluj
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
Către
MINISTERUL JUSTIȚIEI,
B,-, Sector 5
Răspunzând adresei nr.3962/2007 emisă de Ministerul Justiției și înregistrată la Curtea de APEL CLUJ la data de 10 aprilie 2008, vă comunicăm alăturat copia deciziei civile nr.798/R/02.04.2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-.
C-N, la 29 aprilie 2008.
GREFIER
GREFIER DE SECȚIE
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
