Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 938/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.938/R/2008
Ședința publică din 23 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
-
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. S și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LĂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.91 din 21 ianuarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL SĂLAJ în dosarul nr-, privind și pe reclamanții
., - -A, -, precum și pe pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni la prima și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal și au fost comunicate intimaților.
Curtea invocă din oficiu, lipsa de interes a recursului promovat de pârâta Curtea de Apel Cluj și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.91 din 21.01.2008 pronunțată de TRIBUNALUL SĂLAJ în dosarul nr-, a fost respinsă cererea reclamanților, a, și (în calitate de moștenitoare a defunctului ) formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției și Curtea de APEL CLUJ.
A fost admisă cererea reclamanților formulată împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ și Ministerul Economiei și Finanțelor, și în consecință au fost obligați pârâții de rândul 1 și 2 să plătească reclamanților sporul de vechime în muncă cuvenit pentru perioada 01.11.2000 - 31.12.2003, sume nete actualizate în funcție de rata inflației până la 31.12.2007, astfel: - 28.174 lei, - 27.181 lei, - 25.350 lei, - 2.826 lei, a - 1.993 lei, - 1.084 lei, - 8.454 lei, - 388 lei, - 8007 lei, 10.713 lei, - 26.192 lei și - 21.652 lei.
Au fost obligați pârâții de rândul 1,2 să le plătească reclamanților aceste drepturi bănești reactualizate în funcție de rata inflației la data plății.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți, sens în care a fost admisă cererea de chemare în garanție a acestui pârât cerere formulată de MINISTERUL PUBLIC.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepțiile invocate de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție privind necompetența materială a Tribunalului Sălaj și prescripția dreptului la acțiune nu sunt fondate.
Prevederile art.36 din nr.OG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, se referă la litigiile care se pot naște ca urmare a nemulțumirii personalului salariat potrivit acestei ordonanțe, privind modul de stabilire a drepturilor salariale prevăzute în acest act normativ, deci de stabilirea de la început a salariului prin încadrarea în anumite grile de salarizare, nu la alte drepturi care se circumscriu acestei noțiuni, cum ar fi sporurile, inclusiv sporul de vechime.
Litigiul pentru neacordarea sporului de vechime, care este un drept salarial, vizează conținutul raportului de muncă, privind modul de executare a drepturilor și obligațiilor corelative, deci este un litigiu de muncă, iar competența de soluționare aparține completelor specializate privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în speță completul specializat de la TRIBUNALUL SĂLAJ.
Prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000 se interpretează în sensul că, judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar beneficiau și de sporul de vechime în muncă în cuantum prevăzut de lege.
În condițiile în care prin nr.OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 s-a stabilit că "dispozițiile referitoare la sporul de vechime în muncă nu se aplică magistraților", fără abrogarea expresă a art.31 (devenit art.33) din Legea nr.50/1996, dreptul magistraților la acest spor nu a fost clar definit, consolidat, din contră, datorită legislației contradictorii, aplanat ambiguitatea.
Se mai reține că prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996, nu și pentru abrogarea unor norme juridice. Potrivit dispozițiilor art.56 62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie elemente legislative distincte, adică trebuie menționate expres.
Prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dreptul subiectiv asupra sporului de vechime s-a conturat în mod clar, s-a consolidat, a devenit actual, astfel că dreptul la acțiune s-a născut la această dată, care coincide cu data nașterii dreptului subiectiv.
Reclamanții își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ având calitatea de magistrat în sensul Legii nr.303/2004, republicată, care prevede că "stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții_ ".
În art.74 alin.(1) și (2), același act normativ mai prevede că "pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului. cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege" iar "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
În lipsa instituirii unor asemenea principii și a definirii clare a statutului magistratului, (prin legile anterioare de organizare judecătorească) care să reprezinte o garanție a respectării drepturilor sale într-o societate democratică, începând cu anul 1990 și până în prezent, sistemul de salarizare pentru magistrați a avut o evoluție extrem de sinuoasă și inconsecventă, care a condus la numeroase procese și o practică judiciară neunitară în acest domeniu.
Astfel, în primul rând este de reținut că urmând principiul dreptului câștigat, sporul de vechime în muncă, prevăzut de toată legislația existentă în domeniu încă dinainte de anul 1990 (Legea nr.1/1970; Legea nr.10/1972 - Codul muncii ) a fost menținut ca atare și în favoarea magistraților, prin toate actele normative care s-au succedat în materie de salarizare (L nr.140/1990; Legea nr.14/1990; Legea nr.52/1991) relevantă pentru cazul în speță fiind însă Legea nr.50/1996 privind salarizarea persoanelor din organele autorității judecătorești, care a rămas parțial în vigoare, până la data de 03 februarie 2007, când a fost abrogată expres prin G nr.8/2007.
În al doilea rând nu trebuie scăpat din vedere faptul că prin acest ultim act normativ, în articolul 5, fost prevăzut în mod expres pentru magistrați un spor de stabilitate în magistratură, pe lângă sporul de vechime în muncă, comun tuturor categoriilor de angajați din organele autorității judecătorești, prevăzut în art.31, Cap. V -Dispozitii comune.
În acest context, trebuie remarcat că între cele două sporuri, cel de vechime în muncă și cel de stabilitate în magistratură există o deosebire de substanță întrucât natura și finalitatea lor este una cu totul diferită. Astfel, în timp ce sporul de vechime ține de calitatea de angajat și reprezintă o recunoaștere a contribuției aduse la dezvoltarea generală a societății precum și o recunoaștere a expertizei acumulate de o persoană de-a lungul întregii sale cariere profesionale, sporul de stabilitate (sau fidelitate) poate reprezenta doar o componentă a politicii salariale, de cointeresare sau stabilizare a angajatului într-un anumit domeniu, în speță cel al justiției.
Această clarificare era și este necesară deoarece, în atare condiții includerea sporului de vechime în muncă, care ține de calitatea de angajat, în salariul de bază (sau indemnizația) acordat (ă) pentru o anumită funcție, nu poate să fie decât discriminatorie punându-l pe cel în cauză într-o situație defavorizantă, fie cu ocazia angajării sale într-un alt domeniu de activitate, fie cu ocazia pensionării, drepturile sale fiind diminuate ca urmare a nerecunoașterii vechimii în muncă.
Legea nr.50/1996 a fost în continuare modificată prin nr.OG9/1997 și G nr.56/1997, acte normative care au prevăzut și alte raporturi în favoarea magistraților, cum ar fi: spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, spor de ședință de 2%, spor pentru diferite activități extra-judiciare de 10% (carte funciară, registrul comerțului, administrare dosar de lichidare judiciară, comisia pentru controlul averilor).
Prin urmare, au fost abrogate implicit toate celelalte sporuri prevăzute în mod expres în favoarea magistraților până la data adoptării nr.OG83/2000, prin modificările anterioare, fiind păstrate drepturile acordate în calitate de angajat însă în ce privește sporul de vechime, reglementat prin art.33 din Legea nr.50/1996 rep. în Cap. V - Dispoziții comune - în favoarea întregului personal din organele autorității judecătorești, în mod cu totul inexplicabil s-a introdus un nou alin.(3) care prevede că "alin (1) și (2) nu se aplică magistraților", această categorie de personal fiind astfel exclusă din categoria angajaților din organele autorității judecătorești.
În sfârșit, prin nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților (aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.347/2003), s-a intervenit din nou în sistemul de salarizare a magistraților, În sensul că potrivit art.50 alin.(2) "se abrogă art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizare și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996 - cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare".
Prin urmare a fost înlăturat principiul "indemnizației brute lunare, ca unică formă de salarizare" și totodată au fost abrogate și toate celelalte texte de lege privind salarizarea magistraților din Legea nr.50/1996, cu modificările ulterioare, fără nici o distincție ceea ce, într-o abordare logică, înseamnă că a fost înlăturată inclusiv interdicția privind acordarea sporului de vechime în muncă pentru magistrați, atâta vreme cât disp.art.33 alin(3) nu au fost exceptate în mod expres de la abrogare și nici nu au fost preluate de noul act normativ.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ, Curtea de APEL CLUJ, Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Prin recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ s-a solicitat respingerea acțiunii, arătându-se că salarizarea precum și alte drepturi ale magistraților au fost stabilite și reglementate prin Legea nr.50/1996 modificată prin OG nr.83/2000, prin OUG nr.177/2002 și OUG nr.27/2006.
Astfel, sporul de vechime a fost reglementat de art.33 din Legea nr.50/1996, dispoziție care s-a aplicat magistraților și personalului auxiliar de specialitate, până la intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, când a fost modificat art.33 alin.3 din Legea nr.50/1996 în sensul că prevederile alin.1 și 2 privind sporul de vechime nu sunt aplicabile magistraților.
