Conflict de competență. Sentința 1/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 1
Camera de Consiliu de la 14 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
Grefier - -
La ordine fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și, având ca obiect conflict de competență;
La apelul nominal din Camera de Consiliu, lipsă părțile.
Procedura fără citarea părților.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina se află la primul termen de judecată, procedura fără citarea părților.
CURTEA DE APEL;
Asupra conflictului de competență.
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la data de 28.03.2008 la udecătoria Vaslui (dosar nr-), reclamanta cheamă în judecată pârâții, și pentru a fi obligați la plata sumei de 490.000 RON.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că în temeiul titlului executoriu -sentința civilă nr. 7575/2000 pârâții au fost obligați să-i lase în deplină proprietate imobilul compus din moară de și suprafața de 928,26. La data punerii în executare silită a hotărârii judecătorești, executorul judecătoresc a constatat lipsa din dotarea morii a utilajelor menționate, evaluate în cerere, ce se aflau la data de 31 mai 2001, în posesia pârâților, când s-a constatat starea de fapt a imobilului și bunurile din care este alcătuit, prin procesele verbale din 31 mai 2001 și respectiv 15 decembrie 2005 (dosar nr. 275/2005).
În drept, reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 998 Cod civil, art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, art. 15 lit. "r" Legea nr. 146/1997, acțiunea fiind scutită de plata taxei de timbru.
Judecătoria Vaslui prin sentința civilă 2312/5 sept. 2008 în baza art. 2 Cod procedură civilă și Legea nr. 10/2001 declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.
Pentru a pronunța hotărârea judecătoria, în aplicarea art. 84 Cod procedură civilă reține obligația instanței de a da o calificare corectă cererii,dar nu îi conferă posibilitatea de a modifica împrejurările de fapt și de drept pe care reclamantul își întemeiază pretenția- în cauza de față trimiterea făcută de reclamantă la dispozițiile Legii 10/2001, care instituie norme speciale de competență, derogatorii de la dreptul comun în materie.
Constată judecătoria, actul normativ citat instituie o procedură jurisdicțională, soluționarea litigiilor izvorâte din aplicarea Legii 10/2001 neputând atrage competențe materiale diferite, în funcție de atitudinea persoanei, dispoziții care nu pot fi de strictă interpretare și neaplicabile prin analogie, instanțele abilitate să cenzureze decizii sau dispoziții motivate având și competența de a cerceta și soluționa prin analiza condițiilor de promovare toate acțiunile introduse în justiție, nefiind în scopul legii, ca persoanele îndreptățite să se adreseze unor instanțe diferite - judecătorie sau tribunal.
Pentru rațiuni de simetrie, reține instanța de prim grad, cererile - indiferent de natura acestora - având ca fundament legal dispozițiile Legii 10/2001 trebuie soluționate de aceeași instanță, a considera altfel înseamnă a nesocoti printr-un formalism excesiv, caracterul reparatoriu al legii 10/2001.
Tribunalul Vaslui prin sentința civilă nr. 1507 din 2 decembrie 2008 declină competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Vaslui; constată ivit conflictul de competență și sesizează Curtea de APEL IAȘI pentru soluționare.
Tribunalul a reținut că reclamanta nu a urmat procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001 și nu s-a emis vreo dispoziție cu privire la restituirea unei mori de și porumb sau alte utilaje, ce au făcut obiectul unei cereri de revendicare, cerere ce a fost admisă prin sentința civilă nr. 7575/2000 a Judecătoriei Vaslui, rămasă de definitivă și irevocabilă.
Reclamanta a arătat că utilajele în cauză au fost sustrase de pârâți după admiterea acțiunii, iar la data punerii în executare a sentinței civile nr. 7575/2000 a Judecătoriei Vasluis -a constatat lipsa acestora, competentă în soluționarea cauzei fiind judecătoria.
Curtea stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat executarea silită a titlului executoriu sentința civilă nr. 7575/2000 a Judecătoriei Vaslui prin care pârâții și au fost obligați să-i lase în deplină proprietate imobilul "moară și porumb" și suprafața de 928,26. situat în,-, județul V, în dosar nr. 275/2005 al executorului judecătoresc " " -
Creditoarea a susținut că starea imobilului a fost constatată prin procesul verbal încheiat la data de 31 mai 2001 de executorul judecătoresc, teren, construcție cu destinația de "moară țărănească", ce cuprinde instalații electrice și tehnologice. La data punerii în posesie s-a constatat că dotările electrice și instalațiile tehnologice nu există, debitorii au dispus de acestea,și solicită a fi despăgubită, pentru bunurile ce nu s-au predat în natură
Cererea de chemare în judecată are ca obiect stabilirea sumei ce urmează a fi plătită de debitori ca echivalent al valorii instalațiilor și dotărilor construcției cu destinația de "moară de și porumb", obligație pe care debitorii nu și-au îndeplinit-o de bună voie, imposibil de executat silit în natură.
