Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 803/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 803/R/2008 | |
Ședința publică din 02 aprilie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Laura Dima | - - |
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu | - - - - |
GREFIER: |
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și și recursul declarat de pârâta - GRUP împotriva sentinței civile nr.138 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamanților-recurenți, avocat din Baroul Cluj și reprezentantul pârâtei-intimate - Membru Grup, avocat din Baroul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, și au fost comunicate părților.
Se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 13 martie 2008, pârâta-recurentă - Membru Grup a depus întâmpinare (prin care solicită ca, în baza art.312 alin.1 pr.civ. să respingă ca nefondat recursul reclamanților și intervenienților), iar la data de 17 martie 2008, reclamanții-recurenți au depus întâmpinare (prin care solicită respingerea recursului promovat de - Membru Grup și obligarea pârâtei-recurente la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs).
Reprezentantul pârâtei- recurente - Membru Grup, avocat din Baroul Cluj depune la dosar delegație de substituire, și copii după: raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil din Filiala D, "Punct de vedere" întocmit de expert contabil- membru -, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil judiciar -, Nota de cheltuieli-452 RON.
Se înmânează reprezentantului pârâtei-recurente un exemplar din întâmpinarea formulată de reclamanții-recurenți, iar reprezentantului reclamanților-recurenți se înmânează un exemplar din întâmpinarea formulată de pârâta-recurentă.
Reprezentanții părților declară că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra celor două recursuri.
Reprezentantul reclamanților-recurenți solicită admiterea recursului formulat de reclamanții-recurenți și obligarea pârâtei-recurente la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în sumă de 900 lei, conform chitanței nr.178/24.03.2008 pe care o depune la dosarul cauzei. Invocă prevederile art.7 și art.9 din Contractul Colectiv de Muncă. În ce privește recursul declarat de pârâta - Membru Grup, solicită respingerea acestuia pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul pârâtei-recurente - Membru Grup solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar în temeiul art.304 pct.9, art.304 indice 1 și art.312 pr.civ. modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și obligarea reclamanților-recurenți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 452 RON, conform Notei de cheltuieli pe care a depus-o la dosar. Arată că în art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă se prevede clar că se are în vedere salariul de bază mediu, care în opinia sa, reprezintă media dintre salariul de bază și salariul brut, astfel că în Contractul Colectiv de Muncă nu s-a mai menționat cuantumul salariului de bază mediu, acest fapt fiind inutil. Arată că, atât din adresele depuse la dosar, cât și din recunoașterea părților, rezultă că salariul de bază majorat s-a obținut în urma introducerii în acesta a primelor de Paște și de De asemenea, arată că din art.168, alin.2 rezultă că aceste suplimente au fost incluse în salariul din 2002, iar reclamanții susțin că doar în anul 2003 au primit aceste suplimentări, și în opinia sa, singura interpretare a acestui text poate fi aceea că un fapt petrecut în 2003 a continuat să producă efecte în continuare, respectiv în anii 2004, 2005, 2006, 2007.
În timp ce instanța a dat cuvântul reprezentanților părților cu privire la cele două recursuri declarate în cauză, numitul a tulburat mersul dezbaterilor.
După ce președintele completului de judecată, în repetate rânduri a atras atenția domunului să nu mai vorbească în sala de judecată, acesta aflându-se în stare de ebrietate a continuat să vorbească cu voce tare, adresând cuvinte precum "mafia, comuniștii", nefiind parte în niciunul dintre dosarele care aveau termen de judecată la data de 02 aprilie 2008, ora 12,30, sala 135, fapt ce a determinat completul de judecată să suspende dezbaterile.
