Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 976/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 976/R/2009
Ședința publică din 14 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Dana Cristina Gîrbovan Sergiu
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta COMPLET împotriva sentinței civile nr. 33 din 12 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamantul intimat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 8 aprilie 2009, prin registratura instanței, reclamantul intimat a depus la dosar un înscris.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.33 din 12.01.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta COMPLET și, în consecință, a fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 170 lei cu titlu de drepturi salariale restante, actualizată potrivit ratei inflației.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea din 25.08.2008, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale restante. Acesta a arătat că a fost angajat al pârâtei si i s-a acordat concediu de odihnă în perioada 15.06.2008-16.07.2008, fără însă a fi plătit.
Conform art. 139 din Codul Muncii, salariații au dreptul la concediu de odihnă anual plătit, iar potrivit art. 141 alin.4, în cazul încetării contractului individual de muncă este permisă compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat. Potrivit înscrisurilor de la dosar, reclamantul avea dreptul la un concediu de 23 zile de concediu din care a efectuat 13 zile în anul 2008, iar în l august 2008 intervenit încetarea contractului individual de muncă. Prin urmare, societatea pârâtă îi datorează acestuia 170 Ron.
Pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat, potrivit art. 998-999 Cod Civil, această sumă a fost actualizată începând cu data scadentei si până la plata efectivă.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Complet SRL a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, s-a susținut, în esență că deși reclamantul a fost angajatul pârâtei până la data de 01.08.2008, a beneficiat de concediu de odihnă cuvenit pentru întreg anul 2008, ceea ce contravine art.140 alin.2 Codul Muncii, conform căruia durata efectivă concediului de odihnă anual se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Art.140 alin.2 din Codul Muncii pe care se întemeiază recursul pârâtei, instituie modalitatea de stabilire a duratei concediului de odihnă anual, respectiv proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic fără însă a reglementa cuantumul indemnizației de concediu, în privința căruia art.145 Codul Muncii prevede că reflectă numărul de zile de concediu.
Prin urmare, în situația în care angajatul și-a efectuat integral concediul de odihnă cuvenit pentru un an calendaristic, este îndreptățit să beneficieze și de indemnizația de concediu corespunzătoare perioadei concediului de odihnă, având în vedere că această indemnizație reprezintă un substitut al drepturilor salariale pe perioada concediului de odihnă, chiar dacă în cursul anului, raporturile juridice de muncă încetează ulterior efectuării concediului de odihnă.
Interpretarea pe care o dă recurenta art.140 alin.2 Codul Muncii conduce la concluzia fie a imposibilității încetării raporturilor juridice de muncă până la sfârșitul anului calendaristic, inclusiv prin demisie, ceea ce contravine principiului interdicției renunțării salariatului la drepturile sale (art.38 Codul Muncii ), fie a neplății în totalitate a concediului de odihnă de care a beneficiat efectiv salariatul, ceea ce este sancționat de art.139 alin.2 Codul Muncii.
În realitate dreptul la concediul de odihnă este un drept pur și simplu la fel ca și obligația corelativă de plată a indemnizației de concediu de odihnă.
Prevederile art.140 alin.2 muncii nu instituie o excepție de la prevederile de drept comun ale art.1010 civ. în sensul că nu obligă salariatul să continue raporturile de muncă până la sfârșitul anului calendaristic, pe considerentul că numai astfel efectuarea integrală în natură a concediului de odihnă ar corespunde perioadei efective lucrate în anul calendaristic respectiv.
Dispozițiile art.140 alin.2 Codul Muncii se aplică în raport de data depunerii cererii de concediu de odihnă, respectiv în raport de data acordării concediului de odihnă, iar nu în raport de ultima zi a anului calendaristic ori de data încetării raporturilor de muncă dintre părți.
Astfel, dacă la data depunerii cererii de concediu de odihnă integral se constată că pe perioada până la data depunerii cererii, contractul individual de muncă al salariatului a fost suspendat în cursul anului calendaristic pentru care se solicită concediu de odihnă, salariatul nu va putea beneficia de concediu de odihnă integral, ci doar de un număr de zile de concediu ce reprezintă diferența dintre numărul de zile de concediu de odihnă integral și numărul de zile de concediu de odihnă aferent perioadei nelucrate efectiv.
Prin urmare, dacă după efectuarea în natură a concediului de odihnă integral intervine, în cursul aceluiași an calendaristic, o cauză de încetare a contractului individual de muncă angajatul nu are temei legal să rețină de la salariat o parte din indemnizația cuvenită pentru perioada în care i s-a acordat și a efectuat concediul de odihnă sau să nu plătească o parte din perioada în care a și-a efectuat concediul de odihnă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtaCOMPLET SRLîmpotriva sentinței civile nr. 33 din 12.01.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Dana Cristina Gîrbovan Sergiu
- - - - - -
plecată în concediu de maternitate
semnează președintele instanței
GREFIER
Red./
2 ex./06.05.2009
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Dana Cristina Gîrbovan Sergiu
