Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 842/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 842/R-CM
Ședința publică din 28 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Judecător - --
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantele și, împotriva sentinței nr.152/F-CM din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurentele-reclamante, intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Vâlcea și expertul în domeniul discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanțe, la dosar s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul intimatului-pârât Ministerul Finanțelor Publice având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței nr.152/F-CM din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17.10.2008 sub nr- pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești, Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Vâlcea, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să-i oblige pe primii trei pârâți în solidar la plata diferențelor dintre drepturile salariale primite efectiv de către reclamante și drepturile salariale cuvenite acestora calculate în funcție de coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri, grefieri-statisticieni și grefieri-documentariști cu studii medii, diferențe ce urmează a fi acordate din data de 27.01.2007 și până la încetarea stării de discriminare. S-a solicitat și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății acestor diferențe salariale.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că dețin funcțiile de grefier-arhivar și grefier-registrator în cadrul Judecătoriei Brezoi și se consideră discriminate față de ceilalți grefieri cu studii medii, inclusiv grefieri-statisticieni și documentariști, având în vedere că prin actul normativ de salarizare, respectiv nr.OG8/2007, s-au prevăzut coeficienți de multiplicare diferiți.
Arată reclamantele că statutul lor este identic cu al celorlalți grefieri sub aspectul numirii în funcție, promovării, suspendării din funcție, delegării, detașării, transferului, drepturilor și îndatoririlor profesionale și al răspunderii profesionale. Nici sub aspectul recrutării nu se poate reține existența vreunei deosebiri, având în vedere că și recrutarea celorlalte categorii de grefieri se poate face prin concurs pentru ocuparea posturilor vacante, precum și că în prezent întreg personalul auxiliar lucrează permanent și nemijlocit în sistem informatizat.
Mai susțin reclamantele că legiuitorul nu a operat nici o diferențiere de salarizare dintre grefierii cu studii medii, indiferent că sunt grefieri de ședință, grefieri-documentariști sau grefieri-statisticieni, deși este evident că aceștia au atribuții diferite, diferențierea făcându-se numai în privința grefierilor-arhivari și registratori.
Concluzionează reclamantele că, întrucât aparțin corpului grefierilor cu studii medii, prestează munca alături de aceștia în cadrul instanței și îndeplinesc aceleași condiții prevăzute de lege, rezultă că se află într-o situație identică, nu doar comparabilă, cu restul grefierilor, ceea ce înseamnă că prin acordarea unor coeficienți de multiplicare diferiți s-a creat o diferență de tratament care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a arătat că este inadmisibilă acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau prin care se tinde la modificarea actelor normative, precum și că prin decizia Curții Constituționale s-a statuat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că opțiunea legiuitorului de a delimita o parte însemnată a personalului auxiliar de specialitate utilizând unitar termenul de grefier, nu trebuie interpretat în sensul că salarizarea tuturor grefierilor trebuie să fie egală.
Mai susține pârâtul că sunt diferite condițiile cerute pentru numirea în funcția de grefier-arhivar sau grefier-registrator față de alte categorii de grefieri și că, de altfel, și atribuțiile și responsabilitățile acestora sunt diferite, ceea ce justifică salarizarea diferită.
În urma probelor administrate în cauză, Curtea de Apel Pitești, competentă aos oluționa, prin sentința civilă nr.152/F-CM din 04 noiembrie 2008, a respins acțiunea formulată de reclamantă.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că reclamantele îndeplinesc funcția de grefier-arhivar și respectiv grefier-registrator în cadrul Judecătoriei Brezoi și, conform anexei 1b din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor, au un coeficient de multiplicare egal.
Acestea pretind că trebuie să fie salarizate la fel ca grefierul de ședință, grefierul-informatician, grefierul-statistician și grefierul-documentarist, cu studii medii, considerându-se discriminate față de aceste categorii profesionale, pentru care anexa 1b din nr.OG8/2007 prevede alți coeficienți de multiplicare.
Reclamantele au susținut că se află într-o situație identică cu persoanele care îndeplinesc funcțiile arătate mai sus, din punct de vedere al condițiilor de numire în profesie și din punct de vedere al activității prestate.
Condițiile de numire în funcție sunt reglementate în Capitolul IV din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor, respectiv în art.33-41.
