Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 823/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 823/R/2008
Ședința publică din data de 8 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Carmen Marta Vitoș Lucia
-
GREFIER:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții TRIBUNALUL TIMIȘ, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP împotriva sentinței civile nr. 1664 pronunțată de Tribunalul C-S, la data de 16.07.2007, în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, -, B, și, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicat intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prezenta cauză a fost strămutată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea civilă nr. 743/06.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, de la Curtea de Apel Timișoara la Curtea de Apel Cluj.
Instanța apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, astfel încât, întrucât s-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1664/16.07.2007 a Tribunalului CSs - dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și s-a respins acțiunea reclamanților cu privire la acesta.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, Liga, (), B, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș și în consecință:
Au fost obligați, în solidar, pârâții să plătească fiecărui reclamant, în funcție de perioada lucrată, contravaloarea tichetelor de masă, indexate semestrial cu indicele prețurilor de consum înregistrat la mărfurile alimentare, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică, actualizate în raport de rata inflației începând cu luna ianuarie 2004 și până la plata, efectivă și să acorde reclamanților tichete de masă în continuare.
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească fiecărui reclamant în funcție de perioada lucrată contravaloarea tichetelor - cadou, indexate semestrial cu indicele prețurilor de consum înregistrat la mărfurile alimentare, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică și reactualizate în funcție de indicele de inflație, începând cu data de 23.05.2006 și până la plata efectivă a acestora și să acorde tichetele cadou în continuare reclamanților.
S-au respins restul pretențiilor reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de angajați în cadrul Tribunalului Timiș îndeplinind funcții de judecători și personal auxiliar și conex la Judecătoria Sânnicolaul Mare, conform tabelului și adeverinței depusă la dosar filele 40-41.
În speță, nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute de art. 10 și urm. din Codul muncii privind raporturile juridice de muncă și nici condițiile privind raportul juridic în materie fiscală, pentru că obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de pârâți prin aplicarea greșită a legii iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici o răspundere privind acordarea sau garantarea drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, față de dispozițiile art. l din Legea nr. 142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație de hrană individuală sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat pentru unitățile din sectorul bugetar, norma trebuie să aibă aplicabilitate și în cazul reclamanților, invocând dispozițiile art. 16 din Constituție și dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. e pct. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
De asemenea, dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 193/2006, prevăd că societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar etc. pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, iar tichetele cadou se pot utiliza, printre altele, și pentru cheltuieli sociale.
Totodată, dispozițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 193/2006 stipulează că tichetele de creșă se acordă angajaților din cadrul unităților prevăzute la art. 1 din aceeași lege, la cerere unuia dintre părinți și în limita prevederilor bugetului de stat în cazul unităților din sectorul bugetar, însă, acelor angajați care nu beneficiază de concediu și de indemnizația acordată pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
În baza art. 41 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, precum și alte situații specifice.
Astfel, față de faptul că reclamanții sunt salariați al Tribunalului Timiș, Judecătoria M, deci, în sectorul bugetar, respectiv justiție, înseamnă că și reclamanții au dreptul să primească alocație de hrană lunară sub forma unor tichete de masă deoarece, prin încasarea unor asemenea alocații li se asigură protecția privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a-și asigura hrana la locul de muncă.
Ca atare, acordarea acestor tichete de masă, reprezintă prin însăși natura sa, o măsură de protecție privind securitatea la locul de muncă al reclamanților constând în desfășurarea activității în condiții optime.
Reclamanții au dreptul și la încasarea unor bilete de valoare sub forma tichetelor cadou deoarece neacordarea acestor drepturi reprezintă tot o formă de defavorizare, înscriindu-se în categoria de situații specifice prevăzute de art. 41 alin. 2 din Constituția României și a cheltuielilor sociale prevăzute de art. 2 din Legea nr. 193/2006 în condițiile în care aceste tichete au drept scop acoperirea unor cheltuieli suplimentare cu ocazia unor sărbători tradiționale sau a celor specifice domeniului de activitate.
Faptul că Legea nr. 142/1998 și Legea nr. 193/2006 prevăd posibilitatea acordării tichetelor de masă, cadou și de creșă fără să stabilească și obligativitatea acordării acestora în sarcina angajatorului, nu înseamnă în mod automat că reclamanții nu au dreptul să le primească deoarece, acordarea acestor drepturi nu ține seama de caracterul și natura lor și anume, ca măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă.
Apărările pârâților nu pot fi reținute, privind faptul că, aceste tichete nu pot fi acordate pentru că în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație, iar acordarea lor este lăsată la aprecierea angajatorului întrucât, indiferent că sunt prevăzute sau nu sume cu această destinație în cadrul bugetului anual, pârâții angajatori au obligația să acorde aceste drepturi și să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop, atâta timp cât în baza art. 41 alin. 2 din Constituția României, aceste tichete reprezintă măsuri de protecție ale reclamanților în calitate de salariați într-un sector bugetar.
De altfel, atâta timp cât tichetele de masă reprezintă măsuri de protecție socială, înseamnă că pârâții angajatori erau obligați să le acorde de drept, automat, chiar de la data intrării în vigoare a Legii nr. 142/1998, obligație pe care pârâții angajatori nu și-au respectat-o, astfel încât nu se poate pretinde ca reclamanții să nu solicite aceste drepturi pe ultimii 3 ani, cu sumele restante actualizate.
Având în vedere că reclamanții se înscriu în categoria de salariați în sectorul bugetar și în același timp există salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă și cadou, domenii care sunt finanțate ca și justiția, de la bugetul de stat, înseamnă că acordarea drepturilor doar unor salariați din sectorul bugetar și neacordarea drepturilor pretinse și reclamanților în speță, reprezintă, în realitate, o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 alin. 2, art. 53 din Constituție, art. 5 alin. 3, art. 6 din Codul muncii și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate și anume, cel bugetar.
Acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului și anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie o restrângere a dreptului la protecția socială al reclamanților în raport cu alți salariați din sectorul bugetar.
Mai mult, prevederea acordării tichetelor în funcție de alocarea sau nu a sumelor de bani în buget, în acest scop, este disproporțională, întrucât, este pur și simplu lăsată la aprecierea angajatorului care, fie nu va aloca niciodată sumele respective în favoarea salariaților, fie va loca, după preferințe, sume numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se astfel o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii de cadrul sectorului bugetar ceea ce este inadmisibil.
Tribunalul a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata contravalorii tichetelor de creșă și acordarea în continuare a acestora, deoarece acordarea tichetelor de creșă nu reprezintă măsuri de protecție a reclamanților, ci doar o formă suplimentară de compensare a părinților care nu beneficiază, la cerere de concediul și de indemnizația acordată pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 și, respectiv, 3 ani, de asemenea tribunalul a ținut seama și de faptul că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 4 alin. 1 și art. 3 din Legea 193/2006.
Împotriva sentinței au declarat recursuri pârâții Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Timiș și Ministerul Justiției.
În motivele de recurs s-a invocat nelegalitatea sentinței ce s-a dat cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998. Acordarea tichetelor de masă nu constituie obligație a angajatorului ci o facultate și atâta timp cât bugetul Ministerului Justiției nu a prevăzut acordarea tichetelor de masă nu există nici o obligație legală a ordonatorilor de credite, de a plăti astfel de drepturi.
Discriminarea invocată de reclamanți și reținută de instanța de fond nu există. Doar în situația în care, în baza acelorași dispoziții ale unui act normativ, două persoane aflate în aceeași situație și aceleași circumstanțe primesc un tratament juridic diferit iar diferențierea nu poate fi susținută cu argumente obiective.
Recursurile au fost înregistrate la Curtea de Apel Timișoara, însă prin încheierea nr. 743/06.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de reclamanți și s-a dispus strămutarea judecății la Curtea de Apel Cluj.
Recursurile sunt întemeiate.
Conform dispozițiilor Legii 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, a regiilor autonome și din sectorul bugetar, etc.pot primialocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajator.
Numai că, în conformitate cu alin. 2 al art. 1 din sus amintita lege, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, iar pentru celelalte categorii de angajatori, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, conform legii.
În sensul textului legal de mai sus, angajatorul (persoană juridică cu activitate comercială sau instituție a statului) nu are obligația de a asigura salariatului tichetul de masădecât în cazulîn care fondurile necesare acestor alocații au fost cuprinse în bugetul de stat sau după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, prin urmare, angajații nu ar putea invoca un drept cu privire la tichetele de masă decât dacă angajatorul refuză acordarea lor, deși au alocat resurse bugetare cu acest titlu.
Nu este întemeiat nici cel de-al doilea argument, vizând discriminarea, aceasta întrucât, legiuitorul a prevăzut posibilitatea, în principiu, de a primi alocații de hrană pentru toți angajații, dar condiționat de posibilitățile materiale și resursele angajatorului. Lipsa mijloacelor financiare este o situație obiectivă, ce nu poate fi invocată ca temei al atitudinii discriminatorii a angajatorului. Aceasta cu atât mai puțin în cazul instituțiilor bugetare, ale căror resurse sunt asigurate din bugetul statului, respectiv bugetele locale.
Personalul din cadrul autorității judecătorești, inclusiv personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de drepturi salariale stabilite prin legi speciale de natură să le asigure protecția socială, în care nu se regăsesc dispoziții privind acordarea tichetelor de masă.
Cu aceeași motivare, pretențiile reclamanților privind plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, apar ca neîntemeiate.
Se constată deci că sentința atacată s-a dat cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ. și, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1-3.pr.civ. se vor admite recursurile declarate, modificându-se sentința în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA și TRIBUNALUL TIMIȘ împotriva sentinței civile nr. 1664 din 16.07.2007 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamanților, Liga, (), B, și,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.SL/dact.
3 ex.
Jud.primă instanță: /
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Carmen Marta Vitoș Lucia