Creditorul al cărui drept este stabilit printr-o hotărâre judecătorească are posibilitatea realizării efective a dreptului prin executare silită atunci când debitorul nu o execută de bună voie.
Obligația debitorului stabilită prin hotărâre judecătorească, în speță, constă în predarea "imobilului" compus din teren și construcții, așa cum este descris în dispozitivul sentinței ce constituie titlul executoriu.
Astfel, s-a stabilit că debitorul este obligat la predarea bunului, obligația sa unică și principală fiind de "predare" iar a creditorului de "a-l primi". În situația în care executarea în natură a obligației a devenit imposibilă, în tot sau în parte, creditorul are posibilitatea de a proceda la executarea prin echivalent.
Executarea silită presupune executarea în natură, iar intervertirea în executare prin echivalent a obligației de predare a bunului se face numai în ipoteza imposibilității de executare în natură, regulă impusă prin art. 572 și 574 Cod procedură civilă.
Curtea constată că instanța de prim grad este investită prin situația de fapt menționată în cererea de chemare în judecată, motivată pe imposibilitatea predării imobilului așa cum a fost identificat prin procesul verbal încheiat la data de 31 mai 2001, executării titlului executoriu sentința civilă 7575/2000 a Judecătoriei Vaslui și a stabilirii echivalentului restituirii "lucrurilor" ce nu pot fi predate creditoarei în sensul art. 574 Cod procedură civilă.
Pârâții în proces sunt persoane fizice a căror obligație este stabilită prin hotărâre judecătorească și nu statul sau altă unitate deținătoare, așa cum sunt definite în art. 1 din Legea nr. 10/2001 și Normele metodologice de aplicare. Prevederile art. 6 din lege, sunt de strictă interpretare, se aplică la o anumită categorie de imobile și de care beneficiază numai persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii, în cadrul procedurii instituite prin Legea nr. 10/2001 de care reclamanta nu a uzat. Pe calea dreptului comun a acțiunii în revendicare reclamanta - proprietară a solicitat predarea imobilului de la persoane fizice deținătoare, a obținut titlul executoriu a cărei executare solicită este supusă dispozițiilor Codului d e procedură civilă și nu legii speciale. Faptul că "imobilul" în litigiu poate fi inclus și în categoria celor preluate abuziv de stat, nu impune competența tribunalului ca instanță de prim grad în stabilirea obligației pârâților debitori în echivalent. Acțiunea are ca obiect obligarea pârâților -debitori la plata contravalorii utilajelor proprietatea reclamantei care nu sunt restituite în natură, fiind incident art. 574 Cod procedură civilă.
În motivarea în drept reclamanta -creditoare a invocat art. 998 cod civil care prevede "Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudicii, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara".
Valoarea bunului menționată în cerere este de 490.000 RON, acțiunea este patrimonială, dată în competența de soluționare a judecătoriei, conform art. 1 Cod procedură civilă.
Considerentele sentinței în ce privește aplicarea și interpretarea art. 84 Cod procedură civilă sunt corecte, a competenței instanței de a stabili norma de drept aplicabilă, greșită este însă reținerea incidenței Legii nr. 10/2001 în cauză de judecătorie.
Curtea are în vedere că reclamanta a precizat obiectul acțiunii în cursul judecății, și a indicat judecătoria ca instanță de prim grad. Referirea la Legea nr. 10/2001, și a preluării abuzive a imobilului cu trimitere la art. 15 lit. "r" din Legea nr. 146/1997, este invocată pentru a beneficia de scutirea de taxe judiciare de timbru, aspect asupra căruia Curtea nu este investită legal, nu are obligația de a se pronunța în conflictul de competență.
Pentru considerentele expuse, Curtea stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, căreia i se trimite cauza la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii introduse de în contradictoriu cu pârâții, și (dosar nr- Judecătoria Vaslui ) în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
16.01.2009
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu
