Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 81/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 81/R/2009
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Lucia Ștețca Adrian
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ SA împotriva sentinței civile nr. 1620 din 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat SINDICATUL NAȚIONAL ROMÂNĂ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtei recurente avocat și reprezentanta reclamantului intimat avocat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul pârâtei recurente depune la dosarul cauzei un certificat de grefă prin care se certifică faptul că pârâta Compania Națională Română SA a formulat cerere de strămutare a prezentului dosar de la Curtea de APEL CLUJ la o altă instanță egală în grad. La Înalta Curte de Casație și Justiție s-a format dosar nr- cu termen la 01.04.2009.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită suspendarea judecării prezentului recurs până la soluționarea cererii de strămutare.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea cererii formulate, de suspendare a judecării recursului.
Instanța după deliberare, respinge cererea de suspendare a judecării recursului.
În probațiune, reprezentantul pârâtei recurente depune extras de pe site-ul Camerei Deputaților privind proiectul de lege pentru modificarea art. 1 din OUG195/2001 privind repartizarea profitului Companiei Naționale " Română" SA.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar dovada achitării cheltuielilor de judecată în recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate. În susținerea motivelor de recurs arată că instanța de fond în mod eronat a respins excepția prescripției extinctive, întrucât art. 283 alin. 1 lit. c și lit. e Codul muncii reglementează situații diferite, respectiv conflictul individual și conflictul colectiv de muncă. În speță, temeiul pretențiilor reclamantului fiind reprezentat de art. 34 lit. b și d din contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2005-2007, izvorul drepturilor despre care se afirmă că au fost încălcate îl constituie contractul colectiv de muncă, conflictul dintre părți are caracter colectiv. Astfel sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, întrucât termenul curge de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv de la momentul adoptării hotărârii AGA - 26.05.2006 pentru profitul anului 2005 și 02.05.2007 pentru profitul aferent anului 2006. Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 12.06.2008, deci cu mult în afara termenului de prescripție. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea în totalitate a sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică. Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune solicită respingerea acesteia, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii, respectiv a art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, conform căruia termenul de prescripție este de 3 ani. Pe fondul cauzei, învederează că prin neacordarea drepturilor salariale solicitate, pârâta recurentă a ignorat prevederile contractului colectiv de muncă, aflându-se în culpă. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului declarat, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1620/24.09.2008 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Clujs -a admis acțiunea formulată de reclamanta SINDICATUL NAȚIONAL ROMÂNĂ C, în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ SA B și, în consecință, pârâta a fost obligată să plătească membrilor de sindicat cota-parte din profitul net în cuantum de 10%, aferent perioadei 2005-2007, precum și a primei de merit anuale pentru anul 2007, reprezentând minim 85% din fondul de salarizare mediu lunar.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
Referitor la excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, instanța a respins-o, având în vedere prevederile art. 283, alin. 1, lit. c din Codul muncii, potrivit cărora ererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
S-a mai reținut că există situația unor conflicte individuale de muncă, faptul că aceștia sunt reprezentați de sindicatul la care au aderat neschimbând caracterul individual al conflictului de muncă.
Instanța respins și excepția prematurității cererii de chemare în judecată, având în vedere prevederile art. 236 din Codul muncii, care stipulează că, ontractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, astfel că dreptul salariatului se naște chiar de la data semnării și înregistrării legale a contractului colectiv de muncă, dată la care se naște și obligația angajatorului de a respecta întocmai clauzele privind salarizarea și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Instanța a reținut că membrii de sindicat menționați în tabelul nominal depus la dosar, reprezentați de reclamantul Sindicatul Național " Română", sunt angajații pârâtei și că între părți s-a încheiat ontractul Colectiv de Muncă înregistrat la. B sub nr. 6667 din data de 04.12.2006, în care s-au stipulat pentru membrii de sindicat și salariați anumite drepturi bănești. S-a reținut că la art. 34 lit. b din contract se stipulează că "cota parte din profit de 10% din profitul net ce se repartizează salariaților după aprobarea fondului de participare a salariaților la profit de către AGA conform prevederilor legale; cota parte de profit pentru directorul general și conducerea decizională se aprobă de AGA. Condițiile de acordare sunt precizate în Regulamentul de Salarizare".
