Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 958/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 958/R/2008
Ședința publică din data de 6 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 2396 din 07.12.2006 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe intimatul INSTITUTUL DE MEDICINĂ LEGALĂ având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat în termenul legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că judecata prezentului recurs a fost suspendată pentru lipsa părților la data de 24 aprilie 2007, iar în urma cererii de repunere pe rol înregistrată de intimat la data de 17 aprilie 2008, în cauză s-a fixat termen de judecată pentru data de 6 mai 2008.
Având în vedere că prin cererea de repunere pe rol a cauzei intimatul a solicitat judecarea acesteia în condițiile art. 242.proc.civ. Curtea apreciază că se află cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2396 din 7 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul INSTITUTUL DE MEDICINĂ LEGALĂ C având ca obiect un conflict de drepturi.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul INSTITUTUL DE MEDICINĂ LEGALĂ C împotriva MINISTERULUI SĂNĂTĂȚII PUBLICE.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este angajat al Institutului de Medicină Legală Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la calcularea și acordarea salariului la limita maximă prevăzută în anexa nr. 1 pct. 2 din Legea nr. 125/2005 și a sporului de 100%.
Potrivit art. 17 din nr.OUG 115/2004 "Personalul contractual salarizat între limitele corespunzătoare funcției poate beneficia anual de o creștere salarială prin evaluarea performanțelor profesionale individuale realizate în anul precedent, cu condiția încadrării în nivelul alocațiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile.
De asemenea, anual se face evaluarea personalului angajat cu contract individual de muncă în conformitate cu prevederile nr.HG 150/1999 privind aprobarea metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performanțelor profesionale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite pentru personalul de specialitate medico-sanitar și personalul auxiliar sanitar, încadrat în unități sanitare și de asistență socială.
Potrivit legislației în vigoare salarizarea personalului se face în raport de evaluarea profesională a performanțelor.
În funcție de această evaluare salariul de care beneficiază angajatul se situează între limita minimă și maximă prevăzută de lege.
Potrivit art. 8 din nr.HG 150/1999 " profesională individuală a ocupantului postului, evaluată potrivit art. 10, se compară cu intervalul determinat de punctajul minim și maxim al postului, punctaj calculat potrivit art. 6 în funcție de rezultat se disting următoarele situații:
a) performanța profesională individuală a angajatului se înscrie între limita minimă și maximă de punctaj a postului ocupat: angajatul corespunde cerințelor postului și va beneficia de prevederile art. 12;
b) performanta profesională individuală a angajatului se înscrie sub limita minimă a punctajului postului: angajatul nu corespunde cerințelor postului;
c) performanta profesională individuală a angajatului se situează peste limita maximă a punctajului postului: angajatul este promovabil.
Așa cum se poate observa din anexa nr. 1 din Legea nr. 125/2005 personalul care lucrează în anatomic patologică și medicină legală are un salariu mai mare cu 100% față de aceeași categorie de personalul medical care își desfășoară activitatea în locuri de muncă, altele decât anatomia patologică și medicina legală. Salariul de bază la limita minimă și maximă cuprinde și salariul de bază mai mare cu 100% prevăzut la pct. 2 din Nota la anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, cu modificările și completările ulterioare, pentru personalul din anatomia patologică și medicina legală care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie, precum și salariile de bază mai mari cu 100% prevăzute la art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 104/2003, cu modificările ulterioare.
Astfel, sporul solicitat de către reclamant a fost cuprins în limita minimă și maximă de salarizare prevăzută în anexa nr. 1 din Legea nr. 125/2005, motiv pentru care acordarea acestuia încă odată nu se mai poate face. De asemenea, pârâta IML Cad epus la dosar fișa de apreciere întocmită la data de 30.05.2006. Instanța a apreciat că acordarea salariului s-a făcut corect de către pârâta IML C prin aplicarea limitelor de salarizare prevăzute de Legea nr. 125/2005.
Pentru toate aceste motive, raportat la considerentele anterior enunțate, instanța a respins acțiunea formulată de reclamant, ca fiind neîntemeiată.
Instanța a respins cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu Ministerul Sănătății Publice de pârâtă deoarece este cunoscut că cererea de chemare în garanței are drept scop să asigure celui ce a căzut în pretenții posibilitatea de a se despăgubi de la partea care a dobândit dreptul. Astfel, este de neconceput ca admiterea cererii de chemare în garanție să se facă în cazul în care se respinge acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile nr.2396/2006 și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, întrucât hotărârea este lovită de nulitate.
Consideră că hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art.105 alin.2 proc.civ. sub sancțiunea nulității.
Instanța la termenul de judecată din data de 7 decembrie 2006, rămas în pronunțare, deși s-a reținut că niciuna din părți nu a fost prezentă la proces deși nu a solicitat judecarea în lipsă.
Mai arată că documentele depuse de IML C în data de 9.11.2006 nu i-au fost înmânate față de care trebuia să-și precizeze acțiunea, astfel i-a fost încălcat dreptul la apărare prevăzut de Constituție.
În concluzie, reclamantul critică sentința pentru faptul că este lovită de nulitate conform art.105 alin.2 proc.civ. întrucât instanța a procedat la judecarea pricinii în lipsa părților legal citate și care nu au cerut judecarea în lipsă, în mod evident prin acest mod de a proceda, instanța vătămând interesele reclamantului.
Prin întâmpinarea de la dosar, fila 17-19, pârâtul Ministerul Sănătății Publice a solicitat respingerea recursului, apreciind că sub aspectul criticilor ce i-au fost aduse, sentința este legală și temeinică.
Analizând sentința doar în raport de motivele de recurs invocate de reclamant, nefiind prezente și alte motive de ordine publică care în temeiul art.306 alin.2 proc.civ. ar putea fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.105 alin.2 proc.civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura, decât prin anularea lor.
În cazul din speță recurentul susține că instanța de fond la termenul de judecată din data de 7 decembrie 2006 rămas în pronunțare cu cauza, deși nici una dintre părți nu ar fi fost prezente la acest termen iar reclamantul nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Trebuie reținut însă, contrar celor susținute de reclamant că de fapt așa cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosar, filele 17-13, de pârâtul Ministerul Sănătății Publice, acesta a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri invocându-se dispozițiile art.242 alin.2 proc.civ. astfel că motivul invocat mai sus de către reclamant nu poate fi privit cu succes.
S-a mai invocat faptul că sentința atacată este nulă și pentru faptul că deși la dosarul cauzei pârâta C, la data de 9.11.2006 ar fi depus prin registratura instanței o serie de acte, acestea nu i-au fost comunicate și reclamantului procedându-se nelegal la judecarea cauzei.
Dar, nici acest motiv nu poate duce la admiterea recursului în sensul solicitat de reclamant, deoarece se constată că într-adevăr la dosarul cauzei, urmare adresei formulată de instanță încă la data de 9 nov.2006 au fost depuse mai multe acte care, de la acea dată s-au găsit la dosar, reclamantul având termen în cunoștință, a avut posibilitatea să le studieze până la termenul din 7 dec.2006 când, în mod nejustificat nu a fost prezent la dezbateri.
Așadar, constatând că sub aspectul criticilor ce au fost aduse de reclamant sentinței, aceasta este legală și temeinică, văzând și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2396 din 7 decembrie 2006 Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - ---
GREFIER,
Red.AR
Dact./2ex.
06.06.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Gabriella Purja, Marta Carmen
