Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 812/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 812/R-CM
Ședința publică din 22 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.51/F-CM din data de 30 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile, respectiv: recurenții-reclamanți, -, - și, intimații-pârâți Tribunalul Vâlcea și Curtea de APEL PITEȘTI și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10 martie 2008, reclamanții, -, - și au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la plata drepturilor salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv de 15% din salariul de bază brut pe perioada 1 mai 2005 - 1 martie 2008 pentru primii 16 reclamanți, iar pentru și - pentru perioada 11 decembrie 2006 - 1 martie 2008 și pentru pe perioada 1 mai 2005 - 1 ianuarie 2008 și în continuare pentru toți reclamanții, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora și obligarea Tribunalului Vâlcea să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâților să le acorde 3 zile în plus la concediul de odihnă pentru aceeași perioadă pentru care au solicitat sporul 2005-2008 și pentru viitor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că începând cu anul 2005 lucrează numai la calculator toate cele 8 ore ale programului de lucru și nu au primit dreptul aferent acestei munci la fel ca salariații Înaltei Curți de Casație și Justiție sau salariații din alte domenii, cum sunt cel sanitar, industria chimică și petrochimică.
Împrejurarea că se plătește un alt spor nu poate fi o explicație deoarece sporurile determinate de cauze diferite pot fi cumulate.
Au precizat reclamanții că folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie întreruptă periodic prin pauze care să le reducă suprasolicitarea.
Deși lucrează în condiții grele și beneficiază de sporul corespunzător acestor condiții nu beneficiază de cele 3 zile în plus la concediul de odihnă, așa cum este prevăzut de art.142 din Codul muncii.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.6 alin.2, art.40 pct.2 lit.c, art.142 din Codul muncii, art.48 alin.1 din Legea nr.50/1995 și art.14 alin.1 din Legea nr.56/1996, precum și art.269 din Codul muncii.
Prin întâmpinare, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat respingerea acțiunii față de acesta pentru lipsa capacității sale procesuale pasive, arătând că potrivit art.27 din nr.OG137/2000, republicată, posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune directă în instanță prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare, fiind obligat să probeze în egală măsură cu cel acuzat existența sau nu a discriminării.
În această situație, judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a consiliului, însă nu în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în această materie.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin sentința civilă nr.51/F-CM din 30 septembrie 2008, a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că eclamanții sunt personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Drăgășani și prin acțiunea formulată au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de 15%, întrucât lucrează la calculator toate cele 8 ore ale programului de lucru.
Utilizarea în mod obișnuit a calculatorului - echipament cu ecran de vizualizare - pe o durată semnificativă a timpului normal de lucru - necesită evaluarea riscului pentru vedere, probleme fizice și solicitare mentală, potrivit prevederilor nr.HG1028/2006, constituind, în caz afirmativ, o activitate care se desfășoară în condiții vătămătoare pentru suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului.
OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a prevăzut la art.30 dreptul acestora la un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, la instanțele judecătorești și parchete, spor ce se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Textul de lege a prevăzut la alin.2 condiția ca cel puțin 70% din activitate să se desfășoare în asemenea condiții pentru ca apoi, să se stabilească de către ministrul justiției sau, după caz, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție alte condiții de acordare a sporului.
acestui act normativ, s-a stabilit prin art.7 alin.(1) din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
La stabilirea condițiilor de acordare sporului noua reglementare - alin.2 al art.7 din nr.OUG27/2006 - nu a mai preluat prevederea privind desfășurarea activității în condițiile menționate pe o durată de cel puțin 70%.
Din interpretarea gramaticală a textelor de lege menționate a rezultat că în situația în care activitatea reclamanților se desfășoară în mai multe tipuri de condiții vătămătoare, sporul de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară nu poate fi acordat decât o singură dată.
Cum reclamanții primesc deja acest spor pentru alte condiții vătămătoare de muncă, s-a constatat că noua pretenție nu are bază legală.
Măsurile speciale de prevenire sau remediere a eventualului risc profesional constatat în urma evaluării activității la calculator, măsuri reglementate de nr.HG1028/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare și de Legea - cadru nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă, sunt de aplicare imediată întrucât vizează asigurarea protecției sănătății lucrătorilor și evitarea riscurilor profesionale. Nu au drept scop compensarea muncii depuse în condiții vătămătoare, de aceea nu au caracter de spor salarial.
Pentru aceste considerente nu a fost reținut tratamentul diferențiat, pentru a se putea vorbi de discriminare în sensul art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, sporul fiind deja plătit.
