Completare dispozitiv sentință. Speță. Decizia 583/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(723/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 583
Ședința publică din 30.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții pârâți, și Com împotriva deciziei civile nr. 22 din 11.01.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți și Lega și cu intimații pârâți Municipiul B prin Primarul General, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Al
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru revendicare (completare dispozitiv).
La apelul nominal se prezintă avocații - pentru recurenții pârâți, și Com, în baza împuternicirii nr. -/2008, eliberate de Baroul București, respectiv pentru intimații reclamanți și Lega, în baza împuternicirii nr. -/2008, eliberate de Baroul București și lipsesc intimații pârâți Municipiul B prin Primarul General, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Al
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar intimații reclamanți au depus la dosar, prin registratura instanței, copiile hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate în dosarul nr-.
Curtea constată că suspendarea pricinii, întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1 din Codul d e Procedură Civilă, a încetat la data de 11 septembrie 2008, ca urmare a soluționării irevocabile a cauzei care a constituit motivul suspendării.
Avocatul recurenților solicită suspendarea cauzei, în conformitate cu prevederile art. 244 pct. 2 din Codul d e Procedură Civilă, până la pronunțarea unei soluții în cazul cercetărilor care se efectuează de Direcția de Investigare a Fraudelor în dosarul nr. 12392/P/2008 privind pe numiții și Lega; depune la dosar adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 B, prin care a fost înaintat dosarul amintit.
Avocatul intimaților reclamanți solicită respingerea cererii formulate de partea adversă, apreciind că aceasta este o nouă încercare de tergiversare, nefăcându-se dovada începerii urmăririi penale, astfel cum cer prevederile art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul d e Procedură Civilă și nici a legăturii cercetărilor penale cu pricina de față.
În replică, avocatul recurenților solicită a se observa că dosarul nr. 12392/P/2008 a fost înaintat Direcției de Investigare a Fraudelor în vederea efectuării de cercetări, ceea ce dovedește că s-au constatat anumite elemente ale infracțiunii, nefiind respinsă plângerea penală formulată împotriva numiților și Lega.
Curtea constată, raportat la conținutul concret al înscrisului depus la dosar, faptul că în cauza penală nu s-a început urmărirea penală, condiție impusă de prevederile art. 244 pct. 2 din Codul d e Procedură Civilă, iar pe de altă parte, nu rezultă dacă cercetările au înrâurire asupra soluționării litigiului de față. Totuși, în eventualitatea că ar exista o legătură cu cauza de față, în raport de dispozițiile art. 322 pct. 4 din Codul d e Procedură Civilă, constată că nu se impune suspendarea judecății în temeiul legal invocat și nu se impune nici amânarea pentru același motiv.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurenților pârâți, și Com solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată.
Susține, în esență, că hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de completare a dispozitivului a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 281 din Codul d e Procedură Civilă. Deși ulterior reclamanții și-au calificat cererea ca fiind formulată pentru înlăturarea unei omisiuni de pronunțare, de-abia în apel, în notele scrise, aceștia au indicat ca temei legal prevederile art. 2812din Codul d e Procedură Civilă. Așa fiind, consideră că această precizare a fost tardiv formulată, iar instanța a făcut un abuz calificând cererea ca fiind formulată pentru îndreptarea erorii materiale.
Prin modalitatea de soluționare a cererii formulate de partea adversă, instanța a schimbat însuși temeiul juridic, cu nerespectarea principiului contradictorialității și cu încălcarea art. 281 din Codul d e Procedură Civilă.
Consideră, de asemenea, că au fost încălcate și dispozițiile art. 24 din Constituția României, privind dreptul la apărare, atâta vreme cât la dosar s-a făcut dovada imposibilității apărătorului de a se prezenta, din motive medicale.
Solicită, în concluzie, admiterea recursului, desființarea deciziei pronunțate în apel și a sentinței de fond, urmând a se pronunța o hotărâre legală și temeinică.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.