Din prevederile art.38 alin.1, art.33 alin.1 lit.a-d rezultă că pentru grefierii cu studii medii se cer cunoștințe de operare pe calculator sau de dactilografiere, însă în condițiile în care instanțele au fost informatizate, în prezent cunoștințe de operare pe calculator are întregul personalul auxiliar, deci și reclamantele, astfel că din acest punct de vedere nu există o diferență între acestea și grefierii de ședință.
Concluzionând, instanța de fond a constatat că din punct de vedere al condițiilor de numire, reclamantele se află într-o situație similară cu grefierii de ședință și cu grefierul-documentarist, însă nu și cu grefierul-statistician și cu grefierul-informatician.
Pe de altă parte, condițiile de promovare, suspendare din funcție, delegare, detașare și transfer sunt identice pentru toate categoriile de grefier, așa cum în mod corect au susținut reclamantele.
Al doilea argument al reclamantelor în susținerea discriminării este acela al atribuțiilor identice cu ale grefierilor, grefierilor-statisticieni, grefierilor-documentariști și grefierilor-informaticieni.
Pe de altă parte, atribuțiile grefierilor, ale grefierilor-informaticieni, ale grefierilor-statisticieni și ale grefierilor-documentariști sunt reglementate de alte articole din Hotărârea nr.387/2005 și sunt total diferite de cele ale grefierului arhivar și registrator.
S-a reținut că atribuțiile grefierilor sunt reglementate de art.54-59 (participă la ședințele de judecată, întocmește concepte pentru citarea părților din proces, întocmește acte de procedură dispuse de completul de judecată, completează borderourile și predă corespondența pentru expediere, efectuează înregistrări în cadrul compartimentelor executări silite, executări contravenționale, executări penale, evidența persoanelor juridice), atribuțiile grefierului-statistician sunt reglementate de art.60 (efectuează înregistrările de statistică judiciară, completează fișele inculpaților, exploatează aplicația de statistică judiciară, efectuează lucrări de statistică judiciară dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii etc.), ale grefierului-documentarist de art.61 (ține evidența legislației, jurisprudenței și doctrinei, informează periodic despre necesarul de carte sau de alte publicații, ține evidența și gestiunea bibliotecii), iar ale grefierului-informatician de art.67 (asigură inițierea personalului instanței în exploatarea aplicațiilor, realizează aplicații la nivelul instanțelor judecătorești, coordonează și controlează activitatea de informatică juridică la nivelul instanțelor judecătorești etc.).
Rezultă așadar că atribuțiile prevăzute de hotărârea nr.367/2005 pentru grefierul-arhivar și grefierul-registrator sunt diferite față de atribuțiile reglementate de același act pentru celelalte categorii de personal auxiliar față de care reclamantele se consideră discriminate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamantele și.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Nu s-au avut în vedere la pronunțarea acestei sentințe prevederile art.4 și 16 din Constituția României, care consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării și art.20, care stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
În dreptul intern, principiul nediscriminării este reglementat de dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, potrivit cu care pentru muncă egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
În speță, chiar și instanța a constatat că pentru toți grefierii, inclusiv grefierii arhivari și registratori, condițiile de recrutare, promovare, suspendare, detașare, transfer, sunt identice.
În statutul personalului auxiliar al instanțelor judecătorești, aprobat prin Legea nr.567/2004, nu se face nicio distincție între grefierii de ședință, documentariști, statisticieni, arhivari și registratori în ceea ce privește formarea profesională.
Singurul criteriu pe baza căruia instanța a respins cererea a fost cel al atribuțiilor, însă este absurd să se rețină că se justifică o salarizare diferită a personalului angajat în aceeași instituție, în aceleași condiții și cu aceleași drepturi și obligații.
De asemenea, trebuia avut în vedere și faptul că potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, toți grefierii îndeplinesc, în limitele funcției, și alte atribuții stabilite de președintele instanței sau al secției, potrivit legii.
Față de cele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul declarat de reclamante este nefondat.
În mod corect instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamante, reținând că nu se poate reține existența discriminării, acestea nefiind în situații identice sau comparabile față de ceilalți grefieri.
Potrivit statutului personalului de specialitate, condițiile care sunt cerute unei persoane pentru numirea în funcția de grefier de ședință, grefier statistician, grefier documentarist, sunt deosebite în parte atât pentru fiecare din aceste funcții, dar și față de cele prevăzute de lege pentru numirea în funcția de grefier arhivar sau grefier registrator.
