Completare dispozitiv sentință. Speță. Decizia 867/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 867/R/2009
Ședința publică din 31 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Dana Cristina
- -
GREFIER: A
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 63 din 22.01.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe reclamanții, ,., -, ,., ,., ,., precum și pârâții intimați. PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect completare dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtului intimat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ solicită admiterea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC și respingerea recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.63 din 22 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, s-a dmis cererea formulată de reclamanții, -, privind completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1055/3.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL MARAMUREȘ în dosar - în sensul că:
Au fost obligați pârâții 1-3 la acordarea și în continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare către reclamanții reclamanții, a, și;
Au fost obligați pârâții 1-3 la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare către reclamanții, Pencu, de la data de 11.05.2007 până în prezent și în continuare.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, cererea reclamanților prin prisma motivelor invocate în drept, instanța o apreciază întemeiată. S-a constatat că, instanța cu ocazia judecării fondului a omis să se pronunțe cu privire la capetele de cerere care fac obiectul cererii de completare a dispozitivului, deși acestea au fost incluse în cererea introductivă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 281 indice 1 Cod procedură civilă s-a admis cererea conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți.
În motivarea recursului s-a invocat nelegalitatea sentinței, deoarece prin art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat în mod expres prin art.1 pct.42 din OG nrr.83/2000.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, solicitând admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art.304 pct.4 și pct.9 pr.civ. cu aplicarea art.3041pr.civ. casarea sentinței și respingerea cererii de completare a dispozitivului sentinței civile nr.1055 din 3 octombrie 2007 ca inadmisibilă.
În motivarea recursului se arată că prima instanță a dispus în mod nelegal plata și în continuare sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, depășind atribuțiile puterii judecătorești și a adăugat la legea specială de salarizare a magistraților și personalului auxiliar de specialitate, deoarece numai legiuitorul - deci puterea legislativă - poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
S-a mai invocat că tribunalul și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru intervalul 11.05.2007 până în prezent și în continuare, în situația în care actul normativ care prevede acordarea acestui spor a fost abrogat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate, urmând să le respingă pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art.329 alin.3 pr.civ. că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
În considerentele deciziei s-a reținut că <LLNK 12000 83130 301 0 32>Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza <LLNK 12000 125 10 202 1 43>art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze <LLNK 11996 50 11 201 0 17>Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, <LLNK 12000 24 11 201 0 17>Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii <LLNK 12000 83130 301 0 33>Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, care reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin <LLNK 12000 125 10 201 0 18>Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge <LLNK 11996 50 11 201 0 17>Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Cu toate că Guvernul României nu a fost abilitat prin <LLNK 12000 125 10 201 0 18>Legea nr. 125/2000 să modifice sau să completeze <LLNK 11996 56 10 201 0 17>Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin <LLNK 11997 55130 301 0 32>Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată cu modificări și completări prin <LLNK 12000 126 10 201 0 18>Legea nr. 126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totuși, prin <LLNK 12000 83130 302 0 67>art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozițiile <LLNK 11996 56 10 202 23 31>art. 23^1 din Legea nr. 56/1996.
În acest fel, prin emiterea <LLNK 12000 83130 301 0 33>Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
S-a mai reținut că <LLNK 11992 92 11 201 0 17>Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin <LLNK 11997 142 10 201 0 18>Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii <LLNK 12000 83130 301 0 33>Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevedea în art. 81: magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de suporturi pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță <LLNK 12000 83130 302 0 51>art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat <LLNK 11996 50 11 202 47 29>art. 47 din Legea nr. 50/1996 și <LLNK 12000 83130 302 0 67>art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 prin care a fost abrogat <LLNK 11996 56 10 202 23 31>art. 23^1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, contravine <LLNK 11992 92 11 202 81 29>art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică.
ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a mai constatat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție în recursul cu a cărui soluționare a fost corect învestită.
Ca urmare, s-a reținut că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele <LLNK 11996 50 11 202 47 29>art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale <LLNK 11996 56 10 202 23 31>art. 23^1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a <LLNK 12000 83130 301 0 33>Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
În consecință, Curtea de Apel constată că susținerile recurenților referitoare la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementa dreptul salarial pretins, respectiv la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești prin acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică contravin deciziei menționate, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii.
Pentru aceste considerente, constatând că prima instanță a pronunțat hotărârea cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză (art. 304 pct.9 Cod procedură civilă) și nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art.304 pct.4 Cod procedură civilă), în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M împotriva sentinței civile nr. 63 din 22.01.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M împotriva sentinței civile nr. 63 din 22.01.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - PT. - - A
În CO semnează
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
JUDECĂTOR 1: Sergiu Diaconescu
Red./Dact.
2 ex./04.05.2009
Jud.fond: și
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Dana Cristina