După suspendarea dezbaterilor, jandarmii de serviciu au procedat la legitimarea domnului, iar după reluarea dezbaterilor,în temeiul art. 108 indice 2 alin.1 pr.civ. instanța a dispus amendarea cu suma de 200 lei a domnului, fiul lui și, legitimat cu seria - nr.-, -, cu domiciliul în C-N,-, -.13, pentru nerespectarea măsurilor luate de instanță pentru asigurarea ordinii solemnității ședinței de judecată, dispoziție cu drept de reexaminare în 15 zile de la data comunicării încheierii prin care s-a dispus amendarea.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.238 din 31.01.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâta SC SA.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta SC SA B și în consecință: a fost obligată pârâta să achite fiecărui reclamant în parte suma de 799 lei reprezentând primă de C pe anul 2004, suma de 850 lei reprezentând prima de Paște pe anul 2005, suma de 927 lei reprezentând primă de C pe anul 2005, suma de 1.047 lei reprezentând primă de Paște pe anul 2006, suma de 1.160 lei reprezentând primă de C pe anul 2006 și suma de 1.260 lei reprezentând primă de Paște pe anul 2007, sume ce vor fi actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au fost angajați ai reclamantei având funcții diferite în cadrul.
Conform contractului colectiv de muncă pe anul 2004, respectiv art.168 alin.1 "cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, făcându-se mențiunea la alin.2 al aceluiași articol că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În cursul anului 2003, raportat la cuprinsul contractului colectiv de muncă, drepturile salariale menționate au fost acordate reclamanților.
Deși contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SNP SA pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art.168 alin.1 reclamanții nu au beneficiat de drepturile salariale menționate.
Se apreciază că acțiunea este întemeiată, prin prisma faptului că în contractele colective de muncă pe unitate, aplicabile în perioada 2004-2007, drepturile salariale menționate nu au fost acordate neregăsindu-se nici o dispoziție similară celei din contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, conform căruia și în perioada 2004-2007 drepturile salariale menționate au fost incluse în salariul de bază.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei, conform cărora dintr-o eroare dispozițiile art.168 s-au regăsit în aceeași formă și în contractele colective de muncă din perioada 2004-2007, în condițiile în care, conform art.236 muncii, contractul colectiv de muncă implică o negociere colectivă, fiind convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, fiind greu de admis, că o asemenea dispoziție putea să treacă neobservată și să fie ignorată de către cei care participau la negocieri.
După cum se poate remarca în contactele colective de muncă pe unitate din anii 2004, 2005, 2006 și 2007 la art.168 alin.2 se regăsește mențiunea că "pentru anul 2003 drepturile salariale suplimentare vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.", fără a se regăsi nici o dispoziție legală potrivit căreia drepturile salariale menționate ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților și în perioada 2004-2007.
Mai mult, conform art.244 din Codul muncii, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Astfel, deși legal exista posibilitatea ca părțile să înlăture dispozițiile art.168 alin.1 din CCM, cu ocazia negocierilor, acestea au omis să o facă.
Potrivit dispozițiilor art.239 din Codul muncii, prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală, iar conform art.243 din Codul muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin acesta atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Pretențiile reclamanților, astfel cum au fost formulate, au fost cenzurate dat fiind faptul că baza de calcul luată în considerare la stabilirea primelor o constituie salariul de bază mediu pe, astfel cum rezultă din formularea Contractului colectiv de muncă și cum este cuantificat în cuprinsul adresei nr.2919/12.11.2007 și nu salariul brut, astfel cum a fost solicitat și calculat de către reclamanți prin acțiunea introductivă.
Constatând că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile salariale menționate, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, instanța în temeiul art.289 din Codul muncii coroborat cu art.78 din Legea nr.168/1999, a admis acțiunea și a obligat pârâta să achite fiecărui reclamant suma de 799 lei reprezentând primă de C pe anul 2004, suma de 850 lei reprezentând primă de Paște pe anul 2005, suma de 927 lei reprezentând primă de C pe anul 2005, suma de 1.047 lei reprezentând primă de Paște pe anul 2006, suma de 1.160 lei reprezentând primă de C pe anul 2006 și suma de 1.260 lei reprezentând primă de Paște pe anul 2007, sume ce vor fi actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății.
În ceea ce privește excepția prescripției invocată prin întâmpinare de către pârâtă, instanța a apreciat că este neîntemeiată, prin prisma faptului că sunt incidente dispozițiile art.166 din Codul muncii, conform cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale.se prescrie în termen de 3 ani, de la data de la care drepturile respective erau datorate, nefiind incidente dispozițiile art.283 alin.1 din Codul muncii privind prescripția de 6 luni.
Deși a fost parte căzută în pretenții, pârâta nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată întrucât reclamanții nu au făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, chitanța depusă la dosar cu titlu de onorariu avocațial privind alți reclamanți, respectiv alt număr de dosar.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții și pârâta.
