Cerere necontencioasă. Decizia 374/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 374

Ședința publică din data de 04 martie 2009

PREȘEDINTE: Chirica Elena

JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu

- - -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de petenta cu sediul în B, sector 1, str. -, nr. 2, PARTER,. 2, Cod poștal - împotriva încheierii din 17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata & ASOCIAȚII - cu sediul în B, sector 6, nr. 136, Cod poștal -, - cu sediul în B, sector 1, STR. - -, nr. 27, Cod poștal -, intimat - intervenient în nume propriu cu sediul în - B, sector 1,-, Cod poștal -.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate recurentei petente - B și intimaților & ASOCIAȚII L - și - B, să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 04 martie 2009 când a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului de față reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 21.12.2007 sub nr-, petenții,,Art și & Asociații au solicitat instanței, în temeiul art. 331 alin. 1 Cod procedură civilă, în procedură necontencioasă, să încuviințeze executarea lucrărilor de conservare și asigurare a construcției " Plaza", stabilite prin raportul de expertiză tehnică depus la 15.11.2007, admis prin încheierea din 25.09.2007 a Judecătoriei Sectorului 1

În motivarea cererii, s-a arătat că, urmare a opririi lucrărilor de construcție la proiectul " Plaza", imobil situat în B,--15, sector 1, prin încheierea executorie din 10.07.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, prin care a fost suspendată autorizația de construire nr. -4/24.02.2006, în prezent este necesară prevenirea și înlăturarea unor pericole prin luarea unor măsuri speciale de supraveghere și asigurare.

Prin încheierea din data de 25.01.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de petenți ca inadmisibilă, apreciindu-se că în raport de circumstanțele cauzei, cererea nu poate fi soluționată pe cale necontencioasă.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, petenții au declarat recurs, căile de atac fiind calificate de Tribunalul București ca apeluri, prin încheierea din 12.05.2008.

Prin decizia nr. 36/A/09.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, au fost admise apelurile declarate de apelantele,,Art și & Asociații și s-a anulat încheierea din 25.01.2008, fiind trimisă cauza spre judecare la Tribunalul Dâmbovița, ca instanță competentă.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 4617/120/22.08.2008.

La data de 29.09.2008, Romano- B, a depus o cerere de intervenție în interes propriu, prin care arată, în esență, că, are interes să o formuleze în raport de faptul că petenții și-au intitulat cererea necontencioasă, în condițiile în care instanța a dispus suspendarea autorizației de construire și oprirea lucrărilor la construcția efectuată de petenți, la cererea sa, iar pe rolul instanței se află un dosar de fond ce privește anularea respectivei autorizații de construcție. Se mai arată de intervenientă că petenții au mai solicitat pronunțarea unor astfel de încheieri, care au fost respinse de instanțele de judecată.

Au fost atașate înscrisuri, aflate la filele nr. 19-123 din dosarul cauzei.

Instanța a admis în principiu cererea de intervenție formulată, având în vedere interesul Romano- B, care este parte în dosarul ce soluționează fondul litigiului dintre ea și petenți.

După analizarea actelor și lucrărilor dosarului Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a pronunțat încheierea din 17 noiembrie 2008 prin care a respins cererea formulată de petenții SC SRL, SC,Art SRL și SC & Asociații SRL și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta Romano- B.

Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Dâmbovițaa reținut faptul că petenții,,Art și & Asociații se află în litigii cu Romano- B, într-o cauză prin care aceasta a solicitat anularea autorizației de construire nr. -4/24.02.2006 și suspendarea acesteia, precum și oprirea lucrărilor la construcția edificată de petenți.

În cauză, prin încheierea din 10.07.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a fost dispusă suspendarea autorizației de construire nr. -4 din 24.02.2006 și oprirea lucrărilor de construcție până la soluționarea pe fond a cauzei, care a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor formulate de și Primarul Sectorului 1 B, prin decizia nr. 4809/21.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.

S-a mai constatat că, în prezent dosarul de fond nr- al Tribunalului Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în care se judecă cererea de anulare a autorizației de construire nr. -4/24.02.2006 emisă de Primarul Sectorului 1 B, nu a fost încă soluționat și se află în curs de judecată.

Potrivit art. 331 Cod procedură civilă, cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanței, fără însă să se urmărească un drept potrivnic față de o altă persoană sunt supuse dispozițiilor privind procedura necontencioasă, iar principala caracteristică a acestei proceduri rezidă din lipsa unui conflict de interese ca și prin lipsa unui litigiu.

Astfel, în cauza de față instanța reținut că cererea formulată de petenți privitoare la încuviințarea executării lucrărilor speciale de conservare și asigurare a construcției " Plaza", prezintă caracter contencios, atâta vreme cât pe rolul acestei instanțe se află dosarul prin care se solicită anularea autorizației de construire și prin care a fost admisă suspendarea autorizației de construcție nr. -4/24.02.2006 și oprirea lucrărilor la respectivul imobil, urmând ca în baza art. 335 Cod procedură civilă să respingă cererea, întrucât prezintă caracter contencios.

În același timp instanța considerat că cererea de intervenție formulată de către Romano- B, deși admisibilă în principiu, ea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 49, 50 și 51 Cod procedură civilă, întrucât aceasta nu este făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată și nu are potrivit art. 112 Cod procedură civilă un obiect propriu prin care se solicită un drept potrivnic, dar în același timp nu se poate spune nici că este o cerere de intervenție accesorie, pentru că nu este făcută în interesul vreunei părți în cauza de față, motiv pentru care respins-o, prin această cerere urmărindu-se mai mult informarea instanței cu privire la obiecțiile pe care intervenienta le are în ceea ce privește caracterul necontencios al cauzei, dar care urmează a fi avute în vedere, potrivit art. 335 Cod procedură civilă.

Împotriva încheierii din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios administrativ a declarat recurs petenta SRL B, pe care a criticat-o invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 și motivul prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ. în ceea ce privește admiterea în principiu a cererii de intervenție formulată de Romano -

Susține că instanța de fond oscilează în ceea ce privește calificarea dată cererii formulată de Romano, pe de o parte, o califică drept cerere de intervenție, pe care o admite în principiu, în raport de prevederile art. 49 alin. 2, reținând că justifică un interes, dar, pe de altă parte, consideră că,cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 49, 50 și 51.pr.civ. ".

Mai mult arată că în mod netemeinic a procedat instanța admițând în principiu cererea de intervenție, reținând eronat că Romano justifică un interes dat de faptul că aceasta,este în litigiu cu petenții referitor la anularea autorizației de construire ". Menționează că instanța de fond trebuia să analizeze existența unui interes juridic și legitim, născut și actual, direct și personal, pozitiv și concret, al cererii Romano, în raport de obiectul cererii formulată de petente, care este încuviințarea măsurilor speciale de conservare și asigurare a construcției, " stabilite în raportul de expertiză.

Consideră că nici Romano nu justifica un interes legitim ca să nu se execute lucrările de punere în siguranță și conservare a clădirii Plaza și nici instanța, în încheiere, nu motivează de ce se justifică de către Romano un interes în a nu se realiza acele lucrări.

Faptul că Romano- este parte în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ nu conferă în mod automat un interes, care să întrunească toate condițiile necesare, cererii formulată de aceasta, astfel cum în mod eronat a reținut instanța în încheiere.

De altfel, menționează că în mod eronat a reținut instanța de fond și că litigiul a cărui judecată se desfășoară în prezenta cauză ar fi, litigiu de fond " în raport de obiectul prezentului dosar, care are ca obiect soluționarea cererii necontencioase formulată de petente. În realitate nu există un astfel de raport. Măsurile a căror încuviințare constituie obiectul cererii formulată de petente au un cu totul alt caracter ( respectiv strict de asigurare și conservare) decât lucrările vizate de încheierea din data de 10.07.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, obiectul prezentului dosar este cu totul altul decât cel al dosarului nr- al Tribunalului Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.

Susține faptul că în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ se judecă cererea de anulare a autorizației de construire nr. -4/24.02.2006, emisă de Primarul Sectorului 1, iar prin încheierea din data de 10 iulie 2007 dată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal s-a dispus suspendarea lucrărilor de construcție care se desfășoară în temeiul acelei autorizații.

De asemenea, susține recurenta că instanța de fond nu i-a analizat și nu i-a reținut, în mod eronat susținerea sa în conformitate cu care indiferent de cauza care a determinat oprirea intempestivă a lucrărilor, necesitatea întreprinderii urgente a măsurilor de conservare și asigurare există, astfel cum se atestă prin raportul de expertiză tehnică judiciară depus la dosar.

Pe de altă parte, menționează că deși instanța de fond considerând cererea Romano ca fiind, simple obiecții ", trebuia să aprecieze cu privire la interesul respectivei persoane de a ridica acele obiecții. Mai mult arată că trebuia să analizeze dacă acele, simple obiecții " vizează direct obiectul cererii formulată de petente sau dacă sunt simple referiri la alte circumstanțe, nerelevante strict în raport cu obiectul cererii formulată de petente.

În continuare recurenta mai critică hotărârea instanței de fond, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 și motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă - în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la cererea petentelor.

Arată că instanța de fond a respins cererea formulată de petente, în baza art. 335 din pr.civ. ajungând la concluzia că are caracter contencios pentru simplul motiv că pe rolul aceleiași instanțe, se află dosarul prin care se solicită anularea autorizației și prin care a fost admisă suspendarea autorizației de construire ".

Mai mult susține că instanța de fond ignoră faptul că, obiectele celor două dosare sunt complet diferite și dedice existența unui pretins, caracter contencios " al cererii petentelor prin simpla extindere a caracterului contencios (litigios) al cauzei care formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ; or, simplul fapt că o cerere este în legătură cu o soluție dată într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri prin procedura contencioasă, nu transformă respectiva cerere dintr-una necontencioasă în una contencioasă.

Totodată, precizează că prin cererea formulată de petente nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o terță persoană, ci încuviințarea unor măsuri de punere în siguranță și conservare. Caracterul contencios al procedurii de soluționare a cererilor formulate în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ nu poate afecta caracterul necontencios al cererii petentelor, astfel cum în mod eronat a reținut instanța; necesitatea formulării cererii de către petente a fost cauzată, într-adevăr, de pronunțarea, în procedura contencioasă, a încheierii din data de 10.07.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, nu se susține, pentru considerentele prezentate deja la punctul 1 din motivele de recurs.

În concluzie, solicită în principal casarea încheierii, respingerea cererii de intervenție și retrimiterea cauzei la Tribunalul Dâmbovița, pentru a se pronunța asupra fondului cererii petentelor.

În subsidiar, solicită modificarea în tot a încheierii, respingerea cererii de intervenție ( în sensul neadmiterii ei în principiu) și admiterea cererii petentelor.

În temeiul dispozițiilor art. 115.pr.civilă, intimata Romano Bad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea în tot a încheierii pronunțată în data de 17.11.2008 de Tribunalul Dâmbovița Secția Comercială și de Contencios Administrativ, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 25 februarie 2009 intimata Romano Bad epus la dosar o completare a întâmpinării, prin care solicită în principal admiterea excepției inadmisibilității recursului și respingerea recursului ca inadmisibil, iar în secundar ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată în data de 17.11. 2008 de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Față de dispozițiile art. 137.pr. civ. se va cerceta cu prioritate excepția inadmisibilității recursului. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 338.pr. civ. procedura necontencioasă se întregește cu dispozițiile de procedură contencioasă, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii. Cum prezenta cerere s-a considerat ca având caracter contencios, este procedural să se acorde părții o cale de atac, în caz contrar putându-se reține încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Pentru aceste considerente se va respinge excepția inadmisibilității recursului.

Cu privire la fondul recursului, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 331.pr. civ. cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanței fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizațiilor judecătorești, sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispozițiilor de procedură arătate.

Ceea ce distinge jurisdicția grațioasă de cea contencioasă este că în aceasta din urmă există un conflict de interese între mai multe persoane și pretenții opuse de apărat. În schimb, în jurisdicția grațioasă nu se tinde la stabilirea unui drept în contra celeilalte părți, ci instanța exercită un control, o adevărată "tutelă" judecătorească în privința cererilor cu care a fost sesizată.

Primul motiv de recurs cu privire la greșita admitere în principiu a cererii de intervenție este nefondat. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 335.pr. civ. dacă cererea, prin însăși cuprinsul ei sau prin obiecțiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanța o va respinge.

Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă, fără putință de tăgadă, că intervenția într-o cauză necontencioasă este permisă de legiuitor, intervenientul putând învedera instanței caracterul contencios al cererii pretins necontencioasă. Așa fiind, instanța este ținută să facă o analiză formală a cererii de intervenție și dacă aceasta îndeplinește condițiile legale, să dispună admiterea acesteia în principiu, pentru ca intervenientul să poată sta în proces și să arate punctul său de vedere asupra cererii principale pretins necontencioase.

C de al doilea motiv de recurs cu privire la greșita respingere a cererii formulate pe calea procedurii necontencioase este, de asemenea nefondat. Potrivit art. 335.pr. civ. menționat mai sus, dacă cererea prezintă caracter contencios, instanța o va respinge.

Or, în cauza de față, conflictul dintre părți este evident, rezultând și din multitudinea litigiilor ce se poartă între ele în legătură cu această construcție. În mod corect prima instanță a apreciat caracterul contencios al litigiului, având în vedere că necesitatea eventualelor lucrări de conservare a clădirii ar trebui stabilită în contradictoriu cu intervenienta Romano-, ținând seama de hotărârea irevocabilă prin care a fost oprită executarea lucrărilor (deci oricăror lucrări) până la soluționarea pe fond a cauzei privind anularea autorizației de construcție.

Se mai susține că luarea cestor măsuri de conservare și asigurare nu presupune "stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană", iar litigiul de față nu are ca obiect stabilirea unui asemenea drept potrivnic. Susținerea este nefondată având în vedere, cum am arătat mai sus, dreptul câștigat de intervenientă de a fi suspendată orice lucrare, astfel că solicitarea recurentei reclamante de a se încuviința efectuarea unor lucrări de conservare se impune a fi analizată în contradictoriu cu toate părțile interesate în cauză, interesul intervenientei fiind evident, aceasta dorind eventual demolarea construcției și nu consolidarea ei.

În aceste condiții "dreptul potrivnic" este dat de permisiunea de a executa lucrări de conservare în condițiile stopării oricăror lucrări, solicitare ce se impune a fi analizată în contradictoriu cu toate părțile din proces.

Mai mult decât atât, în doctrină au fost exemplificare tipurile de cereri ce pot fi soluționate pe calea procedurii necontencioase, astfel: cererea de încuviințare a adopției, cererea de înregistrare a sindicatului, cererea de efectuare a unor mențiuni în registrul comerțului, cererea de investire cu formulă executorie, acordarea personalității juridice asociațiilor și fundațiilor, cererea de încuviințare a executării silire etc. În aceste situații este evident caracterul necontencios al cererilor, ceea ce nu se poate reține în cauza de față.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu sunt incidente motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9.pr. civ. astfel că în temeiul art. 3041și 312.pr. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția inadmisibilității formulării recursului invocată de intimata - intervenientă.

Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta cu sediul în B, sector 1, str. -, nr. 2, PARTER,. 2, Cod poștal - împotriva încheierii din 17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata & ASOCIAȚII - cu sediul în B, sector 6, nr. 136, Cod poștal -, - cu sediul în B, sector 1, STR. - -, nr. 27, Cod poștal -, intimat - intervenient în nume propriu cu sediul în - B, sector 1,-, Cod poștal -.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 04 martie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu

- - - - - - -

GREFIER,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Red. DF/CMF

2.ex/ 5.03.2009

dos.fond - - - Tribunal

jud.fond - -

Președinte:Chirica Elena
Judecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Cerere necontencioasă. Decizia 374/2009. Curtea de Apel Ploiesti