Cu privire la susținerile privind încălcarea dreptului la apărare, solicită a se observa că instanța a avut în vedere imposibilitatea apărătorului părții de a se prezenta și a amânat pronunțarea, astfel încât acesta avea posibilitatea să formuleze concluzii scrise.
Arată că reclamanții și-au motivat cererea încă de la început, ca fiind formulată pentru înlăturarea unei omisiuni de pronunțare și întemeiată pe dispozițiile art. 281 alin. 2 din Codul d e Procedură Civilă, ținând seama de faptul că printr-o hotărâre anterioară de casare a fost stabilit clar cadrul procesual.
Întrucât spațiul comercial este deținut de Com, care îl ocupă fără titlu, având în vedere faptul că asocierea stabilită prin contractul nr. 1997/2002 expirase, nu se putea asigura opozabilitatea hotărârii pronunțate față de această pârâtă în contextul dispozitivului deciziei care se solicită a fi completat.
Depune la dosar concluzii scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30 aprilie 2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B sub nr-, reclamanții și Lega au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, Municipiul B, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Al, și, completarea dispozitivului sentinței civile nr. 3320 din 13 aprilie 2007 pronunțate în cauza cu nr-, în sensul înlăturării omisiunii de pronunțare în privința cererii privind spațiul comercial vizat de cererea în revendicare, prin obligarea și a pârâtei, alături de pârâtul Municipiul B, să lase în deplina proprietate și posesie a reclamanților acest spațiu, pe care îl folosește fără titlu.
Prin sentința civilă nr. 4570 din 18 mai 2007, Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 3320 din 13 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr- și a completat dispozitivul sentinței civile nr. 3320 din 13 aprilie 2007 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr-, cu mențiunea că a obligat și pe pârâta (alături de pârâtul Municipiul B) să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților spațiul comercial în suprafață de 47,60 mp. situat în B,-, sector 3, împreună cu terenul aferent.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 14 august 2002 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B sub nr. 9571/2002 și precizată la 16 octombrie 2002 și la 05 decembrie 2002, reclamanții și Lega au chemat în judecată pe pârâții, Municipiul B, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, AL, și, solicitând: 1. să se constate calitatea lor de proprietari ai imobilului situat în B,-, sector 3, care a fost preluat de stat fără titlu valabil; 2. să se constate nulitatea absolută a actului de vânzare - cumpărare nr. 760/2000 încheiat între AL și pârâții; 3. să se constate nulitatea absolută a actului de comodat nr. 682/2001 încheiat între pârâții și pârâtul și a contractului de asociere nr. 60/2002 încheiat între Primăria Municipiului B și; 4.să fie obligați pârâții să lase în deplina proprietate și posesie a reclamanților imobilul mai sus menționat.