Prin recursul declarat de reclamanți s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că recurenții au depus copii după, copia după cartea de muncă, copii de pe adresele nr.1666/25.03.2003, 313/25.10.2005, 713/15.05.2006 din care rezultă cuantumul salariului mediu brut la nivel de, calculul corecției sumelor cu indicele de inflație.
Instanța de fond a admis parțial acțiunea în sensul ca a admis pretențiile în ceea ce privește obligația paratei de a achita aceste drepturi salariale suplimentare. În ceea ce privește cuantumul acestor drepturi consideră ca instanța a interpretat greșit actele depuse de către parata.
Astfel, instanța a cenzurat cuantumul pretențiilor reclamanților considerând că baza de calcul a acestora este cea din adresa nr. 2022/04.09.2007 si nu cea din adresele 1666/25.03.2003, 313/25.10.2005, 713/15.05.2006 depuse la dosar.
Conform art. 168 din CCM pe anii 2004 -2007 stabilirea valorii concrete a acestor drepturi salariale se face in urma negocierilor cu. Din aceasta formulare reies doua concluzii: cuantumul sumelor stabilite prin art. 168, în cazul reclamanților un salariu de baza mediu, nu este ceva fix, deoarece se prevede posibilitatea "stabilirii valorii concrete acestor drepturi" și se arata cum se face a stabilirea valorii concrete:"în urma negocierii cu "
În aceste condiții, pentru a putea produce efecte, adresa din anul 2007 ar trebui să poarte viza, însă viza lipsește de pe această adresa ea fiind redactată si semnată de către serviciul resurse umane din cadrul.
Adresele depuse de reclamanți la dosar sunt rezultatul negocierilor anuale dintre conducerea si purtând semnătura conducerii și a președintelui -.
Conform prevederilor art. 3 din CCM:"Prezentul CCM are ca scop, in principal stabilirea drepturilor minime ale salariaților si a obligațiilor corelative, cu privire la protecția sociala a salariaților si alte drepturi" iar art. 7 alin 1 stipulează:"Drepturile salariaților inclusiv cele salariale nu pot sa reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale, care au fost recunoscute anterior". A "(2) Daca pe cale legala sau convenționala anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați se vor aplica acestea."
În urma negocierilor dintre conducerea si, reprezenta prin, au rezultat nivelul cuantumurilor salariilor suplimentare, a adausurilor si indemnizațiilor așa cum rezultă din adresele 1666/25.03.2003, 313/25.10.2005, 713/15.05.2006. Drepturile astfel stabilite deveneau obligatorii pentru sucursale. În redactarea lor, nefiind inclus salariul de baza mediu, s-a ales ca bază de calcul a drepturilor salariale suplimentare salariul mediu brut. Asta deoarece, până în anul 2003, conform practicii, dacă în adrese nu era stabilită valoarea concreta a salariului de baza mediu se acordau angajaților cuantumul salariului mediu brut rezultat din adrese, ținându-se seama atât de prevederile art. 3 cât și de alin 2 al art. 7 din CCM. Mai mult, aceste adrese au produs în anul în care au fost expediate sucursalelor efecte, acordându-se salariaților ajutoare de înmormântare, salarii suplimentare cu ocazia nașterii unui copil,pentru prima nunta, toate la nivelul stabilit de aceste adrese.
De asemenea, s-a solicitat acordarea integrală a cheltuielilor de judecată efectuate la fond de către recurenți.
Prin recursul declarat de pârâta SA se solicită în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312.pr.civ. modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare În judecată și a cererii de intervenție.
În motivare se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât, contrar susținerilor primei instanțe, Contractul colectiv de muncă din anii 2003 și 2004 nu prevede obligația societății de a majora anual salariul de bază n raport cu indicele de inflație, astfel de prevedere fiind adoptată doar în anul 2005. În anul 2005 părțile au modificat alin.2 al art.168, noul text fiind în sensul că "în anul 2003, suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol au fost introduse salariul de bază al fiecărui salariat". Din acest text rezultă cu claritate recunoașterea părților n sensul că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al salariaților. Mai mult, includerea suplimentărilor salariale în salariile de bază rezultă și din Adresele nr. 1154/2003 și nr. 1453/2003 (anexate), ambele semnate și de președintele 5., unde se indică fondul de salarii pe anul 2003 și se precizează că "Fondul de salarii cuprinde și efectele aplicării prevederilor Actului adițional la Contractul Colectiv de Muncă, înregistrat cu nr. 1602/2003, prin care suplimentările salariale de la al. 1 art. 168 din au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat." (Adresa 1453/2003).
