Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 9258/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9258
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SRL PRIN ADMINISTRATOR, împotriva sentinței civile nr. 1054 din 15.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect "calcul drepturi salariale".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata reclamantă, personal și asistată de avocat -, lipsind recurenta pârâtă SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.
Avocat -, pentru intimată, solicită respingerea recursului conform motivelor expuse în concluziile scrise pe care le depune la dosar, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Constantă că la data de 10 decembrie 2007, reclamanta s-a adresat instanței, formulând cerere de chemare în judecată a pârâtei SC SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia de a-i plăti drepturile salariale neacordate, reactualizate până la data plății efective cu rata inflației, plata cotelor aferente drepturilor salariale la bugetul centralizat ( CAS. Șomaj, sănătate) pentru constituirea vechimii în muncă, operarea în carnetul de muncă, eliberarea deciziei de desfacere a contractului de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că a fost angajata pârâtei începând cu data de 16.04.2007 în funcția de vânzător cu un salariu lunar de 440 lei. În data de 22.08.-2007 nu a mai fost primita la serviciu sub motivația că în locul său fost angajata o alta persoana si să se prezinte în data de 28.08.2007 să facă predarea gestiunii. La data de 28.04.2007 a predat gestiunea, nu au existat diferențe în plus sau minus si atunci a solicitat ca aceasta sa- achite drepturile salariale pe 8 luni, plata cotelor aferente drepturilor salariale la bugetul centralizat ( CAS. Șomaj, sănătate) pentru constituirea vechimii în muncă, eliberarea deciziei de desfacere a contractului de muncă, iar administratorul societății nu îndeplinit aceste cerințe.
Prin întâmpinarea formulata de pârâtă s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A motivat că din verificările actelor și a mărfii din magazin a constatat o lipsă de 56.000.000 lei vechi, ca reclamanta vindea marfa pe datorie (pe caiet) și pentru acest lucru i s-a desfăcut contractul de muncă și ca la data angajării a avut contract de muncă.
La termenul din 12 februarie 2008, reclamanta a depus precizare de acțiune prin care a solicitat ca parata sa fie obligată la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate în suma de 1980 lei aferente perioadei 16.04.2007-21.08.2007, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective; plata orelor suplimentare aferente perioadei 16.04.2007-21.08.2007, actualizate; la plata contribuțiilor către bugetul centralizat (CAS, șomaj, sănătate) aferente drepturilor solicitate; să- elibereze decizie de desfacere a contractului de muncă; sa i se opereze în carnetul de muncă perioada lucrată.
Pârâta a depus întâmpinare la precizarea de acțiune prin care a arătat, ca reclamanta a vândut marfa pe datorie; la inventar a avut o lipsă în gestiune de 56.000.000 lei vechi; reclamanta a primit salariu pe state de plata pe care le-a semnat; decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisa la data de 22.08.2007, dar ITM M se afla înregistrata la data de 5.02.2008; nu a lucrat decât 8 ore pe zi întrucât magazinul nu are program de bar. Pentru a face dovada susținerilor din acțiune și întâmpinare părțile au depus la dosar acte.
În cauza a fost administrată proba testimoniala și a fost încuviințata expertiza contabila.
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 1054 din 15 mai 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 509 lei reprezentând drepturi salariale nete actualizate cuvenite pentru munca prestată în programul normal de lucru în perioada 16.04.2007 - 21.08.2007, sumă ce va fi reactualizată la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.034 lei reprezentând drepturi salariale nete actualizată pentru orele de muncă prestate peste programul normal de lucru și în zilele de sâmbătă și duminică în perioada 16.04.2007 - 21.08.2007, sumă ce va fi reactualizată la data plății efective.
A fost obligată pârâta să vireze obligațiile bugetare aferente drepturilor salariale acordate reclamantei pe perioada 16.04.2007 - 21.08.2007 în cuantum de 3.235 lei și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantei decizia de desfacere a contractului individual de muncă și să plătească reclamantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că reclamanta a prestat activitate de vânzător în beneficiul pârâtei în perioada 16.04.2007 - 21.08.2007, activitate dovedită cu copia contractului individual de muncă (25-26), decizia nr. 4 din 22.08.2007 (fila 27), ștatele de plată (f 28-30), interogatoriile părților (34-36), declarații de martor.
Deși în contractul individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. - din 15.06.2007 se prevedea ca dată de începere a activității reclamantei data de 01.06.2007, din declarațiile martorilor -Mari, (f33), (f 47) și (f 48), a reieșit fără putință de tăgadă că reclamanta a desfășurat activitate în beneficiul pârâtei din luna aprilie 2007 și până la data desfacerii contractului individual de muncă prin decizia nr.4 din 22.08.2007, perioadă în care a lucrat zilnic în intervalul 7-14, 16-22, inclusiv sâmbăta și duminica, iar din ștatele de plată prezentate în copie de pârâtă (f 28-30), semnate și necontestate de reclamantă, a reeșit că aceasta, în perioada iunie-august a beneficiat de drepturi salariale nete în sumă de 1.044 lei, câte 348 lei în fiecare lună.
Din raportul de expertiză contabilă a rezultat că, cuantumul drepturilor salariale actualizate în raport de rata inflației cuvenite reclamantei în perioada 16.04. - 21.08.2008 în programul de lucru normal este de 1.553 lei.