Prin încheierea de la 05 decembrie 2002, instanța de fond a admis excepția tardivității formulării cererii modificatoare depuse la data de 05 decembrie 2002 și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și
Prin sentința civilă nr. 6980 din 02 octombrie 2003 instanța de fond, pronunțându-se asupra cererii așa cum a fost ea modificată la 16 octombrie 2002, respins ca neîntemeiate atât capătul de cerere având ca obiect revendicare, cât și capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr. 760 din 15 mai 2000 formulate de reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 496 din 09 martie 2006 pronunțată în dosarul nr. 2977/2005 (-), Tribunalul Bucureștia admis apelul reclamanților și a desființat hotărârea de la fond, trimițând cauza spre rejudecare. În motivare, tribunalul a apreciat că dispozițiile instanței de fond din încheierea de ședință de la 05 decembrie 2002 și din încheierea de îndreptare a erorilor materiale de la 10 februarie 2005 sunt nelegale, întrucât, în primul rând, sub aspectul tardivității cererii precizatoare, nu erau aplicabile în cauză dispozițiile art. 132 Cod de procedură civilă, deoarece la data depunerii cererii completatoare (05 decembrie 2002) cauza era la primul termen de înfățișare (definit de art. 134 Cod de procedură civilă ca fiind acela la care părțile puteau pune concluzii). Astfel, reclamanții aveau posibilitatea să-și completeze acțiunea la termenul din 05 decembrie 2002, iar respingerea cererii modificatoare ca tardiv formulată a fost o măsură eronată. De asemenea, tribunalul a constatat că și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a fost admisă în mod eronat prin aceeași încheiere de ședință, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, acești pârâți au fost chemați în judecată pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de asociere nr. 60/2002 încheiat între Primăria Municipiului B și, precum și a contractului de comodat autentificat sub nr. 682 din 01 martie 2001 încheiat între pârâții și soții. Tribunalul a apreciat că pârâții și au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât sunt părți în contractul de asociere și în contractul de comodat, a căror nulitate se solicită. Acestea au fost motivele pentru care hotărârea pronunțată pe fond a fost desființată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se asigura o judecată unitară, cu respectarea principiului dublului grad de jurisdicție pentru toate capetele cererii principale.
Împotriva deciziei pronunțate în apel au formulat recurs atât reclamanții, cât și pârâții, și Recursul primilor a fost respins ca tardiv formulat, iar recursul celor din urmă a fost respins ca nefundat, prin decizia civilă nr. 2101 din 14 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr. -.
La rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 13 februarie 2006 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 3320 din 13 aprilie 2007, instanța a admis în parte cererea principală formulată de reclamanți, a constatat calitatea lor de proprietari asupra imobilului situat în B,-, sector 3, compus din spațiu comercial aflat la parter, cu suprafața de 47,60 mp. și apartament cu trei camere și dependințe, situat la parter (identificat în contractul de vânzare - cumpărare nr. 760/2000), împreună cu terenul aferent, respectiv preluarea acestuia de către Statul Român fără titlu valabil, a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare - cumpărare nr. 760 din 15 mai 2000, respins, pentru lipsa de interes a reclamanților, capetele de cerere referitoare la constatarea nulității contractului de comodat autentificat sub nr. sub nr. 682 din 01 martie 2001 de Biroul Notarilor Publici Asociați " și " și contractului de asociere nr. 60 din 01 iunie 1997, obligat pârâtul Municipiul B să lase în deplina proprietate și posesie a reclamanților spațiul comercial situat în B,-, sector 3, cu suprafața de 47,60 mp. împreună cu terenul aferent, a obligat pârâții, și să lase în deplină proprietate și posesie a reclamanților apartamentul cu trei camere și dependințe, situat la parter (identificat in contractul de vânzare - cumpărare nr. 760/2000).
Pentru a se pronunța în sensul obligării pârâtului Municipiul B de a lăsa în deplina proprietate și posesie a reclamanților spațiul comercial situat în B,-, instanța a reținut că acesta este deținut, sub nume de proprietar, de pârâtul Municipiul B, în baza titlului de proprietate conferit de Decretul nr. 92/1950. Așa cum s-a reținut asupra primului capăt de cerere, preluarea imobilului de către Stat s-a făcut fără titlu valabil, iar reclamanții au adresat cerere de restituire a imobilului în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001, nesoluționată. S-a socotit că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului, conform dispozițiilor art. 1, art. 2 alin 2, art. 7, art. 9 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care capătul de cerere referitor la revendicarea spațiului comercial a fost admis și a fost obligat pârâtul Municipiul B să-l lase în deplină proprietate și posesie a reclamanților.
În privința spațiului comercial aflat la parterul imobilului (cu suprafața de 47,60 mp.), pârâții Municipiul B și au încheiat contractul de asociere înregistrat la Primăria Municipiului B sub nr. 60 din 01 iunie 1997, prin care a obținut dreptul de a folosi spațiul, în scopul desfășurării unei activități comerciale, însă termenul contractual prevăzut în contractul de asociere este împlinit.