S-a mai precizat că includerea primelor în salariul de bază s-a realizat practic prin cumularea primelor de Paști (6.810.000 lei) și C (6.851.000 lei) din anul 2003 și împărțirea sumei la 12, obținându-se rezultatul de 1.140.000 lei vechi, care a fost introdus în salariul de bază a fiecărui angajat, determinând astfel majorarea salariului. Această majorare a salariului a avut loc la data de 01.02.2003, fiind evidențiată în carnetele de muncă cu denumirea de "reașezare a salariului". În concluzie, în condițiile în care art. 128 din CCM (în forma sa din 2003-2004) nu impunea societății SA majorarea anuală a salariilor în raport cu indicele de inflație, rezultă cu evidență că principala cauză a reașezării salariului reclamantului la data de 01.02.2003 a avut ca și cauză introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paști și de
Suma de 1.140.000 lei vechi introdusă în anul 2003 în salariile de bază nu a mai fost scoasă niciodată din salariul de bază, fapt care rezultă din chiar copiile de pe carnetele de muncă depuse de reclamanți la dosar și din statele de plată pentru anii 2004-2007, unde se poate observa că din 2003 și până în prezent salariile reclamanților nu au mai scăzut niciodată (fie au rămas la fel, fie au crescut ca urmare a altor majorări). Prin urmare, din 2003 și până în prezent, salariații încasează în fiecare lună, pe lângă salariul negociat cu ocazia angajării și suma de 1.140.000 lei vechi (inclusă în salariul de bază în 2003 și menținută și în prezent).
După ce aceste prime au fost introduse în salariul de bază în anul 2003 și au fost ulterior menținute în salariul de bază (acest salariu nu s-a mai micșorat niciodată cu suma de 1.140.000 lei vechi), introducerea primelor în salariul de bază din nou în anii 2004. 2005 și 2006 ar fi însemnat ca societatea să plătească aceste prime de mai multe ori în fiecare an.
Recurenta a mai învederat că menținerea în contractele colective de muncă din anii 2004-2007 prevederilor al. 1 din art. 168, potrivit cărora "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C." nu este în contradicție cu prevederile al. 2 al aceluiași articol, potrivit căruia primele au fost incluse în salariul de bază. Abrogarea al. 1 după introducerea primelor în salariul de bază ar fi înlăturat dreptul salariaților la aceste prime și societatea noastră ar fi avut dreptul să scoată din salariul de bază suma de 1.140.000 lei vechi.
Al treilea motiv de recurs invocat se referă la prescrierea acțiunii. Invocându-se dispozițiile art. 283, al. 1 lit. c) din Codul Munciis -a arătat că textul legal nu face nici o distincție în privința obiectului clauzelor contractului colectiv de muncă. Prin urmare, el este susceptibil să se aplice și cazul neexecutării acelor clauze care prevăd suplimentări salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C(ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).Mai mult, în raport cu prevederile art. 283 al. 1 lit.c, cele de la lit. e au un caracter special și prin urmare se aplică cu prioritate în raport cu primele(specialia generalibus deroganl).
În concluzie, având în vedere faptul că dreptul reclamantului la suplimentările salariale solicitate rezultă din contractul colectiv de muncă și că cererea acestuia privește suplimentările care i s-ar fi cuvenit cu ocazia sărbătorilor de Paști și C din anii 2004, 2005 și 2006, în opinia recurentului acțiunea reclamantului este în prezent prescrisă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, 312 și 274 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
În privința recursului declarat de pârâtă, întrucât conform art. 137 Cod procedură civilă excepțiile procesuale se soluționează prioritar față de aspectele relative la fondul cauzei, se va analiza în primul rând motivul de recurs referitor la prescrierea acțiunii, respectiv termenul în care trebuia formulată acțiunea.
Art. 283 alin. (1) din Codul muncii prevede că "Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia".
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca", dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)-d) din Codul munciia reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
În consecință, întrucât acțiunea reclamantei a fost înregistrată în 04.09.2007 și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anilor 2004, 2005, 2006, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă.
Referitor la motivele de recurs care privesc fondul cauzei, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2004, 2005 și 2006 salariații SNP SA vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP SA, stabilirea valorii concrete, modalitățile de acordare, condițiile și criteriile și beneficiarii urmând să fie stabilite prin negociere între și patronat.
(2) al art. 168 din Contractele colective de muncă menționate anterior prevede că pentru anul 2003, suplimentările de la alin. (1) se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat, fapt ce reprezintă în opinia Curții de Apel o modalitate concretă de acordare a suplimentărilor salariale valabilă pentru anul 2003.
Așa cum în mod judicios a reținut și prima instanță includerea celor două prime, de Paști și de C, în salariul de bază în anul 2003 nu înseamnă că pârâta ar fi făcut plata acestor drepturi și în anii 2004-2006. În caz contrar dispozițiile alin.(1) din art. 168 menționat anterior ar fi inutile întrucât ar prevedea o obligație care a fost executată încă din anul 2003.
Având în vedere aceste considerente și reținând că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă invocat de recurentă, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1 ) Cod procedură civilă Curtea urmează să respingă recursul declarat de pârâtă.
În privința recursului declarat de reclamanți vizând în esență cuantumul sumei la care a fost obligată SA, critica formulată în recurs este întemeiată, prima instanță nestabilind prima la suma ce rezultă din actul emis de pârâtă (adresa nr. 1666/25.03.2003, adresa nr. 313/25.10.2005, adresa nr. 713/15.05.2006), ce menționează salariile medii brute care sunt rezultatul negocierilor anuale între patronatul și și reflectă atât voința părților, manifestată în cadrul procedurii prevăzută de, cât și cutuma până în anul 2003.
De asemenea, acceptând că termenii folosiți în M nu sunt suficienți de clari și reprezintă un motiv de controversă, Curtea reține că potrivit art. 9 teza finală din "clauza se interpretează, conform dreptului muncii, în favoarea salariatului", ceea ce justifică luarea în considerare a salariului brut.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 3.pr.civ. va admite recursul, va modifica sentința în sensul admiterii integrale a acțiunii reclamanților inclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată în cuantum de 1800 lei.
Conform art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, pârâta, căzută în pretențiile sale, va fi obligată să plătească reclamanților și intervenienților suma de 900 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța depusă ( 87).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.138 din 31.01.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-.
Admite recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civilenr.138 din 31.01.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în întregime acțiunea.
Obligă pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 980 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2004, suma de 1.400 lei reprezentând primă de Paște aferentă anului 2005, suma de 1.400 lei reprezentând prămă de C aferentă anului 2005, suma de 1.850 lei reprezentând primă de Paște aferentă anului 2006, suma de 1.850 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2006, suma de 1.850 lei reprezentând primă de Paște aferentă anului 2007, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 1.800 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Obligă intimata să plătească recurentului suma de 900 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data 2 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.//
22.04.2008 - 3 ex.
Jud.fond.;
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
Către
ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N,
C-N, nr. 19
Vă înaintăm alăturat, copia certificată a încheierii civile din data de 02 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul cu numărul de mai sus, prin care, în temeiul art.108 indice 2 alin.1 pr.civ. i s-a aplicat domnului -, fiul lui și, legitimat cu seria - nr.-, - și cu domiciliul în C-N,-, -.13, jud. C, sancțiunea unei amenzi judiciare în cuantum de 200 lei (două sute lei), care se va depune în contul -Z-XXX- deschis la Trezoreria C pe numele Curții de Apel Cluj, Cod fiscal -.
Întrucât nu s-a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii civile din data de 02 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul cu numărul mai sus indicat, încheierea este irevocabilă, astfel încât amenda este executorie.
Vă rugăm să procedați la executarea silită a amenzii aplicate,să ne confirmați punerea în executare a încheierii și să ne comunicați data și dovada achitării amenzii.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
C-N, 15 mai 2008
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