De altfel, s-a reținut că nu s-a probat situația de comparabilitate dintre judecători și salariații care lucrează în domeniile contabilitate și informatică sub aspectul duratei de utilizare a calculatorului în programul de lucru.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă pe aceeași perioadă, instanța de fond a constatat că reclamanții beneficiază anual, în baza art.65 din Legea nr.567/2004, de un concediu de odihnă plătit de 30 zile lucrătoare, concediu mai mare decât al altor categorii socio-profesionale.
Față de situația că nici în nr.HG1028/2006 și nici în Legea nr.319/2006 nu se prevede obligația angajatorului de a acorda un astfel de concediu suplimentar, instanța a respins și acest capăt de cerere.
Cu privire la calitatea procesuală a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța de fond a apreciat că potrivit art.16-20 din nr.OG137/2000, republicat, aceasta este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de discriminare, cu toate completările și modificările ulterioare, având competența de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
Prin urmare, s-a constatat că acesta nu poate fi chemat în cauză în calitate de pârât, ci numai de expert în domeniul discriminării pentru a-și prezenta poziția, neavând calitate procesuală pasivă, ci numai rolul de monitor al cauzelor privind discriminarea.
Împotriva sentinței civile nr.51/F-CM din 30 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, au formulat în termen recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivând recursul, reclamanții susțin în esență că în mod greșit instanța a respins acțiunea, întrucât ca urmare a informatizării instanțelor de judecată, toate lucrările se realizează într-un procent mai mare de 80% din timpul total de muncă la calculator, și totuși nu au primit niciun drept aferent acestei munci, așa cum sunt acordate sporuri de către alți angajatori propriilor angajați. Reclamanții fac referire la salariații din domeniul sanitar, al industriei chimice și petrochimice, personalul din administrația locală, județeană, salariații Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Ministerului d e Justiției și al Libertăților.
Nu este relevantă de asemenea nici împrejurarea că primesc un alt spor pentru condiții grele, întrucât sporurile pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite.
Reclamanții susțin că deși lucrează în condiții grele nu beneficiază de cel puțin 3 zile în plus la concediul de odihnă, așa cum prevăd dispozițiile art.142 din Codul muncii.
Din aceste considerente se consideră discriminați față de alte categorii socio-profesionale, așa cum s-a mai arătat, cărora li s-au aplicat tratamente diferențiate de acordare a sporului de 15%.
Se invocă în acest sens dispozițiile din Constituția României, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, citându-se din practica instanțelor.
Pentru toate considerentele arătate mai sus reclamanții solicită admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii.
Examinând criticile formulate se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.
În privința personalului auxiliar de specialitate, categorie profesională din care fac parte și reclamanții, din anul 2004 și până la intrarea în vigoare a Legii nr.567/2004, s-au aplicat dispozițiile art.18 alin.1 din Legea nr.50/1996, potrivit cărora salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate de la instanțele judecătorești și parchetelor sunt stabilite între limitele minimă-maximă, pe grade sau trepte profesionale, în funcție de pregătirea profesională, de vechimea în specialitate și de nivelul instanței sau al parchetului.
Art.60 din Legea nr.567/2004 statuează la alin.1 că pentru activitatea desfășurată personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
La data de 01 aprilie 2006 a intrat în vigoare nr.OUG27/2006, care prevede la art.7 că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Potrivit textului de lege se acordă un spor de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, nu câte un spor de 15% pentru fiecare dintre categoriile de muncă enumerate.
Același spor salarial este prevăzut și de art.22 din nr.OG8/2007. Și noul text indică un spor de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase și nu câte un spor pentru fiecare situație în parte.
În ce privește cea de-a doua solicitare a reclamanților, respectiv acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă, nici aceasta nu este întemeiată.
Reclamanții beneficiază anual, potrivit art.65 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare, iar nr.HG1028/2006 și Legea nr.319/2006 nu prevăd obligația angajatorului de a acorda un astfel de concediu suplimentar.
Așa fiind, pentru toate cele arătate mai sus, cât și pentru considerentele reținute de instanța de fond, se apreciază că sentința pronunțată este legală și temeinică, recursul nu este fondat și pe cale de consecință, în baza art.312 Cod procedură civilă, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.51/F-CM din 30 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții TRIBUNALUL VÂLCEA și CURTEA DE APEL PITEȘTI și expert în domeniul discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./08.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