Întrucât este posibil că, în baza contractului de asociere menționat, pârâta să dețină în continuare spațiul comercial, deși nu mai are niciun titlu locativ, instanța a admis cererea reclamanților de completare a dispozitivului hotărârii pronunțate la fond, cerere formulată în termenul prevăzut de art. 2812alin. 1 Cod de procedură civilă, și a dispus asupra obligării și a să lase în deplina proprietate și posesie a reclamanților spațiul comercial menționat.
Împotriva hotărârii judecătorești de completare a dispozitivului, la data de 14 iunie 2007 au declarat apel pârâții, și Com, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub nr-.
Prin încheierea pronunțată la data de 12 septembrie 2007, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia conducerii Tribunalului București pentru repartizare la o secție civilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 25 septembrie 2007 sub nr-
Prin decizia civilă nr. 22 din 11 ianuarie 2008, Tribunalul București -Secția a III a Civilă a respins apelul declarat de apelanții și, și împotriva sentinței civile nr. 4570 din 18 mai 2007 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Lega, Municipiul B prin Primarul General, Statul Român prin Ministerul d e Finanțe și Al, ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în ceea ce privește critica vizând respingerea de către prima instanță, în mod greșit în opinia apelanților, a cererii de amânare formulate de către aceștia și motivate de imposibilitatea de prezentare din motive medicale a apărătorului lor, că susținerile acestora nu sunt întemeiate, soluția adoptată cu privire la această cerere fiind una corectă. Astfel, pe de o parte, din actul medical depus la dosar în dovedirea imposibilității de prezentare rezultă că la data de 04 mai 2007, în urma unui consult medical, apărătorului apelanților pârâți i s-a recomandat repaus fizic pe o perioadă de șapte zile, iar termenul de judecată pentru care s-a susținut imposibilitatea de prezentare a fost cel de la data de 11 mai 2007. Pe de altă parte, chiar dacă prima instanță a respins cererea de amânare a cauzei, aceasta a făcut aplicarea dispozițiilor art. 156 alin. 2 Cod de procedură civilă, prin aceea că a amânat pronunțarea, dând astfel apelanților pârâți să depună concluzii scrise.
Referitor la cealaltă critică, vizând aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2811alin. 2 Cod de procedură civilă, tribunalul a considerat, de asemenea, că susținerile apelanților sunt neîntemeiate. În primul rând, nu se poate reține că pârâta a fost chemată în judecată de către intimații reclamanți numai cât privește cererea de constatare a nulității absolute a contractelor de comodat și de asociere în participațiune, în calitate de parte contractantă, contrariul rezultând chiar din cererile precizatoare depuse la dosar de către intimații - reclamanți, precum și din conținutul concluziilor scrise formulate de aceștia, lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului fiind solicitată în contradictoriu cu Municipiul B și cu
În ceea ce privește obiecțiunile pe care apelanții le au cu privire la considerentele pentru care prima instanță a apreciat că cererea de completare este întemeiată, bazate pe "deducții logice și raționamente posibile" și nu pe probe, tribunalul le-a apreciat ca fiind fără temei. Astfel, deducțiile și raționamentele nu reprezintă instrumente logice care sunt excluse din etapa elaborării hotărârii judecătorești, ci dimpotrivă, cu ajutorul acestora se ajunge, pornind de la situația de fapt stabilită cu ajutorul probelor, la soluția pe care judecătorul o adoptă. În ceea ce privește probele, astfel cum acestea sunt reglementate prin dispozițiile Codului civil și al celui de procedură civilă, printre acestea se numără și prezumțiile, care nu sunt altceva decât rezultatul unui raționament (al judecătorului sau stabilit de lege). În cauză, împrejurarea folosirii în continuare de către intimata pârâtă L.a spațiului comercial, deși termenul contractual s-a împlinit, nu este altceva decât o prezumție judecătorească pe care judecătorul fondului a folosit-o, pornind de la împrejurări de fapt, dovedite ori necontestate. Sub acest aspect, este de remarcat că apărările pe care societatea comercială le-a făcut pe parcursul procesului nu au fost în sensul că nu mai folosește în fapt imobilul, ci că perioada pentru care i se transmisese folosința prin cele două contracte a expirat, aceeași concluzie a interesului în respingerea cererii de revendicare justificându-se și prin declararea căilor de atac într-un prim ciclu procesual pe care l-a urmat cauza.
