Conflict de competență. Sentința 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1/DC/2008 | |
Ședința Camerei de Consiliu din 3 ianuarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Baia Mare și Tribunalul Maramureș cu ocazia soluționării cererii formulate de reclamantul împotriva pârâților Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Municipiul B M și Comisia Municipală B M de aplicare a Legii nr. 10/2001, având ca obiect plata lucrului nedatorat.
Prezenta s-a dat în camera de consiliu fără citarea părților.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr.1975/182 din 19 martie 2007 la Judecătoria Baia Mare, reclamantul l-a chemat în judecată pe pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP M, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să oblige pârâtul la restituirea către reclamant a sumei de 59.768,4 lei RON, actualizată cu rata inflației și dobânzile legale aferente acestei sume, de la data de 10.02.2005 și până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că împreună cu sora lui, numita, a formulat o notificare în temeiul Legii nr.10/2001, pentru restituirea în natură a imobilului situat în B M, nr.2, înscris în CF nr.2036 B M, nr.top 415/2 și 416/2.
Prin dispoziția nr.396/17.02.2005 emisă de Primarul municipiului B M, s-a dispus restituirea imobilului în natură către petiționari, stabilind în sarcina acestora obligația restituirii sumei de 597.684.003 lei ROL, reprezentând cota de parte din suma achitată de stat în temeiul Legii nr.112/1995, cu titlu de despăgubiri.
Nici reclamantul și nici numita nu au formulat vreo cerere în temeiul Legii nr.112/1995 și prin urmare nu au încasat suma de bani cu titlu de despăgubiri; în realitate, cel care a formulat cerere și a primit despăgubiri în baza Legii nr.112/1995, este numitul, în calitate de coproprietar asupra aceluiași imobil.
În această situație, reclamantul i-a plătit din eroare pârâtului suma de 597.684.003 lei ROL la data de 10 februarie 2005, fără să îi fie dator.
În drept, acțiunea a fost motivată pe dispozițiile art.992-997 și art.1092 civ. precum și pe cele ale OG nr.9/2000.
Prin înscrisul depus la data de 25 aprilie 2007 20, reclamantul și-a extins acțiunea și față de pârâții Municipiul B M și Comisia municipală B M de aplicare a Legii nr.10/2001 reprezentată de Primar.
Prin sentința civilă nr.4109 din 12 septembrie 2007 a Judecătoriei Baia Mare, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Baia Mare invocată din oficiu și în consecință, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii civile intentate de reclamantul, împotriva pârâților STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, MUNICIPIUL B M și COMISIA MUNICIPALĂ B M DE APLICARE A ALEGII NR.10/2001, în favoarea Tribunalului Maramureș.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că potrivit art.24 alin.3 din Legea nr.10/2001, tribunalele sunt competente și să soluționeze în primă instanță contestațiile împotriva deciziilor sau dispozițiilor emise de către deținătorii imobilelor.
Reclamantul și-a fundamentat acțiunea pe dispozițiile art.992-997 și art.1092 civ. solicitând restituirea sumei de 597.684.003 lei ROL, pe care a achitat-o în temeiul dispoziției Primarului municipiului B M nr.396/17.02.2005, susținând că nu datora suma plătită.
Deși nu a formulat un petit distinct prin care să conteste dispoziția primarului, din motivarea în fapt a acțiunii rezultă implicit că nemulțumirea reclamantului vizează tocmai condiționarea de către autoritatea administrativă, a retrocedării imobilului său, de restituirea despăgubirilor încasate de reclamant în temeiul Legii nr.112/1995.
Prin sentința civilă nr.1171 din 2.11.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dos.nr-, s-a declinat competența soluționării acțiunii intentate de reclamantul având ca obiect obligarea pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, la restituirea sumei de 59.768,4 lei reactualizată și dobânzi aferente, în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
S-a constatat că s-a ivit un conflict negativ de competență între Judecătoria Baia Mare și Tribunalul Maramureș și s-a trimis dosarul la Curtea de APEL CLUJ, pentru a se pronunța asupra conflictului negativ de competență.
În motivarea hotărârii sale, tribunalul a reținut că art.24 alin.3 din Legea nr.10/2001 se referă la posibilitatea de a ataca în fața tribunalului a deciziei sau după caz a dispoziției de respingere a notificării, dar acțiunea dedusă judecății nu este o acțiune de natura celei prevăzute de art.24 alin.3, ci așa cum a definit-o însuși reclamantul, este o acțiune civilă întemeiată pe prevederile art.992-997 și 1092 civ. fiind o acțiune accesorie și derivând din aplicarea legilor retrocedării.
Acțiunea reclamantului are ca scop restituirea sumei achitate la data de 10.02.2005 în favoarea Statului Român, sumă care în opinia reclamantului a fost achitată pe nedrept.
Este adevărat că reclamantul a achitat suma ca urmare a dispoziției primarului, prin care i s-a restituit un imobil în natură în baza Legii nr.10/2001, dar prezenta acțiune nu este o plângere la Legea nr.10/2001, ci este o cerere de restituire a unei sume încasate pe nedrept, deoarece reclamantul afirmă că nu a încasat nici o sumă în temeiul Legii nr.112/1995 și deci nu avea ce restitui.
Reclamantul a fost mulțumit de modul de soluționare a notificării, întrucât imobilul a fost restituit în natură, situație în care tribunalul a reținut că acțiunea nu se încadrează în dispozițiile art.24 alin.3 din Legea nr.10/2001, ci este o acțiune de drept comun întemeiată pe prevederile art.992-997 și art.1092 civ. de competența judecătoriei.
