Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 98/R/2008
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Lucia Ștețca Ioana Tripon
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B M împotriva sentinței civile nr. 1068 pronunțată de Tribunalul Maramureș, la data de 08.10.2007, în dosarul nr-, privind și pe reclamantul SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M și pe pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUD. M și GRĂDINIȚA nr. 27 B M, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 11.01.2008, de către intimatul-pârât Sindicatul Liber din Învățământ M, întâmpinare și copii de pe decizia civilă nr. 628/27.03.2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, de pe decizia civilă nr. 625/27.03.2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr- și de pe decizia civilă nr. 955/08.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-.
Instanța apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, astfel încât, întrucât s-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 699 din 18 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, au fost respinse excepțiile invocate de pârâtul Consiliul Local B
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean M, Grădinița nr. 27 B M, Consiliul Local B M și în consecință au fost obligați pârâții să calculeze și să plătească drepturile salariale cuvenite cadrelor didactice, membre de sindicat, care au peste 25 de ani vechime în învățământ și gradul didactic I, pentru orele prestate în plus săptămânal, peste norma didactică, astfel cum este prevăzută de art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 începând cu data de 28.08.2004 la zi, dispunând ca plata drepturilor să se facă la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de cel puțin 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului.
În același sens la pct. 4 din Precizările generale pentru aplicarea Statutului personalului didactic nr. 19388/1999 emise de Ministerul Educației și Cercetării se prevede că personalul didactic și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără reducerea salariului, poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă. De asemenea, în același punct se mai prevede faptul că nu se aplică reducerea de două ore pentru personalul didactic prevăzut la art. 43 lit. și g din Legea nr. 128/1997.
Pentru considerentele reținute și având în vedere dispozițiile art. 117 respectiv 119 Codul muncii, instanța a admis acțiunea reclamantului.
Împotriva hotărârii a formulat recurs în termen legal pârâtul Consiliul Local al municipiului B M, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și pe cale de consecință, respingerea acțiunii.
În motivare se arată că în mod eronat instanța a respins excepțiile formulate de către pârât, fără a da o motivare în drept a acestei soluții.
Astfel, în conformitate cu art. 41 coroborate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 și art. 21 din Legea nr. 215/2001 republicată, consiliul local nu are personalitatea juridică și buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 republicată, "unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. - Unitățile administrative teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturi cu alte persoane juridice sau fizice, în condițiile legii. În justiție, unitățile administrative teritoriale sunt reprezentate după caz de primar sau de președintele consiliului județean".
Potrivit art. 20 din Legea nr. 215/2001 republicată, unitățile administrative-teritoriale sunt: comunele, orașele municipiile și județele, în care se exercită autonomia locală și funcționează autorități ale administrației publice locale.
Consiliul local este, potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale, în speță a municipiului B M, o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă, conform art. 36 din Legea nr. 215/2001) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție (pune în aplicare hotărârile consiliului local, conform art. 61 din Legea nr. 215/2001 republicată).
În consecință, Consiliul Local B M și Primarul municipiului BMs unt autoritățile unității administrative Municipiul B M, care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate juridică și nici patrimoniu.
În ce privește a doua excepție invocată, Consiliul Local BMa fost chemat în judecată, așa cum arată reclamanta, în calitate de ordonator principal de credite. Doar că, potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 republicată, primarul îndeplinește atribuția de ordonator principal de credite, iar nu consiliul local, care îndeplinește alte atribuții date în competența sa. Consiliul local al municipiului B M nu este și nici nu poate fi reprezentat de către primarul municipiului B M, deoarece cele două autorități au atribuții distincte.
Pe de altă parte, legea nu prevede obligativitatea consiliului local de a realiza plata drepturilor salariale și nici de a întocmi state de salarii pentru angajații din cadrul instituțiilor de învățământ.
Prin întâmpinarea formulată, Sindicatul Liber din Învățământ Mas olicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
În motivare se arată că salariile cadrelor didactice sunt plătite din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale unde își au sediul.
Potrivit Legii nr. 84/1995 "învățământul de stat este finanțat de bugetul de stat și de la bugetele locale. Fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct în bugetul de stat și în bugetele locale".