De altfel, împrejurarea folosirii în continuare a spațiului vizat, cu destinație de comerț, rezultă și din cuprinsul procesului verbal încheiat de Biroul Executorului Judecătoresc " G ", depus în apel, o parte a imobilului fiind ocupat cu instalații frigorifice și rafturi cu marfă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 19 martie 2008 au declarat recurs pârâții și, și L, prin avocat, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 26 martie 2008.
În motivare, au arătat că, din considerentele hotărârii atacate rezultă faptul că instanța de apel a fost surprinsă și marcată de felul în care au fost redactate motivele de apel, astfel încât a dat o soluție la ambiție fără însă a avea suport legal.
Au arătat faptul că intimații - reclamanți Lega și, la soluționarea fondului, au solicitat să se constate că a rămas fără obiect capătul de cerere privind anularea contractului de asociere și a contractului de comodat, ca fiind expirate. Tot intimații - reclamanți Lega și au formulat o cerere pentru completarea dispozitivului hotărârii, motivată de faptul că și continuă să ocupe parte din imobil, aceasta fiind și acțiunea supusa prezentului recurs.
Sunt întrunite condițiile art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă, deoarece instanța de apel își motivează hotărârea pe o prezumție judecătorească și această prezumție are la baza raționamente logice și deducții posibile.
De asemenea, instanța de apel nu a raspuns motivelor de apel invocate, respectiv la cel referitor la faptul că recurenții nu mai pot avea calitate procesuală pasivă, din moment ce reclamanții au solicitat instanței să ia act de faptul că a rămas fără obiect capătul de cerere privind anularea contractului de comodat și a contractului de asociere, critică încadrată în prevederile art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă.
Prin urmare, ce importanță poate avea rămânerea fără forme legale în spațiul supus revendicării a celor doi recurenți, în condițiile în care alte societăți comerciale și alte persoane pot ocupa fără forme legale spații din imobil cu acordul celor ce în prezent ocupă acel imobil. În acest sens, prezumția ce se impune ar fi să se pronunțe o hotărâre nu împotriva celor doi reclamanți, ci împotriva tuturor celor ce ar putea ocupa fără forme legale imobilul supus procedurii de restituire.
Invocând art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, recurenții au mai arătat că este lesne de observat că hotărârea instanței de apel nu a fost pronunțată conform legii, ci numai de latura subiectivă și sentimentală a instanței de apel.
Pe cale de consecință, au solicitat admiterea recursului, desființarea în totalitate a hotărârii instanței de apel, iar prin admiterea apelului, scoaterea din citativ a celor doi recurenți și pentru lipsa calității procesuale pasive.
La data de 20 martie 2008 fost depusă o cerere de recurs formulată de aceiași recurenți printr-un alt avocat, -.
În motivare, au arătat că hotărârile sunt lipsite de temei legal, fiind date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă).
Deși chiar reclamanții au solicitat instanței să califice cererea fie ca "o îndreptare de eroare materială", fie ca "o înlăturare a omisiunii vădite de pronunțare, în condițiile legii", abia în faza de apel, în notele de susțineri depuse de către reclamanții - intimați în dosarul nr- al Tribunalul București - Secția a III a Civilă, aceștia au indicat ca temei de drept al cererii lor dispozițiilor art. 2812Cod de procedură civilă.
Cu toate acestea, deși era evident că nu se afla în fața unei situații la care se referea textul de lege - art. 281 Cod de procedură civilă, instanța de fond a admis cererea de completare a dispozitivului hotărârii pronunțate în fond după casare.
de procedura de completare a hotărârii, partea interesată nu poate solicita rejudecarea în fond a pricinii, cererea de completare a unei hotărâri fiind admisibilă doar atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor ori capetelor de cereri.
Or, în speță, reclamanții și Lega cu prilejul soluționării fondului au solicitat instanței să constate ca rămase fără obiect capetele de cerere referitoare la anularea contractului de comodat nr. 682 din 01 martie 2001 și a contractului de asociere nr. 60 din 01 iunie 1997, ca fiind expirate, iar din acest considerent, și nu mai pot avea calitate procesuală pasivă, deoarece au avut această calitate legat strict de cele două capete de cerere.
Mai mult, instanța de fond, în considerentele hotărârii nr. 3320 din 13 aprilie 2007 cărei completare s-a cerut, a reținut: "cât privește contractul de comodat autentificat sub nr. 682 din 10 martie 2001 de Biroul Notarilor Publici Asociați " și " și contractul de asociere nr. 60 din 01 iunie 1991, instanța, constatând că reclamanții au arătat că (în condițiile expirării termenelor contractuale) apreciază cererea lor referitoare la declararea nulității acestora ca rămasă fără obiect, socotește că reclamanții nu mai au interes în soluționarea acestor capete de cerere, motiv pentru care va respinge, pentru lipsa de interes a reclamanților, capetele de cerere referitoare la constatarea nulității acestor contracte".
Este evident că în cauză nu poate fi vorba de îndreptarea unor erori materiale la a căror corectare și completare se referă dispozițiilor art. 281 Cod de procedură civilă, ci sunt chestiuni legate chiar de judecarea în fond a cauzei, practic de o modificare a acesteia, modificare ce nu se poate realiza pe calea aleasă și urmată de către reclamanți, ci putea fi eventual făcută prin exercitarea unor alte forme procedurale.
Mai mult, teoria și practica judiciară în materie au stabilit că se procedează la completarea hotărârilor numai în caz de "minus petita", atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unei cereri principale sau accesorii ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Toate acestea ar fi putut fi evitate, dacă pârâților nu li s-ar fi încălcat de către instanța de fond dreptul la apărare garantat constituțional (art. 24 alin. 1) dar și de tratatele internaționale la care România a aderat.
Astfel, la primul termen de judecată s-a formulat o cerere de amânare a judecării cauzei din partea avocatului pârâților și care se afla în imposibilitate de prezentare, dovedită cu acte medicale, de care însă nu s-a ținut cont.
De asemenea, este de reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 281 Cod de procedură civilă nu se poate obține o rectificare a dispozitivului hotărârii în condițiile în care aspectele vizate nu au constituit obiectul dezbaterilor și al probatoriului administrat în cauză.
Ambele instanțe au motivat admiterea cererii prin existența unor "deducții logice și raționamente posibile" apreciind că acestea ar fi suficiente, iar prezumțiile s-ar număra în rândul probelor (astfel s-au dedus anumite aspecte ca fiind probate doar prin faptul că reclamanții le-ar fi susținut în concluziile scrise, concluzii ce s-au depus oricum după încheierea dezbaterilor și deci nu s-au discutat în contradictoriu).
Este adevărat că deducțiile și raționamentele, coroborate însă cu dovezile ce sunt enumerate ca atare în Secțiunea a III-a a pr.civ. și existente în materialitatea lor, deci administrate în cauză nemijlocit ca fiind pertinente și concludente cauzei, pot duce la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale. a contrario, nu se poate pronunța o hotărâre legală numai pe baza unor presupuneri, așa cum au făcut instanțele.