Examinând conflictul negativ de competență, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată sub nr.1975/187 din 19 martie 2007, reclamantul l-a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP M, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului să îi restituie suma de 59.768,4 lei RON plătită la data de 10.02.2005, actualizată cu rata inflației și dobânzile aferente până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată. Ulterior, la data de 25 aprilie 2007, reclamantul a depus la dosar 20, o extindere de acțiune față de pârâții Municipiul B M și Comisia municipală B M de aplicare a Legii nr.10/2001.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.992-997 și art.1092 civ. precum și ale OG nr.9/2000.
În esență, reclamantul a susținut că i-a plătit pârâtului inițial suma de 597.684.003 lei ROL, menționată în dispoziția nr.396/17.02.2005 emisă de Primarul municipiului B M, dispoziție prin care li s-a restituit în natură reclamantului și numitei, cota de parte din imobilul situat în B M, nr.2, înscris în CF nr.2036 B M, nr.top 415/2 și 416/2. În realitate, despăgubiri în temeiul Legii nr.112/1995 i s-au acordat unui alt coproprietar, numitul.
Rezultă că reclamantul și-a întemeiat acțiunea de drept comun, pe dispozițiile instituției juridice a plății lucrului nedatorat, prevăzută de art.992-997 civ. și nu pe prevederile Legii nr.10/2001.
Este adevărat că în principiu, temeiul juridic invocat de reclamant nu leagă instanța, aceasta fiind îndreptățită în baza rolului ei activ să-i dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant, cu punerea în prealabil în discuția părților a temeiurilor de fapt și de drept.
Numai că exercitându-și rolul activ, instanța nu trebuie să încalce principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, în baza căruia reclamantul are dreptul să stabilească limitele cererii de chemare în judecată, respectiv să determine cadrul procesual, în speță ceea ce înțelege să pretindă prin acțiune și de la cine anume.
Art.129 alin.6 pr.civ. prevede că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Aceasta înseamnă că dacă reclamantul prin avocat, a susținut că înțelege să se judece în cadrul instituției juridice a plății lucrului nedatorat, instanța are obligația să administreze probele utile legale, concludente și pertinente solicitate de reclamant sau dispuse din oficiu și să judece acțiunea reclamantului extinsă, pe temeiul plății lucrului nedatorat.
Scopul acțiunii reclamantului este acela de a-și recupera suma de 597.684.003 lei ROL actualizată, achitată la data de 10 februarie 2005 la Trezoreria M, în contul beneficiarei DGFP Reclamantul nu a formulat acțiunea de unul singur, ci prin avocat, în urma unei consultații de specialitate. În acest mod el a fost sfătuit că și-ar putea recupera suma pretinsă, pe calea unei acțiuni de drept comun, invocând plata lucrului nedatorat. Totodată, reclamantul și-a asumat conștient și eventualele riscuri de ordin patrimonial ce ar putea decurge din soluționarea nefavorabilă a cererii sale (curtea, nu se pronunță nicidecum pe fondul acțiunii și nu urmărește să anticipeze vreo soluție).
Nici Judecătoria Baia Mare și nici pârâtul inițial nu sunt avocați pentru a-i oferi reclamantului consultații de specialitate și nu îi pot garanta că dacă ar fi formulat acțiunea în temeiul Legii nr.10/2001 (așa cum sugerează judecătoria), sau ca o acțiune în regres (așa cum susține pârâtul inițial), reclamantul ar avea sigur câștig de cauză, iar în caz contrar că ar suporta cheltuielile de judecată ocazionate de reclamant în ipoteza în care acesta ar pierde.
Nu toate acțiunile ce decurg din aplicarea Legii nr.10/2001 sunt de competența în primă instanță a secției civile a tribunalului, așa cum sunt de exemplu acțiunile intentate în baza art.21 alin.5 și art.45 din Legea nr.10/2001 republicată, sau contestațiile formulate de terți împotriva deciziei, respectiv a dispoziției prin care s-au soluționat notificările persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii în natură ori prin echivalent.
În speță, reclamantul nu a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a dispoziției Primarului municipiului B M nr.396/17.02.2005, privitoare la restituirea sumei de 597.684.003 lei ROL, fie pentru că nu a dorit, fie pentru că nu s-a încadrat în termenul de 30 de zile de la comunicarea dispoziției primarului, caz în care s-ar fi putut invoca excepția tardivității contestației.
Și întrucât reclamantul nu a atacat dispoziția primarului cu o contestație (acțiune, plângere) la Legea nr.10/2001, ci a intentat o acțiune de drept comun pentru plata lucrului nedatorat, competența soluționării cauzei în primă instanță nu aparține secției civile a tribunalului conform art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, ci instanței de drept comun, determinată în funcție de valoarea pretențiilor în sumă de 59.768,4 lei, respectiv judecătoriei, în baza art.1 pct.1 pr.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.22 alin.2 și 5 coroborat cu art.1 pct.1 pr.civ. curtea va stabili competența materială a soluționării acțiunii civile extinse, intentate de reclamant împotriva pârâților, în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Stabilește competența materială de soluționare a acțiunii civile de drept comun având ca obiect plata lucrului nedatorat, intentată de reclamantul împotriva pârâților STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin M, MUNICIPIUL B M și COMISIA MUNICIPALĂ B M DE APLICARE A LEGII NR.10/2001, în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 3 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.DT: 3.01.2008
Dact.CA: 04.01.2008 - 5 ex.
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan
