Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.95/R-CM
Ședința publică din 26 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Paula Andrada
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta SC SA, cu sediul social în B, strada - -, nr.11 bis, sector 1 și domiciliul procesual ales la Societatea Civilă de Avocați & Asociații, din B,-, etaj 3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.985 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurenta-pârâtă SC B, intimații-reclamanți, -, G, -, -, - și -.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 27 august 2008, reclamanții, -, G-, -, -, -, - au solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând primele de Paști și de C, potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din CCM, pentru perioada anilor 2005, 2007, reactualizarea acestor sume cu indicele de inflație precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în conformitate cu dispozițiile art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă s-a prevăzut "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C plata unei suplimentări a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe " și aceste drepturi bănești nu ni-au fost acordate în decursul anilor 2005-2007.
acestor suplimentări salariale a fost justificată de către pârâtă prin faptul că în anul 2003 aceste drepturi au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă contractul colectiv de muncă a fost semnat în forma descrisă mai sus de către reprezentanții pârâtei fără nici un fel de obiecțiuni, astfel încât reclamanții nu înțeleg motivul pentru care nu a fost dusă la îndeplinire dispoziția referitoare la plata drepturilor salariale suplimentare.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a invocat excepții sau mijloace de apărare față de capetele de fapt și de drept ale cererii.
Prin sentința civilă nr.985 din 18 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția privind prescripția dreptului la acțiune privind drepturile bănești aferente primei de Paști 2005 și a respins acțiunea având drept obiect drepturile bănești aferente primei de Paști 2005, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prima de C pe anul 2005 și primele de Paște și de C aferente anilor 2006 și 2007, calculate la nivelul salariului mediu de bază lunar la nivelul societății angajatoare, sume reactualizate cu coeficientul de inflație până la data pronunțării prezentei sentințe.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut în ceea ce privește excepția privind prescripția dreptului material la acțiune privind drepturile salariale aferente primei de Paște 2005, că este întemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că potrivit art.168 alin.1 din CCM încheiat între B și salariați, reprezentați de I înregistrat la.- Municipiul B cu nr.9002/31.10.2003 pe anul 2004: "Cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin.2 s-a menționat că: "În anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat."
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut a alin.2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește, în ultima formă menționată în contractul colectiv de muncă pe anul 2006, cum de altfel și în anul 2007 textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Actul adițional la CCM al nr.8080/23.05.2000, înregistrat la Direcția Solidarității Sociale și familiei - B sub nr.1688/2.05.2006 a conferit art.168 alin.2 forma menționată în CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 1.04.2008 se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat.
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă salarizarea precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. Art.31 din același act normativ dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, însă aceste modificări se comunică înscris organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
În sprijinul acestor susțineri sunt și dispozițiile art.236 alin.4 din Codul muncii, conform cărora contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
În speța dedusă judecății, așa cum rezultă din istoricul prevederilor art.168 din CCM la nivelul pe anii 2003 - 2007, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din CCM, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în vădită contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art.168 alin.2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. l au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind fără dubiu faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, câtă vreme în CCM pe acești ani, s-a menținut în același timp și textul alin. l.
Pe de altă parte, părțile semnatare nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006, faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a reținut astfel, că interpretarea clauzei peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 nu poate produce efecte care să înlăture conținutul neexplicit al prevederilor invocate.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art.287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. Așa fiind, în conflictele de drepturi, sarcina probei este răsturnată, cum de altfel este firesc să fie așa întrucât documentația ce stă la baza pretenției reclamanților se află la sediul acesteia. În speță, tribunalul a acordat societății pârâte două termene de judecată pentru a se produce dovezi în sprijinul susținerii conform căreia drepturile salariale solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază brut al fiecăruia dintre reclamanți, însă aceasta nu s-a conformat dispozițiilor legale.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, tribunalul a reținut că prin clauza art.168 alin.1 acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SA, drepturi ce acordate după cum urmează: prima de C pe anul 2005 și primele de Paște și de C aferente anilor 2006 și 2007, calculate la nivelul salariului mediu de bază lunar la nivelul societății angajatoare, sume reactualizate cu coeficientul de inflație până la data pronunțării sentințe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta B criticând-o pentru următorul motiv.
În mod greșit a fost stabilită obligația de plată privind primele de Paște și C, deoarece nu s-a precizat în concret suma datorată cu acest titlu. Creanța nu a fost determinată de către instanță prin dispozitivul hotărârii, lăsând executorului judecătoresc să o determine în faza executării silite, riscându-se astfel să nu se facă distincție între salariul ca întreg și salariul de bază din structura celui dintâi, neprecizarea sumelor prin dispozitiv putând da naștere unor eventuale contestații la executare.
Recursul a fost întemeiat pe prevederile art.3041Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Prin dispozitivul hotărârii recurate s-a statuat ca drepturile salariale pe care pârâta a fost obligată să le plătească reclamanților să fie calculate la nivelul salariului mediu de bază lunar, la nivelul societății angajatoare, sume ce vor fi reactualizate cu coeficientul de inflație.
Din dispozitivul sentinței rezultă că suma ce face obiectul creanței este determinabilă prin indicarea criteriilor pe baza căreia poate fi stabilită în faza executării silite.
În consecință, susținerea recurentei în sensul că instanța nu a determinat creanța, lăsând stabilirea cuantumului sumei pe seama executorului judecătoresc, este neîntemeiată.
Prin titlul executoriu creanța poate fi determinată sau determinabilă, în speță, creanța îndeplinind condiția de a fi determinabilă prin criteriile indicate de instanță în acest sens.
Pe de altă parte însă, potrivit dispozițiilor art.3712alin.2 Cod procedură civilă, în cazul în care prin titlu executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.
Dispozițiile susmenționate reglementează posibilitatea de determinare a cuantumului dobânzilor, penalităților și altor sume și de actualizare a valorii obligației stabilite în bani, în faza de executare silită.
Chiar și în situația în care instanța nu ar fi indicat în concret criteriile pentru stabilirea cuantumului creanței, ceea ce însă, așa cum am arătat nu este cazul în speță, deoarece instanța a obligat pe pârâtă la plata unei sume determinabile, chiar dacă nu determinată, totuși suma ar fi putut fi determinată în faza de executare, făcându-se aplicarea normei cuprinsă în art.3712alin.2 Cod procedură civilă, text ce trebuie interpretat în sensul că determinarea concretă a obligației la care este îndatorat debitorul se poate stabili în faza de executare silită, sintagma "sau alte sume" permițând o interpretare mai largă a textului, ci nu interpretarea într-o manieră restrictivă în sensul că acesta nu s-ar referi și la obiectul principal al judecății, ci numai la cuantumul dobânzilor, penalităților sau altor sume asemănătoare.
Față de aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.985 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./4.02.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu, Paula Andrada