Potrivit dispozițiilor din Legea nr. 215/2001, primarul întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le propune spre aprobare consiliului local.
Consiliul local este autoritatea deliberativă, are drepturi și își asumă obligații și astfel are capacitate procesuală. "În dreptul civil, capacitatea civilă este definită ca fiind acea parte a capacității juridice a persoanei care constă în capacitatea de a avea și de a-și exercita drepturile civile și de a avea și de a-și asuma obligații civile, prin încheierea de acte juridice". "Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacității civile; capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de avea drepturi și obligații pe plan procesual." "Capacitatea procesuală de exercițiu constă în aptitudinea unei persoane de a-și valorifica singură drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale, deci de a sta în judecată".
Raportat la excepțiile invocate în cererea de recurs, se arată că reclamantul intimat a chemat în judecată consiliul local ca autoritate deliberativă a unității administrativ teritoriale și primarul, ca autoritate executivă a unității administrativ teritoriale și ordonator principal de credite. Pentru a se efectua plata drepturilor de natură salarială a cadrelor didactice la începerea fiecărui an financiar, conducerea unității de învățământ întocmește un buget care cuprinde și sumele necesare achitării drepturilor salariale ale cadrelor didactice, care este trimis primăriei. Primarul este cel care întocmește proiectul de buget local și îl trimite spre aprobare consiliului local. Astfel, consiliul local este cel care eliberează sumele necesare efectuării plății salariilor cadrelor didactice. Prin urmare, orice alte drepturi de natură salarială obținute ca diferențe de salariu și care nu au putut fi prevăzute în proiectul de buget inițial, necesită o rectificare bugetară, care va fi aprobată tot de consiliul local. Așadar, în urma obținerii diferențelor salariale rezultate prin neaplicarea dispozițiilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, sumele necesare achitării acestor diferențe vor fi cerute de către conducerea unității de învățământ, înainte de către primar consiliului local în vederea aprobării.
A fost chemat în judecată în calitate de pârât consiliul local ca reprezentant al unității administrative teritoriale și a fost trecut și primarul, ca fiind organul executiv al unității administrativ teritoriale, fiind astfel nominalizate cele două autorități care reprezintă unitatea administrativ teritorială, față de prevederile art. 23 din Legea nr. 215/2001.
Consiliul local nu are personalitate juridică și buget propriu, dar reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică cât și patrimoniu propriu.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 84/1995, ale Legii nr. 215/2001 și ale Legii nr. 128/1997.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Este nefondat recursul pârâtului Consiliul Local B M, astfel încât urmează a fi respins ca atare, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1.proc.civ. raportat la art. 304 pct. 9.proc.civ.
Trei sunt motivele de recurs invocate de acest pârât, care vizează lipsa capacității juridice și a calității procesuale pasive, precum și caracterul nefondat al acțiunii îndreptate împotriva sa, față de lipsa prevederilor legale care să stipuleze obligația acestei autorități de a realiza plata drepturilor salariale sau de a întocmi state de salarii pentru angajații din cadrul instituțiilor de învățământ.
Raportat la prima excepție, Curtea reține că pârâtul reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică cât și patrimoniu propriu.
Este evident că împrocesuarea Consiliului local al municipiului BMs -a făcut tocmai în considerarea calității acestuia de organ deliberativ al unității administrativ teritoriale, deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese în mod neîndoielnic din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Astfel, prin acțiune se solicită drepturi salariale de către cadrele didactice or, potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.HG 538/2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale unde își au sediul. Aceste prevederi legale sunt aplicabile pentru perioada de până la data de 31 decembrie 2004, conform art. 49 din anexa la HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Pentru perioada ulterioară datei de 1 ianuarie 2005, sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. 1 din nr.HG 2192/2004, unde de asemenea se prevede că "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
Or, reclamantul urmărește obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, Consiliul Local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamant pentru a solicita în contradictoriu cu acest pârât admiterea acțiunii.
Un argument în plus în acest sens îl reprezintă chiar împrejurarea că s-a precizat în acțiune că acest pârât este reprezentat prin primar, fiind deci evident că reclamantul a privit consiliul local ca pe organul deliberativ al unității administrativ teritoriale, înțelegând să nominalizeze în acțiune cele două autorități (cea deliberativă și cea executivă) care conturează voința acestei persoane juridice.
Ar fi excesiv de formal să nu se dea o astfel de interpretare acțiunii formulată de reclamant, în condițiile în care art. 978.civ. statuează cu putere de principiu că atunci când o clauza este primitoare de doua înțelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul. Aplicând acest principiu în speța de față, constatăm că oportună este, din această perspectivă, interpretarea dată în cele ce preced cererii introductive de instanță, în sensul că aceasta a fost formulată în contradictoriu cu unitatea administrativ teritorială, fără a mai fi nominalizată direct această unitate, ci fiind nominalizate în acțiune autoritățile care o reprezintă. Se rețin în acest sens dispozițiile art. 23 din Legea nr. 215/2001 modificată, unde se prevede că autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
De asemenea, trebuie reținut că potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
Prin urmare, legea contenciosului administrativ reglementează in terminis capacitatea procesuală și calitatea procesuală a autorităților publice. Or, art. 2 alin. 1 lit. b din lege definește autoritatea publică drept organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Ca atare, consiliile locale se subsumează acestei categorii.
Rămâne de stabilit, în acest caz, dacă se poate accepta că în prezenta cauză, ce constituie un conflict de drepturi, ar fi aplicabile aceleași principii ce guvernează domeniul contenciosului administrativ.
Curtea apreciază că dispozițiile legale mai sus citate sunt aplicabile, având în vedere că împrocesuarea recurentului Consiliul local al mun. BMs -a făcut în considerarea raporturilor juridice stabilite între acesta și angajatorul persoanei ale cărei drepturi salariale fac obiectul prezentului litigiu. Or, raportul juridic dintre un consiliu local și o unitate de învățământ este prin excelență unul administrativ. Prin urmare, reclamantul s-a raportat, în momentul constituirii cadrului procesual, nu doar la raportul juridic stabilit între angajat și angajator, ci și la cel în virtutea căruia angajatorul va putea obține sursele financiare pentru plata drepturilor salariale solicitate, în dorința de a asigura caracterul eficient și executoriu al hotărârii judecătorești, prin implicarea tuturor factorilor de decizie în asigurarea acestor surse financiare.
Ca atare, chemarea în judecată a pârâtului recurent s-a făcut în considerarea unui raport juridic de drept administrativ în care acesta este implicat, însă față de caracterul accesoriu al modului de împrocesuare a acestui pârât, devine incidentă prorogarea legală de competență în favoarea completelor specializate pe litigii de muncă. În consecință, sunt aplicabile dispozițiile de principiu ale Legii nr. 554/2004 privind modul de constituire a cadrului procesual în litigiile de contencios administrativ, astfel încât apar ca lipsite de temei legal criticile aduse în cererea de recurs cu privire la lipsa capacității procesuale a pârâtului.
Raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea reține că admiterea acțiunii față de acest pârât se datorează nu calității sale de ordonator de credite (calitate pe care o are, într-adevăr, primarul, așa cum de altfel s-a și arătat în cererea introductivă de instanță) ci, așa cum s-a arătat mai sus, calității de organ deliberativ în măsură să aprobe bugetul local și care astfel, în reprezentarea unității administrativ teritoriale, are abilitatea de a asigura sumele necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Pe de altă parte, conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Conform prevederilor art. 36 alin. 2 lit. b și d, alin. 4 lit. a și alin. 6 lit. a pct. 1 din Legea nr. 215/2001, Consiliul local exercită, printre altele, atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului și atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni. În exercitarea acestora, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar și asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind, printre altele, educația.
Așa fiind, nu poate fi opus reclamantului susținerea că admiterea acțiunii față de pârâtul Consiliul local al municipiului B M ar fi lipsită de temei legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului B împotriva sentinței civile nr. 1068 din 08 octombrie 2007 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./17.01.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Lucia Ștețca Ioana Tripon