Astfel, conform art.38 alin.1 din acest statut, poate fi numit în funcția de grefier-arhivar și grefier-registrator persoana care are studii medii și îndeplinește condițiile prevăzute de art.33 alin.1 lit.a-d, iar conform alin.2 al aceluiași articol, numirea pe postul de grefier-arhivar și grefier-registrator se face pe bază de concurs organizat la nivelul instanțelor sau parchetelor arătate în text.
Art.33 alin.1 lit.a-d la care face trimitere art.38 alin.1 prevede următoarele condiții: a) cetățenie română, domiciliul în România și capacitatea deplină de exercițiu; b) lipsa antecedentelor penale, a cazierului fiscal și o bună reputație; c) cunoașterea limbii române; d) aptitudine din punct de vedere medical pentru exercitarea funcției.
Pe de altă parte, în ceea ce privește funcția de grefier (față de care reclamantele se consideră discriminate), art.33 alin.1 prevede că poate fi numită în funcția de grefier persoana care îndeplinește condițiile de la lit.a-f, ceea ce înseamnă că pentru grefier textul de lege introduce două condiții suplimentare: lit.e - studii superioare de specialitate sau studii medii, cunoștințe de operare pe calculator sau dactilografiere; lit.f - absolvirea Școlii Naționale de Grefieri.
Se reține astfel că pentru grefierii cu studii medii se cer cunoștințe de operare pe calculator sau de dactilografiere, însă în condițiile în care instanțele au fost informatizate, în prezent cunoștințe de operare pe calculator are întregul personalul auxiliar, deci și reclamantele, astfel că din acest punct de vedere nu există o diferență între acestea și grefierii de ședință.
De asemenea, art.33 lit.f din statut prevede și condiția absolvirii Școlii Naționale de Grefieri, însă art.36 prevede în mod excepțional posibilitatea recrutării grefierilor și fără absolvirea Școlii Naționale de Grefieri, prin concurs organizat la nivelul acelorași instanțe și parchete la care face referire și art.38 alin.2. Rezultă că din acest punct de vedere nu există diferență dintre reclamante și grefierii de ședință.
Art.34 prevede că pentru numirea în funcția de grefier informatician se cere absolvirea de studii superioare de specialitate, condiție pe care grefierii-arhivari și grefierii-registratori nu o îndeplinesc.
Curtea reține însă că activitatea fiecărui compartiment din cadrul instanței de judecată este Regulamentul de ordine interioară, care în secțiunea a VII-a a Cap. II cuprinde evidența activității instanței, iar Cap. III reglementează pe larg desfășurarea activității administrativ-judiciare a instanțelor.
Atribuțiile grefierilor arhivari și registratori sunt reglementate de art.62 din Hotărârea nr.387/2005 pentru aprobarea acestui regulament și atribuțiile grefierilor, ale grefierilor-informaticieni, ale grefierilor-statisticieni și ale grefierilor-documentariști sunt reglementate de alte articole din aceeași hotărâre și sunt total diferite de cele ale grefierului arhivar și registrator.
Pe de altă parte, instanța constată că potrivit art.59 din Legea nr.567/2004, stabilirea drepturilor și îndatoririlor personalului auxiliar se face ținându-se seama de locul și rolul acestuia în desfășurarea activității de justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții, de interdicțiile și incompatibilității prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate în instituțiile publice, iar conform art.60 alin.1 din Legea nr.567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
Art.3 din nr.OG8/2007 prevede că salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului.
Rezultă așadar că drepturile personalului auxiliar, inclusiv dreptul la salariu se stabilește, printre altele, în raport de funcția deținută.
Se constată astfel că, apreciind că atribuțiile reclamantelor specifice funcției pe care au fost încadrate sunt diferite față de atribuțiile exercitate de celelalte categorii de personal auxiliar față de care se pretind a fi discriminate și că, într-o anume măsură, și condițiile de numire a acestora sunt diferite și că în speță nu se poate reține existența discriminării, nefiind în prezența unor situații identice sau comparabile, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe apare astfel nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele și, împotriva sentinței nr.152/F-CM din 04 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL PITEȘTI, TRIBUNALUL VÂLCEA și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și expertul în domeniul discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./07.05.2009
Jud.fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Georgiana Nanu, Corina Pincu