Drepturile salariale nete și actualizate cu rata inflației, cuvenite reclamantei pentru orele muncă prestate peste programul normal de lucru și în zilele de sâmbătă și duminică în perioada 14.04 - 21.08.2007 calculate de expertiză sunt în cuantum de 3.034 lei.
Potrivit art.154 din Codul Muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar pentru munca prestată fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani iar potrivit dispozițiilor art. 120 din Codul Muncii, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art 119 alin 1 în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acestuia.
Articolul 40 din același cod, la litera f prevede obligația angajatorului să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii iar din expertiza contabilă reiese că societatea pârâtă nu și-a îndeplinit aceste obligații al căror cuantum este de 3.235 lei.
Împotriva sentinței respective, la data de 30 iunie 2008,a declarat recurs pârâta SC "" SRL, județul M, prin administrator -, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată, s-a susținut că în mod greșit prima instanță a dispus obligarea către pârâtă la plata a serie de drepturi bănești cu titlu de drepturi salariale pe perioada 16 aprilie 2007 - 21 august 2007, în condițiile în care contractul de muncă încheiat cu intimata face dovada faptului că raporturile de muncă au început pe data de 1 iunie 2007.
De asemenea, s-a arătat că în mod greșit a fost obligată să plătească reclamantei suma de 3.034 lei reprezentând drepturi salariale nete, actualizate, corespunzător orelor prestate peste program normal de lucru și în zilele de repaus săptămânal (sâmbăta și duminica), tot pe aceeași perioadă, în condițiile în care pentru perioada lucrată peste programul normal de lucru,acesteia i-au fost acordate zile libere în cursul săptămânii, situație probată cu rapoartele de casă și cu recunoașterea intimatei, conform precizărilor existente la dosar.
Au fost criticate și celelalte dispoziții dispuse de prima instanță, fiind obligată să vireze obligațiile bugetare aferente drepturilor salariale acordate reclamantei, deși aceste contribuții de asigurări sociale au fost achitate pe perioada 1 iunie - 21 august 2007, precum și obligarea de a-i elibera reclamantei decizia de desfacere a contractului individual de muncă, în condițiile în care a fost depusă la dosar, intimata refuzând să intre în posesia acestui înscris.
Recursul declarat de pârâta SC "" SRL este nefondat și se va respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
In mod întemeiat, prima instanță a dispus obligarea societății comerciale pârâte către reclamanta la plata unor despăgubiri civile reprezentând drepturi salariale pe perioada 16 aprilie 2007- 21 august 2007, respectiv drepturi salariale actualizate cuvenite pentru munca prestată pentru programul normal de lucru și pentru orele de muncă prestate peste acest program normal de lucru și în zile de repaus săptămânal.
Astfel, deși prin contractul individual de muncă se atestă faptul că reclamanta a fost angajata societății comerciale pârâte începând cu luna iunie 2007, în realitate aceasta a prestat muncă efectiv în cadrul magazinului proprietatea recurentei începând cu luna aprilie 2007, așa cum rezultă în mod clar din depozițiile tuturor martorilor audiați în cauză.
S-a făcut dovada raporturilor de muncă începând cu această dată, înscrisul constatator al contractului individual de muncă având un caracter "ad probationem" și nu "ad validitatem", existența acestor raporturi putându-se face și cu alte probe coroborate cu acest înscris, lucru realizat în cauză.
In baza acelorași depoziții testimoniale, s-a reținut în mod corect și faptul că reclamanta a prestat activitatea în cadrul magazinului situat în satul, atât peste programul normal de lucru cât și în zilele de repaus săptămânal, respectiv sâmbăta și duminica, activitate care nu a fost remunerată în mod corespunzător de către pârâtă.
In același timp, faptul că reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul recurentei începând cu luna aprilie 2007, rezultă implicit și din răspunsurile la interogatoriu luat administratorului societății comerciale, respectiv -, unde toate întrebările ce i-au fost adresate au vizat perioada aprilie - august 2007, situație necontestată de către aceasta.
Sub acest aspect s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 120 și 154 din Codul Muncii, precum și a dispozițiilor art. 40 lit."f" din același cod, care prevăd că pentru munca prestată fiecare salariat are dreptul la o remunerație exprimată în bani; că munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu în situația în care nu este posibilă compensarea prin ore libere, precum și obligația angajatorului de achita toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de către salariați bugetului de stat, bugetului de asigurări sociale sau bugetului de asigurări sociale de sănătate.
In cauză, recurenta avea obligația să achite aceste contribuții nu numai pe perioada iunie - august 2007, ci și pe perioada aprilie -mai 2007, în condițiile în care reclamanta a fost angajată începând cu luna aprilie anului respectiv.
In mod întemeiat s-a dispus obligarea recurentei să elibereze reclamantei decizia de desfacere a contractului individual de muncă, întrucât aceasta avea obligația, în baza art. 268 alin. 4 Codul Muncii, să o înainteze prin scrisoare recomandată la domiciliul sau la reședința comunicată de către angajat, în caz de refuz de primire.
Față de cele arătate, se constată că hotărârea Tribunalului Mehedinți nu este afectată de nici unul de motivele de casare sau modificare prevăzute în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul declarat de pârâta SC "" SRL, jud.M se privește ca nefondat și se va respinge.
In baza art. 274 cod procedură civilă, va fi obligată recurenta către intimată la plata sumei de 5oo lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SRL PRIN ADMINISTRATOR, împotriva sentinței civile nr. 1054 din 15.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Obligă recurenta către intimată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/31.10.2008
fond:
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Tamara Carmen