Oricum, se poate lesne observa că hotărârile atacate nu sunt legale depășindu-se conținutul, dar și spiritul textului art. 281 Cod de procedură civilă, nefiind vorba în speță, în niciun caz, de simple erori materiale ce ar fi putut fi corectate prin aplicarea dispozițiilor acestui text de lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 281 și murătoarele Cod de procedură civilă, art. 2813Cod de procedură civilă, art. 299 și următoarele Cod de procedură civilă.
La termenul din 12.05.2005, în baza art. 244 pct. 1.pr.civ. s-a dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea recursului ce face obiectul dosarului nr- (nr. vechi 823/2008) al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Cauza a fost repusă pe rol la termenul din 30.03.2009, subsecvent pronunțării deciziei civile nr. 1186/11.09.2008 de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr- (nr. vechi 823/2008).
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304.pr.civ. Curtea reține următoarele:
1. C de-al șaptelea motiv de recurs se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Împrejurarea că prezumțiile judecătorești nu ar constitui elemente probatorii suficiente în susținerea situației de fapt reținute de către instanță constituie însă un aspect ce ține de greșita aplicare a legii, iar nu un argument în sensul că instanța de apel nu ar fi răspuns la cea criticile formulate de către apelanți împotriva hotărârii primei instanțe, urmând a fi analizat ca atare.
De asemenea, instanța de apel a răspuns celui de-al doilea motiv de apel, prin care apelanții au arătat că Com și nu mai pot avea calitate procesuală pasivă, întrucât aceștia au fost părți doar în capetele de cerere referitoare la anularea contractului de comodat și a celui de asociere. Astfel, Tribunalul a arătat că din cererile precizatoare depuse la dosar de către reclamanți - în fapt prin cea depusă la termenul din 5.12.2002, la care s-a referit prima instanță -, a rezultat că aceștia au solicitat lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului în contradictoriu cu toți pârâții, între care se regăsea și Com
Câtă vreme prin cererea în discuție reclamanții au solicitat și obligarea inclusiv a acestei pârâte la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului - cerere distinctă de aceea prin care au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de comodat și a contractului de asociere, iar prima instanță nu s-a pronunțat asupra acesteia, fie în sensul admiterii, fie în sensul respingerii, este întrunită ipoteza normei legale conținute de art. 2812alin.1 pr.civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii, în același termen în care se poate exercita calea de atac".
Ca atare, prima instanță era îndreptățită ca în baza acestui temei legal să procedeze la analizarea acestei cereri rămase nesoluționate, nefiind vorba de o rejudecare în fond în pricinii tocmai pentru că solicitarea respectivă nu a fost avută în vedere la pronunțarea primei hotărâri, a cărei completare s-a solicitat.
2. C de-al optulea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 8.pr.civ. vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Or, în cauza de față, nu s-a pus problema existenței unui act juridic civil, unilateral sau bilateral, care să fi ridicat probleme de interpretare.
Pe de altă parte, "ce importanță poate avea rămânerea fără forme legale în spațiul supus revendicării a celor doi recurenți, în condițiile în care alte societăți comerciale și alte persoane pot ocupa fără forme legale spații din imobil cu acordul celor ce în prezent ocupă acel imobil. În acest sens, prezumția ce se impune ar fi să se pronunțe o hotărâre nu împotriva celor doi reclamanți, ci împotriva tuturor celor ce ar putea ocupa fără forme legale imobilul supus procedurii de restituire" nu constituie o critică adusă hotărârii instanței de apel, motiv pentru care nu va fi analizată de către instanța de control judiciar.
3. C de-al nouălea motiv de recurs se referă la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Ipoteza a doua - încălcarea sau aplicarea greșită a legii - are în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege aplicabile speței, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă, ori cu totul eronată.
3.1. În primul rând, potrivit art. 1199 Cod civ. definește prezumțiile ca fiind "consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut". Prin prezumții nu se poate dovedi direct faptul care a dus la nașterea litigiului, ci un alt fapt vecin și conex, din a cărui existență se va trage apoi concluzia cu privire la existența sau inexistența faptului necunoscut ce trebuie dovedit. sunt deci probe indirecte, întrucât, reprezentând concluziile trase de lege sau de judecător de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, pentru stabilirea raportului juridic dintre părți, este necesar să se apeleze la inducția sau deducția realităților împrejurărilor speței, pe calea raționamentelor de la cunoscut la necunoscut.
reprezintă rezultatul a două raționamente: mai întâi, din cunoașterea probelor directe (înscrisuri, mărturii etc.), judecătorul induce, printr-un prim raționament, existența întrecut a unui fapt, care este vecin și conex cu faptul generator de drepturi; printr-un al doilea raționament, din cunoașterea faptului vecin și conex, judecătorul deduce existența faptului principal, datorită legăturii de conexitate dintre aceste două fapte.
Prin urmare, în realitate nu este necesar ca prezumțiile să fie coroborate cu alte mijloace de probă, ci este obligatorie probarea faptului cunoscut, vecin și conex cu faptul generator de drepturi.
Or, acest fapt este reprezentat de posesia pârâtei Com exercitate asupra spațiului comercial în litigiu la data introducerii cererii de chemare în judecată, aspect recunoscut de către aceasta prin întâmpinarea formulată la data de 14.10.2002. Din acest fapt judecătorul a tras concluzia că pârâta ocupa imobilul și la data pronunțării hotărârii judecătorești, raționamentul instanței de apel fiind acela că dacă într-adevăr l-ar fi eliberat ulterior, nu ar mai fi avut interes să declare căile de atac în primul ciclu procesual pe care l-a urmat cauza.
Mai mult decât atât, instanța de apel nu și-a întemeiat concluzia referitoare la faptul că spațiul comercial se află în posesia Com exclusiv pe o prezumție judecătorească. Din contră, acesta s-a referit expres și la un mijloc de probă direct, respectiv procesul verbal încheiat de Biroul Executorului Judecătoresc., depus în apel.
3.2. Nu poate fi vorba de o încălcare a dreptului la apărare al recurenților pârâți prin respingerea cererii de amânare formulate la data de 10.05.2007 de către domnul avocat, dat fiind că la termenul din 11.05.2007 acesta nu avea nicio calitate în cauză, nefiind depusă o împuternicire avocațială.
3.3. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că, deși reclamanții și-au întemeiat cererea înregistrată la data de 30.04.2007 pe dispozițiile art. 281.pr.civ. instanța a pronunțat o hotărâre de completare a dispozitivului, se constată că această critică nu a susținută și prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 4570/18.05.2007 pronunțate în cauză de către Judecătoria Sectorului 3 B, nefăcând ca atare obiectul analizei deciziei din apel. Situația este identică în privința criticii referitoare la faptul că au fost depășite conținutul, dar și textul art. 281.pr.civ. precum și a aceleia referitoare la împrejurarea că nu se poate obține o rectificare a dispozitivului hotărârii în condițiile în care aspectele vizate nu au constituit obiectul dezbaterilor și al probatoriului administrat în cauză.
Întrucât obiectul prezentei căi de atac îl constituie în acest caz potrivit art. 299 alin. 1.pr.civ. decizia pronunțată de instanța de apel, recursul nu poate fi exercitat omisso medio, adică trecând peste calea de atac a apelului.
Pe cale de consecință, Curtea nu are conferită de lege posibilitatea de a analiza susținerile recurenților pârâți în legătură cu acest aspect.
Față de aceste considerente, reținând că motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 312.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții - pârâți, și Com împotriva deciziei civile nr. 22 din 11 ianuarie 2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și Lega și cu intimații - pârâți Municipiul B prin Primarul General, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Al, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./.
2ex./28.04.2009
-3.-;
Jud.3.-
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