Din Regulamentul privind salarizarea personalului din cadrul se prevede la cap. V - Alte drepturi salariale și respectivul fond de 10% pentru participarea salariaților la profit.
La art. 34 lit. b din ontractul Colectiv de Muncă înregistrat la. B sub nr. 6667 din data de 04.12.2006, se prevede și prima de merit anuală constituită la nivelul -SA, reprezentând minim 85% din fondul de salarizare mediu lunar, condițiile individuale de acordare fiind precizate în art. 34 lit. b din Regulamentul de Salarizare.
Potrivit prevederilor art. 243 alin. 1 și 2 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Instanța a reținut că, deși și-a asumat obligația prin ontractul Colectiv de Muncă înregistrat la. B sub nr. 6667 din data de 04.12.2006, pârâta nu a onorat-o, salariații fiind privați de venitul salarial reprezentând cota parte de participare la profit corespunzător exercițiilor financiare 2005, 2006 și 2007 și prima de merit anuală constituită la nivelul -SA reprezentând minim 85% din fondul de salarizare mediu lunar pe anul 2007.
Instanța nu a putut reține apărările pârâtei privind schimbarea legislației aplicabile, atâta vreme cât avea la dispoziție negocierile cu sindicatul și aplicarea prevederilor art. 246 din Codul muncii. Pârâta nu a depus dovada că a negociat cu sindicatul aspectele privind respectivele clauze. Pârâta era obligată ca la negocieri să aibă în vedere toate aspectele financiare aplicabile în cauză, nerespectarea executării contractului colectiv de muncă încheiat fiind culpa acesteia.
Având în vedere prevederile art. 236, ale art. 243, alin. 1 și 2 și ale art. 246 din Codul muncii și aspectele reținute, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă, în numele membrilor de sindicat, a obligat pârâta la plata către membrii de sindicat a cotei-părți din profitul net în cuantum de 10%, aferent perioadei 2005-2007, precum și la plata către membrii de sindicat a primei de merit anuale pentru anul 2007, reprezentând minim 85% din fondul de salarizare mediu lunar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ SA, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs se arată instanța de fond în mod eronat a respins excepția prescripției extinctive invocate de pârâtă.
Reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL ROMÂNĂ în numele membrilor săi a pretins drepturi derivând din contractul colectiv de muncă, sens în care sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e muncii, dreptul la acțiunea al reclamantului fiind prescris.
Cu privire la fondul cauzei, sentința s-a dat cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 și ale dispozițiilor OUG nr. 195/2001 modificată prin OUG nr. 20/2005.
Prin OUG nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, s-a stabilit că, începând din anul 2004, profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit, se repartizează pe următoarele destinații, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel. lit. e participarea salariaților la profit, putându-se acorda drepturi în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul agentului economic în exercițiul financiar de referință. Acest act normativ are un caracter general, iar prin OUG nr. 195/2001 s-au instituit norme speciale care reglementează repartizarea profitului net al Companiei Naționale Română SA. În baza acestui act normativ, în perioada 2001-2005, o cotă de până la 10% din profitul net a fost repartizată către salariați. Prin OUG nr. 20/2005 s-a modificat OUG nr. 195/2001 fiind eliminată dispoziția referitoare la participarea salariaților la profit.
Pretențiile reclamantului au o cauză nelicită ce contravine dispozițiilor OUG nr. 195/2001, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 20/2005.
Referitor la prima de merit, s-a făcut, de asemenea, o greșită interpretare și aplicare a legii.
Bugetul de venituri și cheltuieli al companiei pentru anul 2007 fost aprobat prin Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 2173/2007, care la art. 2 stipulează următoarele: "cheltuielile totale aferente veniturile înscrise în bugetul de venituri și cheltuieli prezintă limite maxime car nu pot fi depășite decât în cazuri justificate și numai cu aprobarea Ministrului Economiei și Finanțelor".
Cheltuielile de personal fac parte din cheltuielile aferente veniturilor totale și nu pot înregistra depășiri în execuție. Cheltuielile de personal au fost limitate prin ordinul sus amintit la 55.261,17 mii lei, câștigul mediu salarial aprobat prin buget a fost depășit cu 0,3%, astfel că nu a existat posibilitatea constituirii și acordării primei de merit în cuantum de 85% din salariul de merit.
Prin întâmpinare, SINDICATUL NAȚIONAL ROMÂNĂ a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este întemeiat.
Reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL ROMÂNĂ a pretins pentru membrii săi două tipuri de drepturi salariale, și anume, cota parte din profitul net de 10% aferentă anilor 2005-2007 și prima anuală de merit pentru anul 2007, reprezentând 85% din fondul de salarizare mediu lunar.
Cu privire la prima dintre pretenții s-au invocat dispozițiile art. 34 lit. d din contractul colectiv de muncă 2006-2007, respectiv art. 33 lit. d din contractul colectiv de muncă 2004-2005.
Într-adevăr în sensul dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
În acest sens se impune a se analiza dacă clauza din contractul colectiv de muncă, ce prevede plata cotei-părți din profit de 10% pentru perioada 2005-2007, este una legală.
Astfel cum recunoaște pârâta recurentă, în temeiul dispozițiilor nr.OG 64/2001 ce constituie norma generală în materia acordării acestor drepturi și OUG nr. 195/2001, companiile naționale puteau acorda 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu realizat la nivelul companiei în exercițiul financiar de referință. În însuși textul OUG nr. 64/2001 se menționează că această destinație a profitului net este condiționată de inexistența unor dispoziții legale contrare.
În speță, raportat la perioada de referință pentru care s-au cerut aceste drepturi, respectiv 2005-2007, sunt incidente dispozițiile OUG nr. 20/2005, prin care s-a modificat OUG nr. 195/2001 prin care profitul realizat de Română are următoarele destinații: rezerve legale, alte rezerve reprezentând facilități fiscale prevăzute de lege, acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți, alte repartizări prevăzute de lege, profitul net anual aferent activității de pronosticuri sportive se varsă la Agenția Națională pentru Sport, minim 60% pentru finanțarea construirii de locuințe pentru tineret și săli de sport, profitul nerepartizat pe destinațiile menționate se repartizează la alte rezerve și constituie sursa proprie de finanțare.
Din cele mai sus arătate rezultă că dispozițiile legale cuprinse în OUG nr. 64/2001 referitoare la cota-parte din profit ce se cuvine salariaților pârâtei au fost abrogate implicit prin OUG nr. 20/2005, iar clauzele din contractul colectiv de muncă, privitoare la acest drept, au devenit nelegale neputând constitui temei al admiterii pretențiilor formulate de reclamant.
Acordarea primei anuale de merit întemeiată pe prevederile art. 34 lit. d din contractul colectiv de muncă 2006-2007 este la rândul ei condiționată de încadrarea în limitele Ordinului Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 2173/2007.
Compania nu putea depăși limitele maxime stabilite prin acest ordin cu cheltuielile de personal. Reclamantul nu a contestat realizarea plafonului maxim bugetat de către pârâtă și depășirea câștigului mediu salarial cu 0,3%. Față de atare situație, de fapt, obligarea pârâtei la plata primei de merit anuale pe 2007 contravine dispozițiilor art. 2 din Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 2173/2007.
Criticile aduse sentinței fiind întemeiate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1-3, raportat la art. 304 pct. 9. proc. civ. va admite recursul și va modifica sentințe atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ împotriva sentinței civile nr. 1620 din 24 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică, în sensul că respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL ROMÂNĂ C împotriva pârâtei.
Obligă pe intimatul SINDICATUL NAȚIONAL ROMÂNĂ să plătească recurentei suma de 10.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs și fond parțiale.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
red. LȘ/dact.MM
3ex/
Jud.fond: / / /
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Lucia Ștețca Adrian