Prin OUG nr.177/2002 și prin OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților au fost prevăzute drepturile și sporurile care se acordă judecătorilor, fără să se prevadă și acordarea unui spor de vechime.
Ca atare din moment ce dispozițiile legale care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților nu s-a prevăzut că aceștia beneficiază și de sporul de vechime, cererea reclamanților pentru acordarea sporului este neîntemeiată.
De asemenea, în bugetul de stat pe anul 2007 Ministerul finanțelor Publice, nu a aprobat sumele necesare acordării sporului de vechime pentru perioada 2000-2003.
Prin recursul declarat de pârâta Curtea de APEL CLUJ s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, arătându-se că raportat la data înregistrării acțiunii - 13 decembrie 2007 - este evident că prescripția dreptului la acțiune al reclamanților era deja împlinită.
Decizia menționată de instanța de fond în motivarea respingerii excepției prescripția dreptului la acțiune nu este o cauză de întrerupere a cursului acestei prescripții. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recursul în interesul legii, nu poate adăuga la lege, anume la prevederile legale referitoare la prescripției. "Conturarea" și "consolidarea" drepturilor reclamanților - la care face referire sentința atacată nu poate viza, eventual, decât drepturi existente, născute deja. Nu se poate susține deci că "dreptul la acțiune s-a născut la data deciziei nr. XXXVI/7 mai 2007".
Prin recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor s-a solicitat desființarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanției invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție s-a solicitat casarea sentinței și respingerea acțiunii ca prescrisă, arătându-se că instanța de fond a reținut în mod netemeinic și nelegal că "dreptul magistraților la acest spor nu a fost clar definit, consolidat, din contră datorită legislației contradictorii, a planat ambiguitatea, iar prin Decizia nr. XXXVI/07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dreptul subiectiv asupra sporului de vechime s-a conturat în mod clar, s-a consolidat, a devenit actual, astfel că dreptul la acțiune s-a născut la această dată, care coincide cu data nașterii dreptului subiectiv".
În consecință s-a apreciat că excepția invocată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este întemeiată, având în vedere că potrivit dispozițiilor cuprinse în art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 - privitor la prescripția extinctivă, coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din același act normativ "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", respectiv în termen de 3 ani.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
În raport de obiectul acțiunii - pretenții cu caracter de drepturi salariale aferente perioadei 01.11.2000 - 05.01.2004 - cererea reclamanților înregistrată la data de 13.12.2007 este prescrisă.
Astfel, drepturile salariale pretinse sunt supuse unui termen de prescripție de 3 ani, conform art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, care începe să curgă, potrivit art.7 din același act normativ, la data când se naște dreptul la acțiune.
Or, drepturile salariale pretinse au caracterul unor prestații succesive, achitate lunar, astfel încât pentru fiecare prestație dreptul la acțiune se stinge, conform art.12 din Decretul nr.167/1958, printr-o prescripție distinctă, care a operat, în speță, pentru toată perioada la care se referă pretențiile reclamanților.
De asemenea Curtea, constată că în cauză nu a intervenit vreo cauză suspensivă sau interuptivă a cursului prescripției extinctive, ipoteza reținută de prima instanță, respectiv pronunțarea unui recurs în interesul legii de către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție neputând fi asimilată cazurilor limitativ prevăzute de art.13 și 16 din Decretul nr.167/1958.
În realitate prin Decizia nr. XXXVI/2007, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a interpretat unele dispoziții legale în sensul că magistrații beneficiau și de sporul de vechime pentru vechime în muncă, ceea ce are semnificația că nu a fost abrogat și că nu a existat un impediment pentru solicitarea acestui drept la momentul respectiv.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție întemeiat strict pe acest motiv este fondat, ceea ce profită recurenților Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ și Ministerul Economiei și Finanțelor, care au invocat apărări de fond sau excepții subsecvente.
În schimb recursul declarat de pârâta Curtea de APEL CLUJ împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă acțiunea împotriva sa nu îi poate aduce nici un beneficiu practic, fiind lipsit de interes.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâta Curtea de APEL CLUJ și va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.91 din 21.01.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, care va fi modificată în parte în sensul că va respinge acțiunea reclamanților, a, împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și vor fi menținute celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâta Curtea de APEL CLUJ.
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.91 din 21.01.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea reclamanților, - -A, -, împotriva pârâților MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ ȘI MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23.04. 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red./
3 ex./14.05.2008
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
